Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 31094/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr._/2013
Ședința publică din 13.11.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. I. și pe pârât Z. I., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala/pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 06.11.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 260 alin 1 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
La data de 10.12.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul Z. I., prin care s-a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 20.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat de animalele acestuia recoltelor sale.
În motivarea cererii,s-a arătat de către reclamant că este proprietar al unor suprafețe de teren arabil situate în extravilanul comunei N. B., suprafețe de teren care au fost cultivate cu orzoaică.
În luna iunie 2012, a găsit o suprafață din cultura distrusă de animale mari și a început să urmărească să vadă cine aduce acolo animale să-i distrugă recolta.
Într-o zi a găsit acolo animalele pârâtului și a chemat poliția la fața locului pentru a constata aceasta situație. Poliția a venit și a constata cele afirmate, dar încă se continuă cercetările, iar el a rămas prejudiciat.
Se mai arată că a chemat și reprezentanții primăriei care în data de 01.06.2012 și 13.06.2012 au întocmit note de constatare care confirmă faptul că au fost distruse culturi agricole în suprafața de teren a cărui proprietar este.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 581 C.pr.civ. și art. 1375 și urm. C.civ.
La data de 30.01.2013, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca prematur introdusă și ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Se arată că cererea este prematură, întrucât reclamantul a sesizat organele de cercetare penală care „continuă cercetările”.
În susținerea inadmisibilității, se menționează cp nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 581 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei se arată că cererea reclamantului este evazivă în ceea ce privește data producerii pagubei, proprietarul animalelor mari, cât și întinderea pagubei.
La termenul din data de 06.02.2013, reclamantul și-a modificat acțiunea pe calea dreptului comun, respectiv dispozițiile art. 1375 C.civ.
În raport de această modificare, excepția inadmisibilității invocată de pârât a rămas fără obiect.
Având în vedere că reclamantul a formulat și plângere penală pentru infracțiunea de distrugere – fapta ilicită ce se pretinde a fi săvârșită, instanța a efectuat demersuri pentru aflarea stadiului cercetărilor penale, pentru a aprecia asupra suspendării cauzei potrivit art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr. civ., sau art. 19 alin. 2 C.pr.pen.
Excepția prematurității acțiunii invocată de către pârât nu reprezintă o veritabilă excepție, instanța apreciind că s-a urmărit a se face apărări în sensul că nu se poate introduce acțiune civilă din moment ce s-a formulat plângere penală.
Întrucât în dosarul penal nu s-a început urmărirea penală, instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză textele legale menționate.
În temei art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială cu 2 martori pentru fiecare parte.
Martorii au fost audiați nemijlocit de către instanță în ședința din data de 09.10.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, instanța reține următoarea situație de fapt:
În luna iunie a anului 2013, parte din suprafața de 5,3 ha însămânțată cu orzoaică, situată în extravilanul comunei N. B., aparținând reclamantului a fost distrusă de animale de talie mare.
Această împrejurare rezultă din nota de constatare încheiată de angajați ai Primăriei N. B. urmare a solicitării reclamantului (fila 40) și din declarația martorului B. A. care, audiat, a declarat că, deplasându-se la fața locului a observat că o parte din cultură era distrusă (fără a putea preciza suprafața) și a apreciat că după urmele găsite, poate fi vorba despre distrugere cauzată de niște vaci.
Nu există, însă la dosarul cauzei nicio probă în sensul că animalele care au distrus recolta reclamantului aparțin pârâtului.
Potrivit declarațiilor martorilor O. I. B. și R. Rică, ei s-au ocupat de îngrijirea animalelor pârâtului în luna iunie 2012 (perioada în care a fost distrusă cultura), însă au mers la pășunat doar pe islaz, nu pe culturile aparținând reclamantului.
Totodată, instanța reține că, deși reclamantul susține că vacile găsite pe terenul cultivat aveau crotal, putând fi deci identificate, nu a depus diligențe în acest sens pentru a afla cui aparțin acestea. Astfel, la întrebarea nr. 4 din interogatoriu propus de pârât (vacile fiind necunoscute, de ce nu le-ați dus cu poliția la oborul comunal pentru a fi identificate), acesta a răspuns printr-o altă întrebare (cine să le ducă?).
Or, conduita firească a unui proprietar a cărui cultură a fost distrusă impunea ca acesta să ia măsurile necesare pentru descoperirea proprietarului vacilor pe care le-a găsit pe terenul său.
Prezenta acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1375 C.civ., text care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale.
Această răspundere revine întotdeauna, conform art. 1375 coroborat cu art. 1377 C.civ. persoanei care are paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului. Calitatea de păzitor juridic se prezumă că aparține proprietarului animalului.
Condiția specială pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în baza acestui articol este aceea ca animalele care au provocat prejudiciul să se afle în paza juridică a persoanei chemate în judecată.
Or, în cazul de față nu s-a făcut această dovadă, respectiv că pârâtul este proprietar al vacilor găsite de pârât, și implicit că are calitatea de păzitor juridic.
Pentru motivele indicate, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În temei art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamantul C. I. domiciliat in .. Constanta in contradictoriu cu pârâtul Z. I. domiciliat in . neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 31.01.2014 /4.ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2785/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 08/2013.... → |
|---|
