Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 21741/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr._
Ședința publică din 29.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA în contradictoriu cu intimat B. E. JUDECATORESC BOGATIE S. L., intimat D. E. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 27.11.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 29.11.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12 08 2013 sub nr. indicat în antet, contestatorul I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA a formulat în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECATORESC BOGATIE S. L. și D. E. V. contestație la executare împotriva popririi emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 333/2003.
În considerentele cererii contestatorul invocă aplicabilitatea dispozițiilor OG 22/2002 și susține că poprirea a fost înființată deși, în urma primirii somației la data de 01 07 2013 a comunicat executorului că a solicitat ordonatorului de credite deschiderea de fonduri necesare achitării titlurilor executorii
În susținerea motivelor invocate contestatorul a depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
La dosarul cauzei a fost atașat în copie certificată dosarul de executare silită.
Analizând materialul probatoriu administrat, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3118/CA/20 09 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2011 s-a dispune reintegrarea lui D. E. V. în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de ar fi beneficiat, începând cu data de 15 06 2011 până la data reintegrării efective în funcție. A fost obligat contestatorul și la plata sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul exercitat de contestator a fost respins prin decizia civilă nr. 303/CA/20 03 2013 a Curții de Apel C..
Întrucât prin decizia menționată s-a dispus reintegrarea intimatului concomitent cu plata tuturor drepturilor salariale restante începând cu data încetării raporturilor de muncă până la data reintegrării efective, intimatul a pus în executare silită titlul executoriu astfel obținut.
La data de 28 05 2013, executorul judecătoresc a comunicat contestatorului somația emisă în dosarul de executare silită nr. 333/2013 prin care i s-a pus în vedere să achite creditorului sumele menționate în titlul executoriu, după ce în prealabil le va cuantifica.
Ulterior la data de 05 08 2013 a fost comunicată adresa de înființare a popririi pentru suma de 40 334,25 lei, sumă de cuprinde creanța și cheltuielile de executare silită.
Dispozițiile din OG 22/2002 ce sunt relevante în cauză:
„Art. 1. 1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
„Art. 2. - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. „
Art. 3. - În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Somația ca act începător de executare a fost expediată de către executorul judecătoresc în data de 19 07 2013, având ca fundament titlul executoriu emis de o instanță judecătorească.
Poprirea înființată de executor reprezintă un act specific executării silite.
Cercetând dispozițiile de mai sus rezultă că instituțiile publice pot fi supuse executării silite, nici o dispoziție legală ne împiedicând acest lucru.
Cu toate acestea, executarea silită a unor astfel de debitori, este supusă unor reglementărilor speciale instituite prin OG 22/2002 astfel cum a fost completată și modificată prin OUG 4/2011.
Contestatorul invocă faptul că OG 22/2002 instituie un termen de grație absolut în sensul că nici o executare silită nu poate fi pornită mai devreme de scurgerea termenului de 6 luni prevăzut în art. 2.
Termenul de 6 luni menționat nu reprezintă un termen de grație legal în adevăratul sens al cuvântului, ci un beneficiu acordat debitorului, care supus fiind reglementărilor specifice gestionării banilor publici, este obligat să respecte anumite proceduri, menite să nu pună instituția în imposibilitate de a sigura serviciile cu caracter public de importanță vădită – servicii de natură socială, de natură administrativă, de siguranță publică, etc., servicii de interes obștesc ce întrec datorită importanțe, drepturile particularilor luate individual.
Acest beneficiu nu reprezintă în schimb o invitație la pasivitate sau delăsare, drepturile recunoscute prin titlurile executorii, oricare ar fi proveniența lor, în favoarea persoanelor fizice sau juridice, trebuind a fi respectate în mod obligatoriu, în contextul în care aceste drepturi nu pot fi încălcate prin neexecutarea obligațiilor corelative din partea instituțiilor statului reprezintă, ci doar amânate din rațiuni de securitate juridică.
Prin urmare, obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă în sarcina contestatorului, aceea de a plăti intimatului sumele de bani la care a fost obligat, trebuie îndeplinită, iar debitorul are obligația de a face tot ce îi stă în putință ca în decursul celor 6 luni să asigure în bugetul de cheltuieli sumele necesare acoperirii creanțelor debitorilor cu care a contractat.
Instanța mai reține că OG 22/2002 din modul de redactare a textului are în vedere creanțele bănești, creanțe ce urmează a fi achitate în aceeași modalitate, substantivele „sumele” și fonduri” fiind elocvente în acest sens.
Art. 2 care arată că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, întărește această concluzie în sensul că lipsa „fondurilor” reprezintă un temei pentru da răgazul necesar – 6 luni - în vederea efectuării de demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată.” Coroborat cu dispozițiile art. 3 rezultă că termenul de 6 luni este instituit pentru a da posibilitatea executării obligației de plată în formă bănească și pentru a împiedica pe creditor ca în acest răstimp să continue executarea silită asupra bunurilor sau valorilor de orice fel altele de decât bani, folosind procedura obișnuită de executare mobiliară sau imobiliară din codul de procedură civilă.
Aceasta nu înseamnă că în cazul în care nu sunt fonduri, debitorul este invitat la pasivitate sau delăsare și creditorul invitat să aștepte să se scurgă termenul, întrucât nu este instituit cu singura rațiune de a se aștepta scurgerea lui, timp în care debitorul să se afle sub protecția sa, dar fără să întreprindă demersurile pentru identificarea resurselor pentru putea plăti. Dacă înăuntrul acestui termen în bugetul debitorului se vor regăsi fonduri de orice natură, dar cu excepția instituită de art. 1 alin. 2 acestea se vor putea executa silit. Rațiunea instituirii termenului nu poate fi vătămătoare pentru creditor și nici nu poate fi privită ca o suspendare legală a executării silite în condițiile în care obligațiile conexe ce însoțesc beneficiul nu sunt îndeplinite sau sunt îndeplinite de complezență, și nu în scopul real de a identifica resursele necesare pentru acoperirea creanței creditorului.
Cu privire la efectele dispozițiilor OG 22/2002 asupra actelor de executare silită, având în vedere și argumentele expuse mai sus, precum și criticile și apărările părților instanța reține următoarele.
OG 22/2002 nu instituie un impediment la pornirea executării silite așa cum am argumentat mai sus.
Cu privire la actul de executare „poprire”, măsură înființată prin adresa emisă de către executorul judecătoresc, instanța va reține că acesta a fost emis cu nesocotirea în parte a dispozițiilor legale, în raport de dispozițiile OG 22/2002.
Chiar, în condițiile în care s-ar putea, teoretic reține că debitorul se află într-o culpă evidentă cu privire la neexecutarea obligațiilor rezultate din titlul executoriu, având în vedere timpul scurs de la data rămânerii irevocabile acesteia, obținerea executării creanței de la debitor – instituție publică, trebuie realizată cu analizarea, concursul și cunoașterea situației financiare a debitorului la data începerii executării silite(chestiune care în condițiile dreptului comun nu ar fi avut nici o relevanță, dar care dobândește importanță în condițiile reglementate de OG 22/2002).
Relevant în acest sens este faptul că art.1 alin. 2 instituie o excepție cu vădită importanță și anume: creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Prin urmare nici un act de executare silită nu se poate efectua asupra unor astfel de sume, nici chiar după scurgerea acelui termen de 6 luni. Interdicția este absolută, de neocolit întrucât ar conduce la aducerea instituției publice în situația de a nu mai putea asigura funcționarea potrivit scopului pentru care a fost înființată. Contestatorul din prezenta cauză prezintă și unele particularități în ce privește anume fonduri pe care le poate atrage ori pe care alte instituții le datorează acestuia, având în vedere natura activităților și serviciilor prestate, fonduri fără de care de asemenea, nu ar putea funcționa.
Prin urmare, deși instanța recunoaște posibilitatea creditorilor de a efectua acte de executare silită asupra ”fondurilor” chiar și în interiorul termenului de 6 luni, dacă acestea vor fi disponibile eventual și poprirea înființată de către executorul judecătoresc reprezintă o modalitate adecvată de executare silită, dacă nu singura în acest context, dispozițiile art. 1 alin. 2 nu pot fi încălcate, iar ca urmare a faptului că, din textul adresei de înființare a popririi rezultă că se pot popri toate categoriile de venituri(fonduri, sume indiferent de natura ori destinația lor), se impune anularea în parte a acestui act de executare silită.
D. consecință poprirea înființată de executorul judecătoresc este nelegală în măsura în care privește sumele prevăzute la art. 1 alin. 2 și seva anula în parte, numai în ce privește sumele prevăzute de art. 1 alin 2 din OG 22/2002 ce nu pot face obiectul executării silite.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare privind pe contestator I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA în contradictoriu intimat D. E. V. cu domiciliul în .,., ., jud. C..
Anulează în parte poprirea înființată în dosarul nr. 333/2013 al B. Bogăție L. S. în data de 02 08 2013 asupra conturilor contestatorului deschise la Trezoreria Mun. C. relativ doar la poprirea sumelor prevăzute de art. 1 alin. 2 din OG 22/2002.
Menține toate celelalte acte de executare silită inclusiv poprirea înființată doar cu privire la sumele de bani ce nu sunt încadrabile în art. 1 alin. 2 din OG 22/2002.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței azi 29 11 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2013
Tehnored.S./05.12.2013
4ex.2com/…………..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9609/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5393/2013.... → |
|---|
