Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 14190/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: Jud. B. A. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 22 I.C. B. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 4 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2013 sub nr._, petenta S. G. nr. 22 ,,I.C. B.”, cu sediul în C., ..6, jud. C., C.U.I._, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/22.04.2013 încheiat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. prin care a fost sancționată pentru că nu a depus declarațiile 112 aferente lunii octombrie ale anului 2012.
În susținerea plângerii aceasta arată că a respectat normele legale depunând Declarația 112 aferentă lunii octombrie la AFP C. prin serviciul on-line însă dintr-o eroare a sistemului declarația nu a fost înregistrată. Astfel pretenta afirmă că nu este vinovată de săvârșirea contravenției ea depunând toate diligențele necesare în vederea respectării dispozițiilor legale, deținând in format electronic CD - ul pe care a fost salvată Declarația 112 în format electronic.
În același timp, solicită în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în lipsa de pericol social concret a faptei contravenționale și a conduitei avute până in acest moment.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 02/2003 și OG 2/2001, iar în dovedirea cauzei a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimat nu a depus întâmpinare.
La dosar au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: procesul verbal . nr._ (f.6-7), declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate a petentei aferentă lunii octombrie (f.9-10), adresă intimatei prin care preciza că sistemul de înregistrare on-line a declarației 112 nu a întâmpinat dificultăți în luna octombrie 2012.
La termenul din 04.10.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 22.04.2013, petenta Școala G. nr. 22 ,,I.C. B.”, a fost sancționată contravențional în temeiul art. 219, alin. 2, lit. d, din OG 92/2003 cu amendă în cuantum de 1.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 81-83 din OG 92/2003, în sensul în care nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune Declarația 112 aferente luni octombrie a anului 2012.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, prin evidențierea în cuprinsul său, a tuturor elementelor prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință, constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a stabilit prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În același timp, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică reținută prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, sancțiunea aplicată se încadrându-se în limitele prevăzute de textul incriminator.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie stabilit în fiecare caz în parte, în ce măsură, fapta de care este acuzat petentul poate fi încadrată în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că dacă normele juridice ce sancționează faptele antisociale au un caracter general urmărind totodată realizarea scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind sunt suficiente pentru a califica acuzația adusă petentului ca una de natură penală. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentei și drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol, printre care și cele referitoare la prezumția de nevinovăție. Chiar dacă, legislația internă califică procedura plângerii contravențională ca fiind una administrativă, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să facă excesiv de oneroasă obligația statului de a proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului. În cazul analizat contravenția a fost constată personal de către Lucrătorii Administrației Finanțelor Publice C. prin verificarea bazei de date motiv pentru care instanța va da efect principiului enunțat mai sus.
Nu poate fi reținută scuza intimatei conform căreia a depus Declarația 112 și dintr-o eroare a sistemului aceasta nu a fost înregistrată. Într-adevăr, așa cum a afirmat prin cererea de chemare în judecată, petenta a depus la dosar un CD ce conținea Declarația 112 aferentă lunii octombrie 2012 în format electronic, document datat 06.10.2012, însă conform procedurii de aplicare a documentelor fiscale on-line, după transmiterea datelor aceasta avea obligația de a nota indexul de încărcare și de a păstra recipsa transmisă de intimat în format electronic prin care i se comunica dacă operațiunea a fost valabilă sau a întâmpinat erori. Instanța reține că lipsa documentului pentru care a fost sancționată petenta se datorează numai culpei exclusive a acesteia, împrejurarea că petenta a inițiat procedura însă din eroare aceasta nu a fost finalizată va fi avută în vedere de instanță la examinarea legalității sancțiunii aplicate.
Astfel instanța concluzionează că prin înscrisurile depuse la dosar se probează indubitabil faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, motiv pentru care încât sancționarea acesteia este justificată.
În continuare instanța va examina proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată, respectiv cea de nedepunere a Declarației 112 și cea de sancționare cu amendă contravențională, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentei cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția.
Principiul enunțat mai sus este prezent atât de Constituția României, cât și în jurisprudența CEDO stabilindu-se clar că orice măsură punitivă luată împotriva unui particular trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii fiind făcută de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces verbal. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientului, cât și cele reale astfel încât raportat la cazul de fața instanța constată că normele încălcate au un caracter represiv, în sensul în care sancționează nedepunerea la timp a înscrisurilor privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. Contravenția săvârșită este deci una de rezultat dar are totodată și un puternic caracter preventiv prin care s-a dorit disciplinarea fiscală a contribuabililor la bugetul de stat.
Totodată instanța are in vedere faptul că sancțiunea contravențională trebuie să fie aplicată pentru a disciplina efectiv subiectul activ, astfel încât având în vedere gradul de culpabilitate al petentei, precum și faptul că nedepunerea Declarației 112 este rezultatul unei neglijențe și nu a unui act premeditat în vederea nedepunerii contribuțiilor sociale, împrejurare ce imprimă un grad de pericol redus faptei contravenționale, instanța consideră că sancțiunea AVERTISMENTULUI este suficientă pentru ca sanțiunea să își îndeplinească dezideratul preventiv, represiv și disciplinator pentru care a fost instituită și pe cale de consecință va admite in parte cererea petentei urmând a dispune înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Școala G. nr. 22 ,,I.C. B.”, cu sediul în C., ..6, jud. C., C.U.I._ în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cu sediul în C., ., județul C., privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2013.
Dispune înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale dispuse prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.04.2013 cu cea a AVERTISMENTULUI.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.10.2013.
Președinte,Grefier,
B. A. D. S. P.
Red. Și tehnored. Jud. B.A.D.
Gref. S.P.
Ex. 4/14.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in regres. Sentința nr. 4941/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
