Obligaţie de a face. Sentința nr. 3502/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3502/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 20025/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3502
Ședința publică din data de 11.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. N., cu domiciliul în Năvodari, ., . C. și pe pârâtul D. I., cu domiciliul în Năvodari, ., ., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2013, apoi la 04.03.2013 și la 11.03.2013, iar, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.08.2012 sub nr._, reclamanta A. N. a solicitat obligarea pârâtului D. I. la plata cheltuielilor comune, respectiv apa caldă, apa rece, lumina, impozitul, chiria, pentru perioada decembrie 2010 – august 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a închiriat, împreună cu numita I. P., apartamentul deținut de către reclamantă, situat în Năvodari, ., ., jud. C., iar după ce aceștia s-au certat, pârâtul a continuat să locuiască, în perioada decembrie 2010 – august 2011, în apartamentul reclamantei, fără a achita însă datoriile comune sau chiria.
A mai arătat reclamanta că a reușit să îl dea afară pe pârât din locuința sa, respectiv că, din vina acestuia, apartamentul său a fost debranșat de la curent în luna aprilie 2010.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La termenul din data de 05.11.2012, reclamanta și-a precizat provizoriu cuantumul pretențiilor la suma de 3500 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2012, instanța a admis cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
La termenul din data de 10.12.2012, reclamanta a formulat precizări scrise prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3177,23 lei, din care 800 lei reprezintă chiria neachitată timp de opt luni, 514 lei reprezentând cheltuielile de întreținere restante în luna august 2011, debitul restant la RAJA de 506,7 lei și 45,15 lei, debit datorat către Enel Energie SA, respectiv 332,26 lei și 23,39 lei, facturile neachitate aferente consumului de apă caldă, respectiv 581,62 lei, taxa de salubrizare și sumele datorate bugetului locale, respectiv 372,61 lei.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul A. A. și interogatoriul pârâtului, care a fost citat cu această mențiune, însă nu s-a prezentat la interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza contractului de închiriere încheiat între reclamantă și I. E., autentificat sub nr. 2126/16.09.2009 la BNP S. M., reclamanta s-a înțeles cu aceasta să închirieze numitei I. E. și concubinului acesteia, pârâtul D. I., imobilul situat în Năvodari, ., . 3.
Contractul a fost încheiat pentru 10 luni, de la data de 20.09.2009.
Se reține că numita I. E. a locuit în imobil o lună sau două, după care pârâtul a continuat să locuiască acolo singur, conform declarației martorei A. A., care este administratorul Asociației de proprietari Biruința, care cuprinde și blocul C2.
Se reține că art. 1416 cod civil imprimă contractului de locațiune caracter consensual, astfel încât, deși contractul de închiriere a fost încheiat în scris doar cu I. E., instanța apreciază că a fost dovedită existența acestui contract și față de D. I., având în vedere declarația martorului audiat și refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, interpretat de instanță ca o mărturisire făcută de către pârât cu privire la aceste aspecte, conform art. 225 C.proc.civ.
Conform dispozițiilor art. 969 Cod civil, contractele legal încheiate sunt obligatorii pentru părți având forță juridică similară unei legi.
Ele trebuie executate cu bună credință având în vedere și dispozițiile art. 1073 Cod civil potrivit căreia creditorul are dreptul la executarea întocmai a obligației de către debitor, iar în caz contrar are dreptul la despăgubiri.
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
Reclamanta susține că, pentru perioada ianuarie 2010-august 2010, pârâtul a refuzat în mod nejustificat să achite contravaloarea chiriei pentru acest spațiu, stabilită la valoarea de 100 lei pe lună, motiv pentru care solicită instanței obligarea acestuia la plata sumelor datorate cu titlu de chirie pentru perioada mai sus menționată, în cuantum de 800 lei, cerere pe care instanța o apreciază ca întemeiată.
Se mai constată că, potrivit contractului de închiriere încheiat în scris, părțile au convenit ca chiriașul să achite și cheltuielile de întreținere calculate de asociația de proprietari, TSP Ecoterm, apa, energie electrică.
Față de această clauză contractuală, instanța reține că reclamanta a dovedit că, în perioada în care pârâtul a ocupat apartamentul acesteia, nu a achitat suma de 514,6 lei reprezentând cheltuielile de întreținere restante în luna august 2011, sumă ce rezultă din lista de plată aferentă lunii august 2011 aflată la fila 22.
De asemenea, conform facturii nr._/31.08.2011, suma datorată pentru imobilul închiriat pentru energia termică aferentă apei calde se ridica la suma de 581,62 lei (fila 28).
Conform chitanței nr._/19.09.2011 (fila 24), reclamanta a făcut dovada plății sumei de 332,26 lei, prin care a achitat sumele datorate în temeiul facturilor_/11.08.2010,_/11.02.2011,_/11.04.2011 emise de Enel Energie SA, iar prin suma de 332,26 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice restante, calculate în luna septembrie 2011, iar suma de 23,39 lei a fost achitată prin chitanța_/19.09.2011 (fila 25), reprezentând majorări calculate de Enel Energie SA.
Instanța apreciază că cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata contravalorii impozitului aferent imobilului nu este întemeiată, neexistând o înțelegere a părților cu privire la acest aspect.
Prin interpretarea dispozițiilor art. 1082 Cod civil, în materia răspunderii contractuale, în ipoteza în care creditorul obligației de a face a dovedit existenta creanței, neexecutarea acesteia se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executare.
Astfel, în condițiile în care pârâtul nu a dovedit că a achitat sumele solicitate de reclamantă, instanța va admite în parte cererea acesteia și îl va obliga pe acesta să achite reclamantei suma totală de 2251,87 lei, din care 800 lei reprezintă chiria datorată pentru perioada decembrie 2010 – august 2011, suma de 514,6 lei reprezintă cheltuielile de întreținere restante în luna august 2011, suma de 581,62 lei reprezintă contravaloarea energiei termice pentru apa caldă restante și a penalităților de întârziere, suma de 332,26 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice restante, calculate în luna septembrie 2011, iar suma de 23,39 lei reprezintă penalizări facturate la contravaloarea energiei electrice restante.
În ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada suportării vreunei cheltuieli de judecată, cererea a fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. N., cu domiciliul în Năvodari, ., . C. în contradictoriu cu pârâtul D. I., cu domiciliul în Năvodari, ., .. 3, ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma totală de 2251,87 lei, din care 800 lei reprezintă chiria datorată pentru perioada decembrie 2010 – august 2011, suma de 514,6 lei reprezintă cheltuielile de întreținere restante în luna august 2011, suma de 581,62 lei reprezintă contravaloarea energiei termice pentru apa caldă restante și a penalităților de întârziere, suma de 332,26 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice restante, calculate în luna septembrie 2011, iar suma de 23,39 lei reprezintă penalizări facturate la contravaloarea energiei electrice restante.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. L. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7815/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9609/2013.... → |
|---|
