Anulare act. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 8123/212/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. _
Ședința publică din data de 20.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Denissa-Tinonia BRESUG
GREFIER: L. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Localitatea M. K., ., ., județ C. în contradictoriu cu pârâții N. G., domiciliat în Localitatea Piatra, ., județ C. și V. N. din cadrul Baroului de Avocatura Constanta, cu sediul în Localitatea C., județ C..
Dezbaterile asupra excepției autorității de lucru judecat, excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei V. N. și asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.09.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 Cod procedură civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta M. I., a chemat în judecată pe pârât N. G. și V. N., solicitând să se constate că chitanța denumită contract de vânzare cumpărare din 10.03.2004, este falsă, Totodată, s-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul ce face obiectul înscrisului din cauză a fost dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind dat în arendă unei societăți comerciale până când aceasta și-a restrâns activitatea în 2002, iar în 2003 reclamantul a convenit cu pârâtul ca acesta să ia în arendă terenul în discuție, înmânându-i titlul de proprietate în original, iar de atunci până în 2011 reclamantul nu a primit decât 4 mil. lei vechi cu titlu de arendă, deși pârâtul a menționat în chitanța falsă că i-a acordat 8 mil. lei vechi, D. 2011 terenul a trecut în administrarea reclamantului iar acesta a încercat a se împăca cu pârâtul pe care l-a notificat a se prezenta la B. M. A. pentru a rezolva situația dar acesta nu s-a prezentat, precizându-se totodată de reclamant că pârâtul pe parcursul folosirii terenului a beneficiat de subvenția acordată pentru activitatea agricolă iar când trebuiau achitate taxe cu privire la teren, pârâtul se eschiva, revenind această sarcină tot reclamantului,
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1169, art. 246, art. 248, art. 170 alin. (3) C.proc.civ., C.civ.,
Prin sentința civilă nr._ din 7 august 2012, pronunțată de Judecatoria C., in dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecată, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că potrivit art. 111 C.proc.civ., partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului,
S-a mai arătat că prin cererea formulată reclamantul a solicitat să se constate că chitanța denumită contract de vânzare cumpărare din 10.03.2004, este falsă, așa incât, solicitându-se constatarea unei stări de fapt și nu a unei stări de drept, așa cum cere art. 111 C.proc.civ., acțiunea nu poate fi primită.
Prima instanță a mai arătat că, cercetarea falsului unui înscris nu poate fi făcută în instanța civilă pe cale principală, ci doar pe cale incidentală, în cadrul unui alt proces în care se invocă înscrisul defăimat, prin declanșarea procedurii falsului, aspect ce reiese din faptul că această procedură a falsului este prevăzută în cadrul Secțiunii a III a, administrarea dovezilor din C.proc.civ. (art. 180 și urm., ce au în vedere un litigiu aflat pe rolul instanței), iar pe de altă parte cercetarea falsului pe cale principală nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar cel care consideră un înscris ca fiind fals poate formula însă, independent de existența unui litigiu, o plângere penală raportat la falsul invocat, iar în speță reclamantul nu a făcut nici dovada faptului că ar fi formulat o plângere penală raportat la falsul invocat, care să se fi soluționat în sensul că nu poate fi identificat autorul ori nu se poate pune în mișcare acțiunea penală.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 C.proc.civ., coroborate cu art. 304 ind.1 C.proc.civ.
S-a mai învederat faptul că judecata îndelungată pe care a avut-o cu pârâtul N. G., asistat de avocata sa, i-a adus prejudicii morale si grave probleme de sănătate, la care trebuie adăugate cheltuielile materiale pe care le-a făcut cu documentația cadastrală, precum si plata impozitelor aferente suprafeței de teren de 3 hectare extravilan.
S-a solicitat încuviințarea administrării probei cu interogatoriu pârâților V. N. și N. G., utile în soluționarea cauzei având ca obiect anulare act si ridicarea sechestrului judiciar pentru suprafața de teren mai sus menționată.
Prin decizia civilă nr. 253 din 26 februarie 2013 a Tribunalului C. a admis recursul formulat de recurentul reclamant M. I., în contradictoriu cu intimații pârâți N. G., V. N. din cadrul Baroului de Avocatură C., a casat sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul C. a reținut ca reclamantulul a învestit instanța de fond cu o cerere de chemare in judecată privind desființarea înscrisului sub semnătură privată, întocmit la 10 martie 2004, între acesta și pârâtul N. G., a cărui copie este depusă la fila 9 din dosarul de fond, privind promisiunea de înstrăinare a suprafeței de 4 hectare teren situat in extravilanul satului Piatra, . Constanta, din care suprafața de 3 hectare situată în sola 16, . un hectar situat în sola 5, . prețul de 800 lei ( 8 milioane lei vechi), precum si obligarea pârâților N. G. și V. N. la plata de daune morale.
În motivarea hotărârii a învederat instanței de fond că pârâtul a folosit cu rea credință suprafața de 3 hectare, situată în extravilanul satului Piatra, beneficiind de subvenția acordată de stat pentru cultivarea acestuia, însă nu s-a preocupat de plata impozitelor aferente terenului, iar ca temei de drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 1169 Cod civil, 246, 170 Cproc.civ.
La termenul de judecată din 7 august reclamantul a depus precizări, prin care a solicitat anularea actului mai sus menționat, și ridicarea sechestrului judiciar.
Prima instanță a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu poate cere cercetarea falsului unui înscris pe cale civilă, ci numai printr-o plângere penală adresată Parchetului în raza căruia a fost săvârșită fapta, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi formulat o astfel de plângere, situație care ar atrage inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
S-a mai reținut că, prima instanță nu a pus în vedere reclamantului să precizeze dacă înțelege să solicite constarea nulității absolute sau relative a promisiunii de vânzare cumpărare, urmând a se aprecia și asupra incidentei dispozițiilor privind existenta autorității de lucru judecat în materie și nici nu i-a învederat sub sancțiunea procedurală prescrisă de dispozițiile art. 155 ind. 1 C.proc.civ. să indice cuantumul daunelor morale și materiale solicitate de la pârâtul N. G..
In ceea ce privește pretențiile solicitate de reclamant de la apărătorul ales al pârâtului, prima instanță nu a stabilit limitele învestirii sub aspectul cadrului procesual pasiv și nici temeiul juridic al răspunderii acestuia.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, iar judecătorul are îndatorirea de a face respectate aceste principii.
In principiu dreptul părților de a determina limitele procesului este neîngrădit, ceea ce înseamnă că instanța de judecată este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, exercitând-și in același timp rolul său activ conferit de dispozițiile art. 129 alin.5 C.proc.civ.
Prin reținerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată promovată de reclamant, prima instanță a adus atingere dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind soluționarea unui proces echitabil, întrucât i-a fost limitat accesul la justiție și pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, prin care pe bază de argumente juridice, in urma administrării probatoriului corespunzător, să se dispună asupra fiecărui capăt al cererii cu care aceasta a fost învestită.
Astfel, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 alin.6 C.proc.civ., întrucât prima instanță nu a soluționat cererile cu care aceasta a fost investită, ceea ce atrage casarea sentinței civile nr._/07.08.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecata fondului.
În urma casării, cauza a fost trimisă și înregistrată pe rolul Judecătoriei C., iar potrivit celor reținute în considerentele deciziei de casare, instanța i-a pus în vedere reclamantului să formuleze precizări cu privire la obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă dedusă judecății, să precizeze dacă se solicită nulitatea absolută sau relativă a înscrisului, iar raportat la aceste precizări urmând a se aprecia și asupra incidentei dispozițiilor privind existenta autorității de lucru judecat în materie .
Totodată, să indice cuantumul daunelor morale și materiale solicitate de la pârâtul N. G. .
In ceea ce privește pretențiile solicitate de reclamant de la apărătorul ales al pârâtului, să facă precizări în vederea stabilirii limitelor învestirii sub aspectul cadrului procesual pasiv și a temeiul juridic al răspunderii acestuia.
La termenul din 12 septembrie 2013, față de dispozițiile instanței luate în conformitate cu limitele de casare, reclamantul a formulat precizări la acțiune prin care arată că temeiul juridic în baza căreia se solicită constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare îl reprezintă art. 948 pct. 2 C.p.c, respectiv lipsa consimțământului promitentului vânzător la încheierea actului, dovedit în temeiul art. 1169 C .p.c. care sancționează actul cu nulitate absolută. .
Arată reclamantul că a dovedit falsul și cu expertiza tehnico-științifică grafologică nr._ din 28.09.2012 efectuată de experți criminaliști de la IPJ C. .
Pârâții prin avocat s-au folosit de chitanța dovedită falsă și redactată la 10.03.2004, a dus în eroare toate instanțele de judecată .
În privința daunelor materiale s-a consemnat în partea introductivă a sentinței civile nr._/07.2012 dosar nr._ suma de 2000 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată, dovedit cu chitanțele din dosar, este o chitanță de 500 lei și o chitanță de 1500 lei .
Se arată că temeiul juridic a nulității absolute este reprezentat de toate dosarele civile judecate cu același obiect, aceeași cauză, dosar nr._ , nr._ , nr._/212/2010 ,_/212/2010 care sunt câștigate de reclamant și se poate invoca autoritatea de lucru în judecată .
Cererea principală a dosarului civil_ o reprezintă dosarul nr._ de constatare și suspendat în temeiul art. 244 alin. 1, repus pe rol de reclamant, însă a avut loc perimarea și renunțarea la judecată .Aceste dosare îl îndreptățesc să solicite daune materiale, și dosarul de executare silită întocmit nelegal, estimate la suma de 2542,21 lei, la care se adaugă plata impozitului la pământ de 156 lei dovedit cu chitanță din data de 08.01.2010, iar din anul 2011 intervine dosarul civil_/212/2010 .
Valoarea totală estimată a daunelor materiale este de 4680,21 ron .
Referitor la daunele morale pârâții asistați de avocată i-au adus grave prejudicii morale și probleme de sănătate care au dus în eroare toate instanțele de judecată deoarece chitanța întocmită s-a dovedit a fi un fals, fapt dovedit cu expertiza tehnico științifică grafologică nr._ din 28.09.2012 .
Solicită ca daunele morale să respecte hotărârea judecătorească de la Tribunal dosar nr._/212/2010 care este definitivă și irevocabilă unde pârâtul este dat în debit cu suma de 3055 lei care trebuie plătită statului român .
La fel și dosarul și hotărârea judecătorească nr. 1016/19.01.2009 pronunțată în dosar nr._/212/2008 unde este obligat pârâtul la plata unei cauțiuni de 500 lei până la data de 19.02.2009 .
Se arată că nerespectarea acestor hotăriri judecătorești de către pârât și avocată a condus la distrugerea psihică a reclamantului, iar daunele morale trebuie plătite și statului român, solicitând să se prezinte chitanța în instanță .
Valoarea estimată a daunelor morale este de 3555 lei .
Prin întâmpinare pârâtul invocă excepția autorității de lucru judecat întrcât reclamantul a mai formulat o cerere prin care a solicitat să se constate semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare nu îi aparține, iar prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a respins cererea reclamantului .
Se invocă prin întâmpinare excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind depășit termenul de 3 ani care începe să curgă de la data încheierii antecontractului .
Pe fondul cauzei, că reclamantul a semnat pe titlul de proprietate în care recunoaște că i-a vandut suprafața de 4 ha .
De altel, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/212/2010 al Judecătoriei C. instanța a admis acțiunea și a constata intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamant în calitate de promitent-cumpărător și pârât in calitate de promitent vanzator .
D. analiza actelor actelor dosarului instanța reține:
Prin sentința civilă nr. 623 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010 a fost admisă actiunea civila inregistrata sub nr._/212/2010 formulata de reclamantul N. G. in contradictoriu cu paratul M. I. domiciliat in loc. M. Kogalniceanu, jud. Constanta, a fost constata intervenita vanzarea-cumpararea asupra terenului de 4 ha situat in extravilanul satului Piatra, ..Constanta, respectiv 3ha in sola 16, . 1 ha in sola 5 . reclamantul cumparator N. G. si paratul vanzator M. I. .Prezenta hotarare a tint loc de act de proprietate. A fost obligat paratul la plata sumei de 1990 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut cu efectele puterii de lucru judecat că reclamantul este proprietar, fapt atestat de titlul de proprietate nr._/1790 din 10.09.1996 și că, în calitate de promitent vanzător, a vândut suprafata de 4 ha din . 95/17 lui N. G., iar contravaloarea i-a fost achitata integral, asa cum este scris si semnat personal de M. I. pe a doua pagina a titlului .
Instanta a constatat ca intre parti s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare la data de 10.03.2004 sub forma unui inscris sub semnatura privata prin care paratul in calitate de vanzator a declarat ca vinde cumparatorului N. G. terenul de 4 ha situat in ..Kogalniceanu, sola 16 . ha si sola 5 . ha.
In antecontract declara ca terenul pe care il vinde îl deține in calitate de proprietar in baza titlului de proprietate nr._/1790 si ca pretul vanzarii este de 8.000.000 lei care i-a fost achitat integral la 10.03.2001 odata cu semnarea contractui de vanzare-cumparare. Nu a fost primita declarația paratului suma primită a fost cu titlu de ca arendă deoarece din toate probele, inclusiv adresa nr._/2010 rezulta ca nu a existat nici un contract de arenda intre parti pe acest teren, iar dimpotriva, paratul a depus un contract de arenda incheiat cu alta persoana, respectiv cu PF BUCALUTA ADIAN la 18.02.2011. D. adresa nr._/29.12.2010 emisa de Primaria Comunei M.Kogalniceanu rezulta ca paratul nu figureaza cu contract de arenda pe anii 2009-2010. De altfel, paratul a scris personal pe titlul sau de proprietate ca i-a vandut terenul reclamantului si ca contravaloarea i-a fost achitata integral. In antecontract partile au mai stabilit ca vanzatorul parat se angajeaza ca dupa intocmirea schitei cadastrale de catre cumparator sa se prezinte impreuna cu cumparatorul la biroul notarial pentru semnarea contractuluide vanzare-cumparare autentificat.
Prin decizia civilă nr. 726 din 31 mai 2012 pronunțată în dosar nr._/212/2010 a fost anulat ca netimbrat recursul formulat de recurentul pârât M. I. împotriva sentinței civile nr. 623 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010 și s-a dispus darea în debit a intimatului reclamant cu suma de 3055 lei reprezentând taxa de timbru datorată pentru fond .
Prin urmare, în baza unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile a fost valorificat antecontractul de vazare-cumparare încheiat la data de 10.03.2004 sub forma unui inscris sub semnatura privata prin care paratul in calitate de vanzator a declarat ca vinde cumparatorului N. G. terenul de 4 ha situat in ..Kogalniceanu, sola 16 . ha si sola 5 . ha .
Ca urmare a sentinței civile nr. 623 din 18.01.2012 ce constituie titlu executoriu s-a emis adresa de înființare a popririi de către B. O. S. în dosar de executare nr. 460/2012, la solicitarea creditorului N. G., până la încasarea sumei de 2.524,21 lei, constituite din cheltuieli de judecată și onorariu de executare .
Anterior constatării vânzării - cumpărării, prin sentința civilă nr. 1016 din 19.01.2009 pronunțată în dosarul nr._/212/2008 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N. G. în contradictoriu cu M. I. și s-a instituit un sechestru judiciar asupra imobilului situat în județul, . K., sola 16 . sola 5 . paratului și care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, a fost obligat reclamantul la plata unei cauțiuni de 500 lei până la data de 19.02.2009 .
Ca urmare a valorificării înscrisului sub semnătură privată -antecontract încheiat la 10.03.2004 - reclamantul a formulat plângere penală prin care a invocat faptul că semnătura este falsificată, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 28.09.2012 a rezultat că semnătura existentă la poziția vânzător din titlul de proprietate nr._/1790 din 10.09.1996 a fost executată de titular, respectiv de M. I. .
Astfel, s-a reținut prin rezoluția din 04 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. 609/P/2011de P. de pe lângă Curtea de Apel C., față de contestarea semnăturii de pe contractul de vânzare cumpărare datat 10.03.2004, că chiar dacă aceasta nu a fost executată de vânzător, consimțământul de a vinde suprafața de 4 ha a fost exprimat prin semnătura aplicată pe titlul de proprietate nr._/1790 eliberat la data de 10.09.1996, care s-a dovedit a fi autentică potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._ din 28.09.2012 .
Această mențiune de pe titlul de proprietate a fost avută în vedere de Judecătoria C. în considerentele sentinței civile nr. 623/2012 chiar dacă în cursul proceselor civile nu a fost efectuată și expertiză grafoscopică cu privire la semnătura vânzătorului M. I. de pe contractul de vânzare cumpărare datat 10.03.2004 .De asemenea, s-a constata ca la data 31.05.2011 când reclamantul a făcut plângere penală pentru comiterea de fals în înscrisuri sub semnătură privată era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale .
Prin rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor împotriva avocat V. N. intrucât fapta nu există, pentru fals sub semnătură privată deoarece fapta nu a fost comisă de aceasta, neînceperea urmăririi penale față de N. G. sub aspectul infracțiunii de fals sub semnătură privată deoarece fapta nu a fost comisă de acesta .
Prin sentința civilă nr._ din 9.10.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul N. G. și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 4 ha, s-a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut că conform înscrisului sub semnătură privata încheiat la data de 10.03.2004 denumit “contract de vânzare - cumpărare” reclamantul M. I. s-a obligat sa vândă terenul său situat în . sola16 . ha si sola 5 . ha, iar paratul s-a obligat sa-l cumpere, prețul constând în plata sumei de 800 lei.
Prețul în bani a fost plătit la momentul încheierii antecontractului, existând în acest sens o mențiune in cuprinsul inscrisului, partile stabilind ca incheierea contractului de vanzare cumparare in forma autentica, sa aiba loc la imediat dupa intocmirea schitelor cadastrale de catre cumparator .
Prin urmare, natura juridica a acestui contract este aceea a unui antecontract de vanzare-cumparare, partile asumandu-si obligatii de a face, respectiv ca dupa obtinerea schitelor cadastrale –taxele fiind prevazute in sarcina cumparatorului- sa incheie contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, in vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata totala de 4 ha.
In ceea ce priveste nulitatea acestui inscris, calificat anterior ca un antecontract, instanța a retinut ca reclamantul a invocat ca singur motiv de nulitate, faptul ca semnatura aplicata in dreptul numelui său nu îi aparține acestuia, însă nu se poate reține că ar fi lipsit consimțământul promitentului vânzător la momentul perfectării actului, în sensul susținut de aceasta si anume ca nu ar fi aplicat semnătura pe înscrisul sub semnătură privată.
Prin decizia civilă nr. 214 din 17 februarie 2009 a Tribunalului C. a fost respins recursul formulat de recurentul M. I. împotriva sentinței civile nr._ din 09.10.2008 având ca obiect anulare act .
Instanța respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune reținând că se solicită nulitatea absolută, caz în care nu poate fi incident termenul de 3 ani prevăzut în cadrul unei acțiuni de nulitate relativă .
Instanța reține că în raport de sentința civilă nr._ din 9.10.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 214 din 17 februarie 2009 a Tribunalului C., pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat cu motivarea că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru același obiect, cauză, instanța fiind obligată a se pronunța pe această excepție absolută prin raportare la art. 137 C.p.c. potrivit căreia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei .
Art. 1201 Cod pr. civ. reglementează în mod expres puterea de lucru judecat ca o prezumție legală, absolută irefragabilă, iar art. 166 Cod pr. civ. ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Potrivit art. 1201 Cod civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”, iar art. 166 Cod pr. civ. prevede că excepția puterii de lucru judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Prin urmare, o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția exprimată în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Astfel, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Pentru a verifica dacă există sau nu puterea de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civ., respectiv părți, obiect și cauză.
Raportat la precizările formulate de reclamant conform cărora prin prezenta acțiune solicită nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare deoarece semnătura nu îi aparține, fiind falsă și executată de altă persoană, fapt ce atrage lipsa consimțământului și nulitatea absolută, instanța constată că în cauză devine incidentă dispoziția art. 166 C.p.c, prezenta acțiune având aceleași părți, obiect și cauză cu cea soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr._ din 9.10.2008 devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 214 din 17 februarie 2009 a Tribunalului C. ce a avut ca obiect anularea aceluiași înscris -antecontract - cu motivarea că semnătura nu îi aparține, este falsă ceea ce atrage lipsa consimțământului la încheierea acestuia .
Prin urmare, prin prezenta acțiune pretenția dedusă judecății este identică cu cea soluționată în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate care beneficiază de autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi reiterat pe calea unei noi acțiuni .De asemenea, prezenta acțiune este întemeiată pe aceeași cauză, urmărește același scop, respectiv înlăturarea înscrisului sub semnătură privată -antecontract - ca și acțiunea anterioară, înscris care de altfel a fost analizat și reținut ca valabil și în cadrul acțiunii având ca obiect constatare vânzare-cumpărare soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 623 din 18.01.2012 . Prin urmare, în cauză, există îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 Cod civ., întrucât a doua cerere vizează același obiect –nulitate absolută antecontract - întemeiată pe același temei juridic – cauză –lipsa consimțământului la a încheierea antecontractului datorat lipsei semnăturii care este falsă, fapt pentru care instanța admite excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii pentru autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută antecontract .
În susținerea promovării unei noi acțiuni reclamantul se prevalează de expertiza efectuată cu ocazia promovării plângerii penale, însă această probă nu poate înlătura efectele autorității de lucru judecat, iar în situația în care se apreciază de către parte că au intervenit înscrisuri noi de natură a înlătura cele reținute cu putere de lucru judecat într-o hotărâre judecătorească, acea parte are la îndemână a promova doar calea de atac extraordinară a revizuirii în cazurile strict determinate de lege .
În ceea ce privește daunele materiale se reține că demersurile juridice intervenite între părți în cadrul proceselor civile soluționate irevocabil nu pot antrena răspunderea delictuală prin obligarea la daune materiale, nefiind dovedită o faptă ilicită prin promovarea unei acțiuni în vederea valorificării unui drept .Mai mult, în cadrul dosarelor soluționate partea care a căzut în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar în vederea valorificării acestora se poate proceda la executarea silită a titlului executoriu .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 lei efectuate în cadrul dosarului nr._ și consemnate în cadrul sentinței civile nr._/07.2012, raportat la art. 274 C.p.c., nu pot fi solicitate în rejudecare decât în cazul în care partea ar avea câștig de cauză .
În ceea ce privește cauțiunea pe care paratul ar fi trebuit să achite cu ocazia sechestrului judiciar nu poate fi solicitată în cadrul daunelor materiale, sancțiunea neachitării acesteia fiind prevăzută de lege, si mai mult, prin sentința civilă nr._ din 12.10.2010 s-a dispus ridicarea sechestrului judiciar instituit prin sentința civilă nr. 1016/19.01.2009 pronunțată în dosar nr._/212/2008 .
În ceea ce privește suma de 2524,21 lei aceasta a fost urmărită la solicitarea creditorului N. G., ca urmare a demarării executării silite a sentinței civile nr. 623 din 18.01.2012 ce constituie titlu executoriu, s-a emis adresa de înființare a popririi de către B. O. S. în dosar de executare nr. 460/2012,, până la încasarea sumei de 2.524,21 lei, ce constituite din cheltuieli de judecată și onorariu de executare .În acest context, această sumă poate fi recuperată de reclamant doar în cadrul unei contestații la executare prin care să fie atacate actele de executare efectuate în temeiul unui titlu executoriu, cerere cu care instanța nu a fost și poate fi investită în cadrul prezentei acțiuni .
În ceea ce privește suma de 3055 lei constituie suplimentarea timbrajului ce trebuia achitat de pârât N. G. ca urmare a respingerii recursului promovat împotriva acțiunii prin care s-a constatat vânzarea-cumpărarea între părți, sumă ce trebuie plătită ca taxă de timbru, astfel că prin admiterea acțiunii, chiar reclamantul poate fi obligat la plata acestor cheltuieli de judecată, fiind partea care a căzut în pretenții .
În ceea ce privește daunele morale, în condițiile în care nu este dovedită fapta ilicită și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, instanța nu poate acorda astfel de daune .
Prin promovarea acțiunilor care au urmat un curs legal, chiar și în condițiile în care durata proceselor a fost mai îndelungată, nu se poate reține existența unei fapte culpabile în sarcina pârâtului de natură a antrena răspunderea materială sau morală a acestuia, mai ales că o parte dintre acestea au fost inițiate chiar de reclamant .
Calitatea procesual pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Vasilii N. invocată de aceasta, instanța reține că nu poate determina o identitate între persoana acestei pârâte și cel obligat în raportul juridic în ceea ce privește daunele materiale și morale, în condițiile în care nu este dovedită fapta sa culpabilă săvârșită în calitate de apărător al părții adverse, actele procedurale fiind întocmite în cadrul unui proces desfășurat în limitele legale și necontestat prin căile de atac sau modalitățile prevăzute de lege ce ar determina desființarea acestora .De altfel, se constată că prin promovarea unei plângeri penale demarate de reclamant împotriva acesteia, s-a analizat susținerile legate de fals, mărturie mincinoasă, iar prin rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei V. N. .
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei V. N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă .
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută promisiunii de vânzare-cumpărare ( contract de vânzare-cumpărare) din 10.03.2004 .
Respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută promisiunii de vânzare-cumpărare ( contract de vânzare-cumpărare ) din 10.03.2004 pentru autoritate de lucru judecat .
Respinge capătul de cerere privind daunele materiale și morale, solicitate de reclamantul M. I., domiciliat în Localitatea M. K., ., ., . în contradictoriu cu pârâții N. G., domiciliat în Localitatea Piatra, ., județ C. și V. N. din cadrul Baroului de Avocatura Constanta, cu sediul în Localitatea C., județ C., ca neîntemeiate .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Denissa-Tinonia BRESUG L. D.
Red.jud. D.T.B/09.01.2014
Dact.D.L./ex.5/09.01.2014
JUDECATORIA CONSTANTA
Dosar nr. _
Nr……./08.01.2014
CERTIFICAT
Se certifică prin prezentul că prin sentința civilă nr. _ pronunțată în ședința publică din 20.09.2013 în dosarul sus menționat, având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Localitatea M. K., ., ., . în contradictoriu cu pârâții N. G., domiciliat în Localitatea Piatra, ., județ C. și V. N. din cadrul Baroului de Avocatura Constanta, cu sediul în Localitatea C., județ C., s-a dispus:
„Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei V. N. .
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei V. N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă .
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută promisiunii de vânzare-cumpărare ( contract de vânzare-cumpărare) din 10.03.2004 .
Respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută promisiunii de vânzare-cumpărare ( contract de vânzare-cumpărare ) din 10.03.2004 pentru autoritate de lucru judecat .
Respinge capătul de cerere privind daunele materiale și morale, solicitate de reclamantul M. I., domiciliat în Localitatea M. K., ., ., . în contradictoriu cu pârâții N. G., domiciliat în Localitatea Piatra, ., județ C. și V. N. din cadrul Baroului de Avocatura Constanta, cu sediul în Localitatea C., județ C., ca neîntemeiate .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013 .”
Prezentul certificat s-a timbrat cu taxă timbru în cuantum de 1.00 lei cf.chitanței nr._/26.11.2013 și s-a eliberat la cererea reclamantului.
GREFIER SEF SECȚIE CIVILĂ GREFIER
M. Tăranu L. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
