Actiune in regres. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1773/212/2013

ROMANIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Sedinta publica din 18.10.2013

Completul compus din:

P.: C.-M. T.

Grefier: D. S.

Pe rol, solutionarea cauzei civile ce are ca obiect acțiune în regres, privind pe reclamant F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII PRIN REPREZENTANT LEGAL M. T., cu sediul în sector 2, București, .. 20-40 Bis, în contradictoriu cu pârâții A. T., cu sediul în Techirghiol, ., jud. C., și . SRL, cu sediul în Eforie Nord, .. 31, jud. C..

Încheierea de ședință din data de 11.10.2013, face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.10.2013 și la data de 18.10.2013, când,

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 23.01.2013, sub nr.1._, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, Sector 2, ..20 – 40 Bis, înscris în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Judecătoria Sector 2 Buicurești su131/05.10.2006, având cod fiscal_, reprezentată legal prin d-nul M. T., în calitate de Președinte, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună, în contradictoriu cu pârâții A. T., cu domiciliul în Techirghiol, ., județ C., și S.C. B. Mării S.R.L., cu sediul în Eforie Nord, ..31, județ C., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului C. sub numărul J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO,

1. obligarea acestora, în solidar, la restituirea sumei de 16.015,61 lei, compuse din:

- 14.697,44 lei – despăgubiri achitate către M. L., pentru prejudiciul suferit de aceasta în urma accidentului de circulație produs la data de 03.08.2010, din vina exclusivă a numitului A. T.;

- 981,51 lei – dobânda legală aferentă sumei achitate cu titlul despăgubiri, calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data de 31.10.2012;

- 253,36 lei – contravaloare prestație executată de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., în dosarul nr. FPVS 242/2011;

- 83,30 lei – onorariu avocat.

1. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 03.08.2010, în localitatea C., a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismele cu numerele de înmatriculare_ și_, din Procesul Verbal de contravenție . nr._ eliberat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. precum și din Adresa nr._/P/2010, rezultând că accidentul s-a produs din vina pârâtului A. T., care a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea S.C. B. Mării S.R.L.. În urma acestui accident au fost cauzate prejudicii în patrimoniul numitei M. L., prin avarierea autoturismului marca VW cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea acesteia.

S-a precizat totodată că autoturismul condus de pârât nu era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii cauzate terților și, având în vedere că refuzul acestuia de a o despăgubi pe numita M. L., aceasta s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în vederea obținerii despăgubirii, în temeiul art.7 alin.1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, puse în aplicare prin Ordinul nr.1/2008 emis dePreședintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor – acesta curs cererii de despăgubire și soluționând-o în cadrul dosarului de daună FPSV 242/2011.

S-a mai precizat, de asemenea, că stabilirea întinderii prejudiciului s-a realizat prin întocmirea de către S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. a unui Raport de verificare tehnică, cuantumul prejudiciului fiind evaluat la suma de 14.697,44 lei. După evaluarea prejudiciului, reclamantul a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri și, în lipsa unui răspuns din partea acesteia, F.P.V.S. a achitat suma respectivă persoanei prejudiciate.

Se mai arată că reclamantul are legitimitate procesuală activă în baza prevederilor art. 25¹ din Legea nr. 32/2000, iar dreptul de regres în cauza pendinte se întemeiază pe art.13 din Ordinul CSA nr. 1/ 2008.

În referire la dreptul de regres, se motivează în sensul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ se afla în proprietatea S.C. B. Mării S.R.L., care, deși nu și-a îndeplinit obligația încheierii unei polițe de asigurare RCA, conform art.48 din Legea nr.136/1995, a încredințat autovehiculul pârâtului A. T., în scopul desfășurării acitvității economice generatoare de profit – ipoteză în care devin incidente dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil privind răspunderea comitentului pentru prepus, coroborate cu art.1003 Cod civil și art.13 din Ordinul CSA nr. 1/ 2008.

Se menționează, de asemenea, că dobânda legală solicitată a fost calculată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 13/ 2011.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.109 Cod procedură civilă, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, art. 25¹ din Legea nr. 32/ 2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor și art. 998 – 999 și art.1000 Cod civil din 1864.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: cererea de despăgubire nr.2671/04.03.2011 formulată de persoana vătămată (filele nr.12 - 15, din dosar); tabel cuprinzând modul de calcul al dobânzii legale (fila nr.7, din dosar); Procesul Verbal de contravenție . nr._ eliberat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. (filele nr.16 - 17, din dosar); notificarea pârâtului și a persoanei prejudiciate (filele nr.23 - 24, din dosar); ordin de plată nr.162 (fila nr.25, din dosar); ordin de plată nr.738 (fila nr.11, din dosar); Raportul nr.1133/01.08.2011 de Verificare Constatare și Avizare Tehnică de Daună (filele nr.26 – 40, din dosar); facturi și chitanțe (filele nr.42 – 44, 8 - 10, din dosar); Adresa nr._/P/2010 (fila nr.18, din dosar); extras centrul de informare CEDAM (fila nr.19, din dosar); Adresa nr.6148/25.05.2011 adresată de reclamant S.C. B. Mării S.R.L. (fila nr.22, din dosar); autorizație de reparații (filele nr.20 - 21, din dosar).

Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.154,33 lei, conform O.P. nr.317, și timbru judiciar de 5 lei (fila nr.60, din dosar).

În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., reclamantul a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.5, din dosar).

Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.

La data de 24.05.2013, pârâta S.C. B. Mării S.R.L. a depus la dosarul cauzei note scrise, învederând instanței că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale impuse de art.1000 alin.3 C.civ., pentru următoarele motive:

– la data producerii accidentului rutier, pârâtul A. T. avea calitatea de angajat al societății;

– angajații societății trebuie să se supună regulamentului de ordine interioară prin care sunt stabilite limitele în care aceștia își pot exercita drepturile și obligațiile de serviciu;

– regulamentului de ordine interioară, contractul individual de muncă și fișa postului stabilesc cadrul normativ general în care urmează a fi exercitate atribuțiile de serviciu;

– ignorând dispozițiile exprese stabilite prin cadrul normativ indicat, în seara zilei de 03.08.2010, folosind fără drept autovehiculul societății, în scop propriu și fără nicio legătură cu atribuțiile de serviciu, pârâtul A. T. a plecat în cursă – ocazie cu care a comis accidentul de circulație de care se face vinovat exclusiv.

Pârâta S.C. B. Mării S.R.L. a atașat notelor scrise un set de înscrisuri cuprinzând: Regulament Intern (filele nr.76 - 89, din dosar); Contract Individual de Muncă nr.383/31.05.2010 (filele nr.90 - 91, din dosar); Fișa de Post (filele nr.92 - 93, din dosar).

În răspuns la notele scrise, reclamantul a solicitat respingerea ca nefondate a susținerilor formulate de pârâta S.C. B. Mării S.R.L., apreciind, pentru argumentele mai jos expuse, că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia prevăzute de art.1000 alin.3 C.civ.:

– raportul de prepușenie rezultă din contractul individual de muncă;

– se prezumă că, la data producerii accidentului rutier, pârâtului A. T. i-a fost încredințat autovehicului de către angajator, circulând deci în scop lucrativ;

– este de admis că autovehiculul i-a fost încredințat pârâtului, de vreme de angajatorul S.C. B. Mării S.R.L. nu a sesizat organele de poliție cu privire la dispariția autovehiculului din parcul auto și nu a formulat plângere împotriva pârâtului;

– chiar admițând contrariul, pârâta S.C. B. Mării S.R.L. nu poate fi exonerată de răspundere întrucât i se poate imputa nedepunerea tuturor diligențelor pentru prevenirea faptei ilicite – controale, pază, instructaj, regulament de ordine interioară, întocmirea și supravegherea corectitudinii foilor de parcurs;

– pârâta S.C. B. Mării S.R.L. a invocat utilizarea fără drept a autovehiculului, dar nu a probat, astfel cum impune art.1169 C.civ., modul în care acesta a ajuns în posesia pârâtului.

La termenul de judecată din data de 19.04.2013, în temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul copârâților, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei, și a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Tribunalul C. pentru a se comunica stadiul lucrărilor în dosarul penal nr.2174/P/2010 privind pe numitul A. T. – pârât în prezenta cauză.

La termenul de judecată din data de 27.04.2012, în temeiul art.221 C.proc.civ., instanța a procedat la administrarea interogatoriului pârâtului A. T., acesta fiind semnat și atașat la dosarul cauzei (filele nr.99 – 100, din dosar). Prin serviciul registratură, pârâta S.C. B. Mării S.R.L. a depus la dosarul cauzei răspunsul formulat la interogatoriul propus de reclamant (filele nr.115 – 117, din dosar).

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

I. Asupra legii civile aplicabile:

Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pen­tru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Urmează că pentru o faptă prejudiciabilă săvârșită anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, răspunderea nu va putea fi angajată decât pe temeiul și în condițiile art.998 - art.999, respectiv ale art.1000 alin.3 C.civ. din 1864. Raportat la data producerii accidentului (03.08.2010) și ținând cont de art. 103 din Legea nr. 71/2011, instanța constată că temeiul de drept al acțiunii se circumscrie Codului civil din 1864, respectiv art.998 – art.999 și art.1000 alin.3.

II. Asupra cererii privind obligarea pârâtului A. T. la restituirea sumei de 16.015,61 lei:

1. În fapt, la data de 03.08.2010, orele 10:25, pârâtul A. T., a condus autoutilitara marca Dacia 1304 cu numărul de înmatriculare_, aflată în proprietatea S.C. B. Mării S.R.L., pe ., la intersecția cu DN 39, pe fondul nerespectării indicatorului Stop, a intrat în intersecție fără să se asigure – ocazie cu care a intrat în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, care circula pe drumul prioritar, acesta intrând într-un copac de pe marginea stângă a drumului și în zidul blocului (fila nr.16 rap. la fila nr.27, din dosar).

Situația de fapt anterior expusă a fost reținută prin Procesul Verbal de contravenție . nr._ eliberat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. (filele nr.16 - 17, din dosar). Prin plângerea contravențională care a făcut obiectul dosarului civil nr._/212/2010, pârâtul A. T. a contestat actul sancționator dar, ulterior, a renunțat la judecată, uzând de dispozițiile art.246 C.proc.civ. (fila nr.46, din dosar).

Prin Adresa nr._/P/2010, Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, a reținut că, urmare a coliziunii, numita M. L. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale (fila nr.18, din dosar). Prin aceeași adresă, s-a mai reținut că, la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul marca Dacia 1304 cu numărul de înmatriculare_ nu era asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie (fila nr.18, din dosar).

Împotriva pârâtului A. T. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, dosarul penal fiind înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul C. sub nr.2174/P/2010. Însă, prin Ordonanța din data de 18.09.2012, s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată întrucât partea vătămată M. L. A. s-a împăcat cu învinuitul A. T. (filele nr.70 – 71, din dosar).

La data de 04.03.2011, numita M. L. A. s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în vederea obținerii despăgubirii, cererea de despăgubire fiind înregistrată sub nr.2671 (filele nr.12 - 15, din dosar).

În temeiul art.7 alin.1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, puse în aplicare prin Ordinul nr.1/2008 emis dePreședintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Fondului de Protecție a Victimelor Străzii a dat curs cererii de despăgubire, soluționând-o în cadrul dosarului de daună FPSV 242/2011.

Prin Raportul nr.1133/01.08.2011 de Verificare Constatare și Avizare Tehnică de Daună (filele nr.26 – 40, din dosar), întocmit de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. cuantumul prejudiciului a fost evaluat la suma de 14.697,44 lei.

După evaluarea prejudiciului, prin Adresa nr. FPVS 1691/07.02.2012, reclamantul a notificat pârâtului A. T. cuantumul prejudiciului, astfel cum a fost evaluat prin raportul menționat, precum și împrejurarea că, în condițiile în care acesta nu va achita persoanei păgubite despăgubirile și cheltuielile ocazionate de gestionarea dosarului de daună, plata urma a fi executată de către reclamant, după data de 10.02.2012, cu consecința recuperării de la pârât a sumelor constând din despăgubiri, cheltuieli aferente gestionării și lichidării daunei, dobândă legală calculată de la data plății.

Pârâtul A. T. nu a notificat reclamantului un răspuns privind achitarea sumei cu titlul despăgubiri. D. consecință, la data de 24.02.2012, reclamantul a achitat numitei M. L. A. suma de 14.697,44 lei, conform ordinului de plată nr.162 (fila nr.25, din dosar).

2. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul A. T., pe dispozițiile art.998 - 999 Cod civil din 1864, dispoziție legală care reglementează condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (răspunderea civilă directă ) care presupune angajarea răspun­derii autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele condiții:

(1) existenta unui prejudiciu – prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existenței sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă;

(2) existența unei fapte ilicite – adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane;

(3) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

(4) existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a actionat.

Sarcina probei îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ. (aplicabil speței față de data introducerii acțiunii pe rolul instanței), care dispune că cel ce face o propunere în fața judecății are obligația să o dovedească. Prin urmare, în speța dedusă judecății, sarcina probei incumbă reclamantului.

Instanța constată că reclamantul a făcut proba ce-i revenea, aceea a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința pârâtului.

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este înțeleasă într-o accepțiune obiectivă, respectiv ca manifestarea exterioară atitudinii de conștiință și de voință a unei anumite persoane. În această accepțiune, fapta ilicită săvârșită de pârât este probată prin situația de fapt reținută prin Procesul Verbal de contravenție . nr._ eliberat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. (filele nr.16 - 17, din dosar). Instanța constată că susținerea pârâtului în sensul unei culpe comune în producerea evenimentului rutier (răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriu, fila nr.99, din dosar) nu a fost dovedită de acesta. În plus, este de reținut că pârâtul însuși a renunțat la plângerea contravențională împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._, plângere care a făcut obiectul dosarului civil nr._/212/2010 (fila nr.46, din dosar), recunoscând, deci, implicit situația de fapt descrisă în actul sancționator. Față de împrejurarea că proprietarul autovehiculului a recunoscut că acesta nu avea încheiată poliță de asigurare RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier (răspunsul formulat la întrebarea nr.3 din interogatoriu, fila nr.115, din dosar) și ținând cont și de faptul că pârâtul nu a probat că ar fi încheiat el însuși o astfel de poliță, instanța nu va reține nici susținerea acestuia referitoare la existența poliței la data producerii evenimentului rutier (răspunsul formulat la întrebarea nr.3 din interogatoriu, fila nr.99, din dosar).

Prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârât, așa cum aceasta a fost descrisă în cele ce preced, îi este imputabil, în mod exclusiv, sub aspectul culpei fără prevedere (neglijență).

Existența unui prejudiciu este o condiție necesară, dar insuficientă pentru nașterea obligației de reparare. În acest scop, prejudiciul, la rândul său, este necesar să întrunească anumite condiții cu valoare de caractere proprii:

(1). Caracterul cert al prejudiciului, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii sale. Instanța reține că, sub aspectul întinderii sale, certitudinea prejudiciului este un aspect care nu a fost contestat în cauză. Condiția menționată este probată prin:

– Raportul nr.1133/01.08.2011 de Verificare Constatare și Avizare Tehnică de Daună, întocmit de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., conform căruia prejudiciului a fost evaluat la suma de 14.697,44 lei (filele nr.26 – 40, din dosar);

– facturile pentru piese auto, însoțite de chitanțe liberatorii aferente plăților, emise în contul persoanei prejudiciate (filele nr.42 – 45, din dosar)a

– ordinul de plată nr.162 (fila nr.25, din dosar).

(2). Prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Constatând îndeplinită și această cerință, instanța reține în acest sens că cel care solicită despăgubirile de la persoana răspunzătoare este F. de Protecție a Victimelor Străzii, care s-a subrogat, potrivit art.13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în drepturile persoanei prejudiciate, prin plata în mod direct către aceasta, a despăgubirilor.

(3). Caracterul direct al prejudiciului. Pentru a fi direct, prejudiciul presu­pune necesitatea existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; așadar, el privește un element obiectiv, raportul de cauzalitate, iar nu unul subiectiv. În speță, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu existent este dovedită, avariile fiind urmarea nerespectării de către pârât a unei norme de circulație cu consecința producerii evenimentului rutier, iar vinovăția acestuia rezultă din dinamica producerii accidentului prin raportare la norma de circulație încălcată, aspecte reținute prin:

– Raportul nr.1133/01.08.2011 de Verificare Constatare și Avizare Tehnică de Daună, întocmit de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., conform căruia prejudiciului a fost evaluat la suma de 14.697,44 lei (filele nr.26 – 40, din dosar);

–Procesul Verbal de contravenție . nr._ eliberat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. (filele nr.16 - 17, din dosar);

– Adresa nr._/P/2010 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier (fila nr.18, din dosar).

Nefiind incidentă niciuna din cauzele care pot înlătura răspunderea civilă a pârâtului, instanța constată că cerințele răspunderii civile delictuale în persoana acestuia sunt pe deplin satisfăcute.

3. În drept, structura sumei solicitate spre restituire de reclamant este reglementată de art.13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care dispune în sensul că: după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate iar persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubireaachitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.

Cu privire la dobânda legală, instanța reține și art.2 din O.G. nr.13/2011, care prevede că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi penalizatoare și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală.

4. În speță – soluția instanței:

Față de situația de fapt reținută și având în vedere că reclamantul a probat executarea plății despăgubirii în contul persoanei prejudiciate, instanța apreciază întemeiat acest prim capăt de cerere formulat de reclamant și, în temeiul art.998 și art.999 din Codul civil din 1864 rap. la art.13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, urmează a obliga pârâtul A. T. la plata către reclamant a sumei de 14.697,44 lei, cu titlul despăgubiri, achitate către M. L., pentru prejudiciul suferit de aceasta în urma accidentului de circulație produs la data de 03.08.2010.

Pentru soluționarea cererii formulate de persoana prejudiciată, reclamantul a beneficiat de serviciile S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., care a întocmit Raportul nr.1133/01.08.2011 de Verificare Constatare și Avizare Tehnică de Daună. Contravaloarea acestor servicii, respectiv 253,36 lei, este evidențiată în factura nr.889/31.08.2011 și a fost achitată de reclamant prestatorului, prin virament bancar, conform ordinului de plată nr.738/12.09.2011 (fila nr.11, din dosar).

Reținând dispozițiile art.13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în referire la cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, instanța urmează a obliga pârâtul A. T. la plata către reclamant a sumei de 253,36 lei cu titlulcontravaloare prestație executată de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., în dosarul nr. FPVS 242/2011.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în cuantum de 981,51 lei, calculată de la data achitării despăgubirii către persoana prejudiciată, și a atașat algoritmul de calcul care a stat la baza determinării cuantumului acesteia (fila nr.7, din dosar).

Reținând că o astfel obligație este prevăzută expres de dispozițiile art.13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanța urmează a obliga pârâtul A. T. la plata către reclamant a sumei de 981,51 lei cu titlul dobândă legală aferentă sumei achitate de reclamant persoanei prejudiciate.

Cât privește suma de 83,30 lei solicitată cu titlul onorariu avocat, instanța reține că în speță nu s-a făcut dovada efectuării de către reclamant a unei cheltuieli cu acest titlu, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța urmează a admite în parte cererea formulată de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, în contradictoriu cu pârâtul A. T., și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de_,31 lei, din care:

- 14.697,44 lei – despăgubiri;

- 981,51 lei – dobândă legală;

- 253,36 lei – contravaloare prestație S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L..

III. Asupra cererii privind obligarea pârâtului A. T. la plata cheltuielilor de judecată:

Văzând dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă și față de împrejurarea că pârâtul este în culpă procesuală, instanța va admite ca întemeiat și acest ultim capăt de cerere formulat de reclamant și va obliga pârâtul A. T. la plata către reclamant a sumei de 1.160,00 cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând:

– 1.154,33 lei – taxă judiciară de timbru, achitată conform conform O.P. nr.317 (fila nr.60, din dosar);

– 5,00 lei – timbru judiciar.

IV. Asupra cererii privind obligarea pârâtei S.C. B. Mării S.R.L., în solidar cu pârâtul A. T., la restituirea sumei de 16.015,61 lei:

1. În drept, reclamantul a întemeiat această cerere pe dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil din 1864, text legal care consacră răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat unei terțe persoane printr-o faptă ilicită delictuală săvârșită de prepusul său.

Ca și reclamantul, instanța își însușește considerentele teoretice exprimate în doctrină cu privire la raportul dintre răspunderea comitentului pentru prepus și răspunderea prepusului pentru fapta proprie. Din această perspectivă, răspunderea comitentului este principală și autonomă în raport cu răspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, fară ca între ele să existe dependență unilaterală sau reciprocă. D. consecință, comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat victimei prin fapta prepusului, iar nu pentru repararea prejudiciului de către prepus. Prin urmare, comitentul are o obligație proprie de reparare a prejudiciului suferit de victimă, fiind indiferent dacă o obligație similară s-a născut sau nu în sarcina prepusului. Ambele obligații, atât a comitentului, cât și a prepusului, în eventualitatea în care s-a născut și există, sunt deopotrivă principale și independente și nicidecum una principală (a prepusului) și cealaltă accesorie (a comitentului). Soluția contrară ar avea consecințe inadmisibile; astfel dacă obligația comitentului față de victimă ar fi accesorie, ea s-ar naște și s-ar stinge numai odată și împreună cu obligația principală a prepusului, conform principiul accesorium sequitur principale.

În acord cu opinia doctrinară reținută, reclamantul va fi ținut să dovedească vinovăția prepusului și în ipoteza în care îi cheamă în judecată, deopotrivă și prin aceeași acțiune în justiție, atât pe prepus, cât și pe comitent spre a răspunde în solidar pentru prejudiciul cauzat.

Însă, în doctrina corespunzătoare Codului civil din 1864, s-a arătat că din economia art.1000 alin.3 C. civ., rezultă că pentru angajarea răspunderii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun ale răspunderii pentru fapta proprie, și anume:

1. raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei;
2. fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

În speță, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor de drept comun ale răspunderii pentru fapta proprie, astfel că, în cele ce urmează, va analiza doar condițiile speciale anterior enunțate.

(1). Doctrina a definit comitentul ca fiind persoana care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra prepusului; dimpotrivă, prepusul este persoana care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia și asupra căreia comitentul exercită direcția, supravegherea și controlul. Rezultă că se stabilesc raporturi în baza cărora comitenții au dreptul să dea ordine, dispoziții și instrucțiuni prepușilor în îndeplinirea atribuțiilor care alcătuiesc conținutul funcțiilor încredințate.

În cele mai frecvente situații, raportul de prepușenie se naște dintr-un contract individual de muncă încheiat între salariat și angajator.

În sensul considerentelor teoretice menționate și în acord cu reclamantul, instanța reține existența unui raport de prepușenie între pârâtul A. T. și pârâta S.C. B. Mării S.R.L., raport juridic care s-a născut cu consimțământul ambelor părți, în sensul de voință declarată a comitentului și respectiv a prepusului, dovedit prin încheierea Contractului Individual de Muncă nr.383/31.05.2010 (filele nr.90 - 91, din dosar).

(2). Instanța apreciază că cea de a doua condiție nu este îndeplinită în speță și reține în sensul acestei concluzii următoarele argumente. Potrivit art.1 din Regulamentul Intern al angajatorului S.C. B. Mării S.R.L.,regulamentul se aplică tuturor salariaților indiferent de durata contractului individual de muncă, fiecare salariat având, printre alte obligații, și pe aceea de se conforma programului de lucru al societății (art.25 lit.j, fila nr.88, din dosar). În fișa postului, anexă parte integrantă din contractul individual de muncă, pentru salariatul A. T. se prevede că acesta trebuie să se prezinte dimineața la program și, la sfârșitul programului, la orele 16:00, autovehiculul din dotare va fi parcat în mod obligatoriu la sediul societății, depășirea acestei ore fără acordul șefului ierarhic fiind abatere disciplinară (fila nr.92, din dosar).

Din cuprinsul Procesului Verbal de contravenție . nr._ rezultă că evenimentul rutier s-a produs la data data de 03.08.2010, orele 10:25 – deci, în afara orelor de program. Pârâtul nu a invocat vreo dispoziție suplimentară a angajatorului pentru efectuarea cursei în afara orelor de program.

Prin Decizia nr.04/01.06.2010, angajatorul S.C. B. Mării S.R.L. a dispus ca autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ să treacă în parcul rece, fără a mai fi pus în circulație pe drumurile publice, având în vedere că necesita ample lucrări de reparații și nici nu era absolut necesar desfășurării activității în perioada respectivă (fila nr.132, din dosar). Așa cum rezultă din declarația autentificată de B.N. E. S. sub nr.378/05.09.2013, pârâtul A. T. avea cunoștință depre existența deciziei angajatorului său. Din conținutul declarației menționate, instanța reține că pârâtul a recunoscut că nu a respectat obligațiile menționate, precizând că, la momentul producerii evenimentului rutier, nu se afla în exercitare atribuțiilor de serviciu, ci realiza o cursă în interes personal, în condițiile în care fusese atenționat de conducerea societății angajatoare cu privire la faptul că autovehiculul nu trebuia folosit pe drumurile publice tocmai pentru că nu avea poliță de asigurare RCA, fiind propus pentru efectuarea reparațiilor capitale (fila nr.127, din dosar). Prin urmare, la data producerii evenimentului rutier, nu a existat o însărcinare dată de comitent spre îndeplinire prepusului, în interesul comitentului sau al altuia, prepusul urmărind realizarea unui interes persoanal, uzând în acest sens de un activ aflat în patrimoniul angajatorului.

Având în vedere argumentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile reclamantului referitoare la existența unei prezumții privind încredințarea autovehiculului pârâtului de către angajatorul S.C. B. Mării S.R.L., din materialul probator administrat în cauză rezultând contrariul. Nu poate fi primit nici argumentul că încredințarea autovehiculului rezultă dintr-o atitudine pasivă a angajatorului față de pârât, întrucât nesesizarea organelor de poliție cu privire la dispariția autovehiculului din parcul auto și lipsa plângerii împotriva pârâtului sunt aspecte care țin de disponibilitatea angajatorului, acesta asumându-și, în consecință, eventualele repercusiuni, inclusiv patrimoniale, ale atitudinii sale. Instanța nu va reține nici presupusa lipsă de diligență a pârâtei S.C. B. Mării S.R.L. în prevenirea faptei ilicite, invocată de reclamant, din înscrisurile depuse la dosar rezultând informarea angajatului asupra obligațiilor care îi revin. Sunt relevante în acest sens regulamentul de ordine interioară, fișa postului, decizia internă privind activele scoase temporar din uz.

Pe cale de consecință, prepusul va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie întrucât acționat prin deviere de la funcția sa, prin depășirea limitelor acesteia și chiar prin exercițiul abuziv al acesteia, fapta săvârșită nefiind în legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate, ci cu interesul personal în realizarea căruia a acționat.

Așa fiind, instanța conchide că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile speciale pentru antrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său, motiv pentru care urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei S.C. B. Mării S.R.L., în solidar cu pârâtul A. T., la restituirea sumei de 16.015,61 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea reclamantului F. de protecție a victimelor străzii, cu sediul în sector 2, București, .. 20-40 Bis, in contradictoriu cu pârâtul A. T., cu sediul în Techirghiol, ., jud. C..

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de_,31 lei, din care suma de_,44 lei reprezintă despăgubiri, suma de 981,51 lei reprezintă dobândă legală, suma de 253,36 lei reprezintă contravaloare prestație S.C. ASIG TEHNIC EXPERT S.R.L.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1160 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Respinge cererea reclamantului formulată in contradictoriu cu pârâta S.C. B. MĂRII N. S.R.L. cu sediul în Eforie Nord, .. 31, jud. C., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.10.2013.

P.,GREFIER,

C.-M. T. D. S.

Red.jud.C.M.T.

tehnored. D.S./24.10.2013

Emis 2 comunicări, la data de

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CONSTANŢA		Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 8370/2013. Judecătoria CONSTANŢA Pretenţii. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA Uzucapiune. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CONSTANŢA Obligaţie de a face. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CONSTANŢA Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 8871/2013. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA