Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 22598/212/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Sedinta publica din 20.12.2013
Completul compus din:
P.: D. D.
Grefier: D. S.
Pe rol, solutionarea cauzei civile ce are ca obiect pretenții, privind pe reclamant ., cu sediul în Eforie Sud, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Eforie Sud, .-28-30, județ C. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 13.12.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013 când,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.09.2012 sub numărul_, reclamantul .. a solicitat obligarea pârâtului S.C. C. N. TURISM S.R.L. la plata sumei de 7443,16 lei reprezentând contravaloare consum energie electrică pentru sezonul estival 2009, precum și a dobânzilor legale aferente acestei sume, începând cu data de 01.10.2009 și până la data achitării sale efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 493 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._/212/_ al Judecătoriei C., reactualizată cu indicele de inflație, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a deținut în proprietate imobilul hotel E. situat în Eforie Sud, adjudecat în procedura executării silite de către S. D. în cursul anului 2008, iar în anul 2009 în incinta hotelului a funcționat pârâta, derulând activitate de turism, aceasta fiind cea care a beneficiat în mod direct de serviciile de furnizare a energiei electrice de către S.C. ENEL ENERGIE S.A.
Reclamantul mai arată că serviciile de furnizare a energiei electrice au fost facturate de S.C. ENEL ENERGIE S.A. pe numele său, în baza contractului de furnizare a serviciilor de energie electrică încheiat înainte de adjudecarea imobilului, fiind emise astfel facturile nr. 9 F_ din 27.08.2009 în valoare de 6472,12 lei și factura nr. 9F04765892 din 25.06.2009 (în valoare de 971,04 lei).
Reclamantul arată că a procedat la refacturarea acestor sume către pârâtă, conform facturilor nr. 1 în valoare de 6472,12 lei și 2/01.10.2009 în valoare de 971,04 lei, a notificat pârâta în vederea achitării debitului, somând-o să plătească suma, însă fără nici un rezultat.
Se mai arată că pentru recuperarea debitului, reclamanta a fost acționată în justiție de S.C. ENEL ENERGIE S.A., iar prin Sentința civilă nr. 7770/15.04.2011 a Judecătoriei C. a fost obligată pe lângă plata debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 493 lei, astfel că solicită obligarea pârâtei la plata acestei sume.
În drept, cererea a fost întemeiată pe instituția îmbogățirii fără justă cauză.
În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei: facturile fiscale menționate în cerere, notificările adresate pârâtei, copie sentința civilă nr. 7770/2011.
Prin precizările depuse la primul termen de judecată, reclamantul a arătat că dobânda legală aferentă debitului în valoare de 7443,16 lei corespunzătoare perioadei 01.10.2009 – 05.09.2012 este de 726 lei, iar în privința temeiului juridic, a arătat că acesta este în principal art. 969 C.civ. și în subsidiar îmbogățire fără justă cauză, precum și dispozițiile art. 43 și 46 C.. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ți respingerea acțiunii ca prematur introdusă, față de lipsa procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, consumul de KW imputat nefiind justificat printr-un înscris doveditor ce ar fi trebuit să fie încheiat între reclamant și pârât, consumul de energie electrică nu este defalcat pe perioada de timp, nu este justificat, nu este dovedit, nu există un proces-verbal de constatare a consumului de energie electrică, proces verbal însoțit de indexele corespunzătoare consumului între cele două părți la momentul la care pârâta și-a începu activitatea.
Pârâtul a atașat întâmpinării contractul de comodat autentificat sub nr. 285/2009 de BNP B. C.,
Prin Încheierea de ședință din data de 22.01.2013, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu un martor.
La solicitarea instanței, S.C. ENEL ENERGIE S.A. a depus la dosarul cauzei precizări referitoare la suma datorată de clientul .. conform facturilor_/27.08.2009 și 9F04765892/25.06.2009.
Instanța a dispus atașarea dosarului civil nr._/212/2010 al Judecătoriei C..
La termenul din 13.12.2013, reclamantul și-a micșorat câtimea obiectului cererii la suma de 7322,72 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform contractului de furnizare a energiei electrice nr._/16.07.2002, reziliat la data de 21.09.2009, S.C. ENEL ENERGIE S.A. a emis pentru .. facturile fiscale nr. 9F_ din 27.08.2009 pentru suma de 6472,12 lei și nr. 9F_ din 25.06.2009 pentru suma de 971,04 lei, pentru locul de consum Hotel E. situat în Eforie Sud, ..
Reclamantul a refacturat sumele respective către S.C. C. N. TURISM S.R.L., fiind emise astfel facturile nr. 01/01.09.2009 și 02/01.10.2009, care au fost semnate de pârât.
Prin Actul de adjudecare emis la data de 22.10.2008 în cadrul dosarului de executare silită nr. 1127/2007, imobilul menționat mai sus a fost adjudecat de S. D., iar prin procesul-verbal din 02.12.2008 imobilul a fost predat către creditorul urmăritor S. D..
Conform procesului-verbal din 23.07.2012 (fila 68) domnul Ș. D., deține calitatea de asociat în cadrul societății reclamante .., iar conform extrasului din baza dedate a Registrului Comerțului aflat la fila 66 rezultă că acesta este și administrator al societății pârâte.
De asemenea, conform contractului de comodat autentificat sub nr. 285/15.05.2009 de BNP B. C. (f 31-32), imobilul a fost încredințat cu titlu gratuit societății pârâte de S. D. și S. L..
Prin acest contract, societatea comodatară s-a obligat printre altele să achite toate cheltuielile legate de utilitățile și cheltuielile prevăzute în contractele de furnizare a utilităților, inclusiv energie electrică.
Din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului (filele 91-94) rezultă de asemenea faptul că imobilul hotel Edmund împreună cu restaurantul aferent au fost adjudecate în procedura executării silite de către S. D., asociat împreună cu soția sa la S.C. C. N. TURISM S.R.L. și că acest imobil a fost exploatat de S.C. C. N. TURISM S.R.L. începând cu anul 2009, hotelul și restaurantul funcționând pe perioada sezonului estival 2009.
Pârâtul recunoaște de asemenea faptul că facturile emise de reclamant au fost însușite prin semnătură de către administratorul societății S.C. C. N. TURISM S.R.L., și arată că este de acord cu plata parțială a acestora, împreună cu reclamanta (întrebarea nr. 13). La întrebarea nr. 9, pârâtul a recunoscut faptul că pentru consumul de energie electrică înregistrat la hotel Edmund și restaurant, S.C. Enel Energie SA a emis facturile nr. 9F_ din 27.08.2009 și 9F_ din 25.06.2009, arătând în același timp faptul că aceste două facturi includ consumurile aferente pentru activitatea sezonieră cât și pentru utilajele și personalul ..
Însă, din probele administrate în cauză, pârâtul nu a făcut dovada faptului că în perioada pentru care s-au emis facturile menționate mai sus, în cadrul hotelului Edmund și-ar fi desfășurat activitatea și ar fi putut avea calitatea de utilizator și o altă societate comercială, respectiv .., și mai mult, instanța are în vedere faptul că prin răspunsul la întrebarea nr. 13, pârâtul a arătat că sumele solicitate de Enel trebuiau plătite doar de reclamant și pârât.
De asemenea, din declarația martorului V. D. Zamfirica (f 122), care a îndeplinit funcția de economist la ambele societăți, rezultă faptul că aceasta a auzit de la administratora S.C. C. N. TURISM S.R.L. faptul că în hotel ar fi locuit și angajați ai reclamantei, însă personal nu a văzut aceste persoane.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că între reclamant și pârât s-au dezvoltat raporturi comerciale, pârâtul beneficiind de energia electrică furnizată reclamantei de S.C. ENEL ENERGIE S.A. în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr._/16.07.2002.
Chiar dacă între părți nu a fost încheiată o convenție privind refacturarea consumului, instanța reține că prin facturile nr. 01/01.09.2009 și 02/01.10.2009, semnate de pârât, reclamantul a făcut dovada existenței unor raporturi juridice comerciale, probate conform art. 46 C.. de reclamantă.
În drept, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 46 C.. baza art. 1082 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârâtă, fiind în sarcina acesteia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii celor două facturi menționate mai sus. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtei care și-a nesocotit obligațiile.
În acest sens, instanța reține că pârâta nu a produs dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin facturile nr. 01/01.09.2009 și 02/01.10.2009, astfel încât cererea reclamantei, sub aspectul debitului principal în cuantum de 7060,08 lei, este întemeiată.
Instanța va respinge ca neîntemeiate afirmațiile pârâtei conform cărora debitul imputat de reclamant nu este dovedit întrucât consumul de energie nu este defalcat pe perioada de timp, nu există un proces verbal de constatare a consumului de energie electrică și proces-verbal însoțit de indexele corespunzătoare (index nou, index vechi) la momentul la care pârâta și-a început activitatea, întrucât facturile fiscale nr. 9F_ din 27.08.2009 și nr. 9F_ din 25.06.2009 au fost emise pentru perioada de facturare 16.06.2009 – 18.08.2009 și respectiv 17.03._09, deci pentru consumul aferent perioadei 17.03.2009 – 18.08.2009, astfel cum rezultă din cuprinsul acestora (fila 117, f. 120). Or, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă faptul că în perioada sezonului estival 2009 în imobil și-a desfășurat activitatea societatea pârâtă, aspect care de altfel nu este contestat de aceasta.
În ceea ce privește însă cuantumul debitului solicitat de reclamantă prin cererea formulată și precizată ulterior, instanța constată că acesta este în parte întemeiat (în ceea ce privește factura nr. 9F_), pentru considerentele următoare:
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul din 13.12.2013, reclamanta a înțeles să își restrângă pretențiile cu suma de 10,34 lei, reprezentând taxa radio și tv pentru luna aprilie 2009 și penalitățile în cuantum de 30,34 lei prevăzute în desfășurătorul facturii fiscale nr. 9F_ din 25.06.2009.
Conform contractului de comodat autentificat sub nr. 285/15.05.2009 de BNP B. C. (f 31-32), imobilul a fost încredințat cu titlu gratuit societății pârâte de S. D. și S. L.. Prin acest contract, societatea comodatară s-a obligat printre altele să achite toate cheltuielile legate de utilitățile și cheltuielile prevăzute în contractele de furnizare a utilităților, inclusiv energie electrică.
Având în vedere acest contract, instanța apreciază că societatea pârâtă nu poate fi obligată la plata serviciilor de energie electrică decât începând cu data de 15.05.2009. În acest context, din factura nr. 9F_ în cuantum de 971,04 lei, va fi scăzută suma totală de 383,07 lei, compusă din: 75 de lei, reprezentând taxa TV aferentă lunii aprilie și ½ din luna mai; 45 lei reprezentând taxa radio aferentă lunii aprilie și ½ din luna mai; 30,34 – penalități; 232,73 lei, reprezentând 1/3 din consumul aferent acestei facturi (la care s-a adăugat TVA).
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul .. în contradictoriu cu pârâtul S.C. C. N. TURISM S.R.L. și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7060,08 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 9F_/25.06.2009 și 9F_ din 27.08.2009.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 493 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._/212/2010 al Judecătoriei C., reactualizată cu indicele de inflație până la data achitării sale efective, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Dosarul civil nr._/212/2010 a avut ca obiect cererea formulată de S.C. ENEL ENERGIE S.A. împotriva pârâtei S.C. E. S.A., de obligare a acesteia la plata sumei de 6312,12 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 7770/2011, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6312,12 lei reprezentând contravaloare energie electrică, precum și suma de 493 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut faptul că pârâta se află în culpă procesuală, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ.
Analizând înscrisurile din dosarul nr._/212/2010, instanța constată faptul că pârâta a fost convocată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în fața instanței, nu a chemat în garanție pârâtul din prezenta cauză, nu a atacat sentința civilă menționată mai sus. Din adresa transmisă reclamantului cu ocazia procedurii prealabile rezultă că a recunoscut debitul, însă arată că în fapt consumul a fost efectuat de o altă societate.
Față de aceste considerente, instanța constată că obligarea pârâtei S.C. E. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în dosarul nr._/212/2010 se datorează culpei sale exclusive și că acestea ar fi putut fi evitate dacă pârâtul și-ar fi îndeplinit la timp obligațiile contractuale.
Prin urmare, făcând aplicarea principiului conform căruia nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă și nici să se apere valorificând un asemenea temei, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat în temeiul art. 274 C.proc.civ. la plata către reclamant a sumei de 3175 lei, din care 675 lei reprezentând taxă de timbru și 2500 de lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul .. cu sediul în Eforie Sud, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul S.C. C. N. TURISM S.R.L. cu sediul în Eforie Sud, .-28-30, județ C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7060,08 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 9F_/25.06.2009 și 9F_ din 27.08.2009.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 493 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._/212/2010 al Judecătoriei C., ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3175 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2013.
P.,GREFIER,
D. D. D. S.
Red.jud.D.D.07.04.2014
tehnored. D.S./23.12.2013
Emis 2 comunicări, la data de 07.04.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
