Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 10268/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 04.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. B.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator M. N., cu domiciliul în C., Al. Umbrei, nr. 2, ., ., în contradictoriu cu intimatul D. J. CONSTANTA – prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 01.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data 04.11.2013, când,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15 04 2013 sub nr. indicat în antet contestatorul M. N. a formulat în contradictoriu cu intimatul D. J. CONSTANTA – prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. contestație la executare împotriva executării silite demarate potrivit adresei de înființare a popririi nr._/27 03 2013 despre care a luat cunoștință la data de 01 04 2013 prin care solicită anularea executării silite.
În motivarea cererii contestatorul arătă că prin adresa de înființare a popririi a rezultă că ar datora suma de_ lei conform titlului executoriu nr._/14 01 2013.
Arată că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, iar executarea silită a fost pornită fără încuviințarea instanței de executare.
În susținerea cererii contestatorul a depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că a emis poprirea împreună cu alte acte de executare silită pentru recuperarea creanței din titlul de creanță – decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr._/28 12 2011.
Această decizie a fost comunicată debitorului potrivit codului de procedură fiscală, iar titlul executoriu a fost comunicat contestatorului potrivit art. 45 din codul de procedură fiscală prin afișare la sediul organului fiscal și postat pe pagina de internet motivat de faptul că încercarea de comunicare prin poștă cu confirmare de primire, a eșuat.
Cu privire la necesitatea încuviințării executării silite se susține că, potrivit codului de procedură fiscală parcurgerea procedurii încuviințării executării silite nu este prevăzută.
Intimatul a depus înscrisuri ce reprezintă titlul de creanță fiscală și actele de executare silită efectuate în cauză.
Contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinare prin care arată, în ce privește comunicarea titlului executoriu, că din confirmarea de primire de la fila 11 rezultă doar o confirmare a „încercării” de transmitere prin poștă a somației, nu însă și motivul „eșuării” comunicării efective prin poștă, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii de somare a debitorului.
Analizând cauza pe baza materialului probatoriu administrat, instanța constată că cererea contestatorului este nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța reține în data de 28 12 2011 AFP C. a emis decizia privind stabilirea răspunderii solidare cu nr._ prin care, în temeiul art. 27 și 28 din Codul de procedură fiscală a stabilit în sarcina contestatorului și a altor 3 persoane răspunderea solidară pentru prejudiciul creat statului ca urmare a administrării ..
Potrivit art. 28 din codul de procedură fiscală rezultă că o astfel de decizie reprezintă titlu de creanță, având natura unui act administrativ fiscal care poate fi contestat potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din codul de procedură fiscală. Un astfel de act necontestat ori neanulat în procedura amintită devine apt de a fi pus în executare silită constituind temeiul acestuia.
În privința punerii în executare codul de procedură fiscală prevede obligația în sarcina organului fiscal de a emite un înscris denumit titlu executoriu care trebuie comunicat debitorului odată cu somația(act începător de executare). Deși apare redundant un astfel de act trebuie emis potrivit dispozițiilor legale, iar acesta, deși nu este un act de executare propriu zis, poate fi contestat în cadrul unei contestații la executare exercitată potrivit art. 172 și urm. din codul de procedură fiscală. Ceea nu se poate contesta în cadrul contestației la executare este însă titlul de creanță pentru care legea prevede o cale specială de contestare, dispozițiile art. 399 alin. 3 din codul de procedură civilă.
Prin urmare nici o apărare cu privire la titlul de creanță nu poate fi primită în procedura de față. Lămurind acest aspect instanța se va aplica asupra cercetării titlului executoriu și actelor de executare silită prin prisma motivelor invocate de contestator.
În ce privește actele de executare silită și titlul executoriu contestate în cauza de față instanța reține că motivele invocate de contestator nu sunt întemeiate.
Astfel nu se poate reține că somația și titlul executoriu nu au fost comunicate contestatorului, neindicare motivului eșecului comunicării acestor acte prin poștă nefiind relevante, întrucât nu se poate susține inexistența procedurii de comunicare în sine, ci doar a lipsei unei mențiuni și anume a motivului pentru care acele înscrisuri nu s-au putut înmâna contestatorului. Neindicarea motivului eșecului procedurii de comunicare, ce conduce la afișarea actului de procedură nu reprezintă unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 100 din codul de procedură civilă, afară de cazul în care produce celui interesat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât anularea actului respectiv. Având în vedere faptul că toate celelalte acte de procedură ce au fost comunicate au suferit același eșec cu privire la înmânare datorită faptului că debitorul s-a mutat, precum și faptul că în cadrul contestației la executare nu s-a pus în discuție eventuala tardivitate a executării silite față momentul comunicării somației și a titlului executoriu, instanța va reține că nu există o vătămare a contestatorului care să impună constatarea nulității comunicării actelor de executare silită.
Având în vedere acest aspect instanța reține faptul că nu se critică prin cerere somația și titlul executoriu, deși apărări în legătură cu acestea s-ar fi putut realiza de către contestator.
În ce privește motivul reprezentat de demararea procedurilor de executare silită fără a solicita în prealabil încuviințarea executării silite din partea instanței de executare se va reține că și această critică este nefondată.
Executarea silită fiscală este reglementată ca și procedură specială, derogatorie de la dreptul comun(reglementare ce se regăsește în codul de procedură civilă), urmând a se completa cu dispozițiile codului de procedură civilă dacă legea specială nu prevede și dacă prin aceasta nu se aduce atingere dispozițiilor speciale.
Executarea silită a obligațiilor fiscale reprezintă o instituție de drept public cu toate atributele ce derivă de aici. Procedura are acest caracter în respectul naturii acestui tip de obligații născute în sarcina contribuabililor în temeiul unui raport juridic de conformare ce derivă din dreptul suveran al statului de a fixa și urmări îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Însă în cazul exercitării unei contestații la executare de către debitorul contribuabil această procedură nu rămâne în sfera dreptului public, instanța de executare neavând posibilitatea să invoce din oficiu motive ori elemente ce ar putea conduce la anularea executării silite ori a unui act de executare silite cum nu are nici căderea să acopere ori să suplinească anumite deficiențe ale actelor de executare silită în folosul organului de executare silită.
Dar în ce privește dreptul statului de a începe executarea silită, exercitat înăuntrul termenului de prescripție, aplicarea ori supunerea organului fiscal la folosirea unor proceduri de drept comun, cele pe care trebuie să le urmeze un creditor urmăritor în respectul normelor juridice de drept privat, trebuie să rezulte expres din legea specială, nu prin interpretare folosind argumente de interpretare.
Soluția rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 141 cod procedură fiscală încă din denumirea marginală dată acestui text:” Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite”, ceea ce demonstrează că ceea va descrie norma reprezintă și condițiile în care va începe executarea silită. Or în text nu se face referire la o eventuală încuviințare a executării silite de către instanța de executare, ci doar la necesitatea emiterii prealabile a titlului executoriu după care se va emite și somația.
Prin urmare, instanța constată că în cazul creanțelor fiscale procedura încuviințării silite prevăzută de codul de procedură civilă nu trebuie urmată de stat prin organele sale de executare, această operațiune nefiind în spiritul dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Pentru toate cele expuse se va respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, privind pe contestator M. N., cu domiciliul în C., Al. Umbrei, nr. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata D. J. CONSTANTA – prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud. G., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 04 11 2013.
Președinte Grefier
A.-I. B. D. S.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8573/2013. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9729/2013. Judecătoria... → |
|---|
