Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 4056/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr.
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SRL și pe pârât ., având ca obiect ordonanță președințială
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 11.04.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 12.04.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 02 2013 sub nr. indicat în antet, reclamantul T. E. LIGHT SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul . ca instanța sa pronunțe o ordonanță președințială prin care să dispună „sistarea lucrărilor de construcții ce au început a fi edificate, pe terenul proprietate noastră situat în C. ., jud. C..”
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei C. se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect revendicare, prin urmare solicitarea relativă la sistarea lucrărilor trebuie dispusă până la soluționarea cererii de revendicare promovată în contradictoriu cu pârâtul.
În considerentele dezvoltate pe larg în cerere, reclamantul arată că dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – teren în suprafață de_,45 mp, situat în C. . urmare a unor acte succesive de vânzare: contract de vânzare autentificat cu nr. 407/04 02 2003 la BNP M. E., prin care Tapimob SA a vândut_,45 mp către RSA Consulting 98 SRL, iar aceasta a revândut prin actul de vânzare nr. 435/06 02 2004 autentificat la același BNP către numitul Z. A..
Imobilul a fost ulterior adjudecat în cadrul unei executări silite îndreptate împotriva lui Z. A. de către numitul P. G. T., iar acesta a adus imobilul ca aport în natură la capitalul social al . SRL. Se arată că a fost înscris în cartea funciară cu nr. cadastral 2475/18 potrivit încheierii nr._/15 03 2005.
Relativ la pârât se arată că acesta a obținut un titlu asupra unui activ constând din construcții astfel: Tapimob vinde prin contractul autentificat sub nr. 1531/25 08 1997 către Agrimed LLC, persoană juridică străină activul identificat ca fiind platforma depozit cherestea în suprafață de_ mp, fără teren fără teren. Dobânditorul deși nu avea dreptul să dobândească teren a obținut intabularea dreptului de proprietate asupra terenului printr-o încheiere de carte funciară de rectificare a unei încheieri anterioare, după care a vândut către Deniro Logistic SRL prin contractul cu nr. 958/25 03 2003 inclusiv terenul care nu-i aparținea. Deniro Logistic SRL a vândut la rândul său către pârât.
Se arată că acesta este motivul pentru care a exercitat acțiunea în revendicare ce face obiectul dosarului nr._, adică atunci când a observa că pe terenul proprietatea sa a început a se edifica o construcție prin urmare și prezenta acțiune.
În continuarea expunerii reclamantul argumentează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 cod procedură civilă: urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului.
În esență, există urgență întrucât se produce o încălcare a dreptului de proprietate ca urmare a încheierii unor acte fictive, fără eficiență juridică și o reacție energică se impune pentru a împiedica continuarea lucrărilor. Mai mult ar exista dificultate în executarea hotărârii favorabile ce s-ar pronunța în acțiunea în revendicare.
Se susține că nu se prejudecă fondul întrucât nu se tinde la rezolvarea în fond a litigiului, măsura sistării ar urma să fie provizorie(de conservare), iar instanța ar urma să se limiteze doar la pipăirea fondului prin examinarea titlurilor și actelor invocate de către părți. În esență, reclamantul având un titlu legal pentru suprafața de_,45 mp comparativ cu pârâtul care are un titlu fictiv, instanța poate efectua un examen sumar și să fixeze în favoarea căreia dintre părțile litigante există aparențele unei situații juridice legale ce ar impune și ordonarea de măsuri vremelnice până la soluționarea litigiului în fond.
Vremelnicia rezultă fără a fi nevoie de o demonstrație specială, adică măsura ar supraviețui până la soluționarea în fond a acțiunii în revendicare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 581 și urm. cod procedură civilă, legea 7/1997, art. 563 cod civil(toate legi în prezent abrogate, dar în vigoare la data depunerii acțiunii, nașterii raporturilor juridice,etc.)
Cererii i-au fost atașate înscrisurile menționate.
Pârâtul a formulat întâmpinare, f. 59, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
Se arată că, la data formulării cererii de chemare în judecată, construcția era realizată în proporție de 99%, prin urmare acțiunea este în mod vădit lipsită de obiect.
De asemenea, se susține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 581 cod procedură civilă, urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului.
Relativ la urgență se arată că această condiție nu este întrunită de vreme ce construcția este finalizată, cu atât mai mult cu autorizația de construire a fost pusă în operă încă din anul 2011.
Cu privire la neprejudecarea fondului, se arată că măsura solicitată depășește limitele unei examinări aparente a dreptului, reclamantul argumentând cererea de ordonanță președințială chiar cu argumentele acțiunii în revendicare.
În acest context a înțeles să combată argumentele reclamantului prin chiar apărările expuse în întâmpinarea depusă în cadrul dosarului de revendicare.
În ce privește vremelnicia se arată că nu rezultă clar din cererea reclamantului nici o referință temporală.
Pârâtul a depus înscrisuri în susținerea celor afirmate prin întâmpinare, precum și câteva planșe foto din care se poate observa stadiul lucrărilor asupra construcției.
În ședința publică din data de 20 02 2013 reclamantul a formulat observații cu privire la întâmpinarea pârâtului și contraargumentează apărările pârâtului relativ la condiția urgenței arătând că însuși faptul că acea construcție este edificată în proporție de 99% reprezintă element de apreciere asupra îndeplinirii acestei condiții.
Tot prin același memoriu pârâtul combate susținerile relativ la condiția neprejudecării fondului, atacând practic argumentele întâmpinării depusă dosarul de revendicare.
Pârâtul a depus la termenul din data de 03 04 2013 un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
Analizând actele si probele de la dosar, având în vedere și temeiurile de drept invocate, instanța retine că cererea reclamantului este neîntemeiată potrivit argumentelor ce vor fi expuse în continuare.
Întrucât ambele părți au încercat prin discursuri în egală măsură laudabile să conducă instanța către o analiza în fond raportului juridic dedus judecății prin acțiunea în revendicare și să facă aprecieri cu privire consistența drepturilor pe care și le opun reciproc, dar și în respectul dispozițiilor art. 581 cod procedură civilă anterior, se va impune mențiunea preliminară că argumentele și contraargumentele părților care provin din dosarul – acțiunea în revendicare sau care vizează în mod esențial acțiunea în revendicare nu vor fi preluate sau analizate decât strict în limitele procedurii ordonanței președințiale.
Prin urmare, în cauza de față nu se aprecia asupra prevalenței titlului uneia sau alteia dintre părți, asupra fictivității sau lipsei de efecte juridice ale actelor pe care pârâtul își fundamentează apărările în acțiunea în revendicare; asupra posibilității sau dreptului unuia dintre autorii părților de a dobândi sau nu terenuri în România sau dacă prin actele de înstrăinare respective s-a înstrăinat numai construcția sau și terenul, ori dacă încheierile de carte funciară sunt legale, temeinice sau nu și nici dacă părțile au fost de bună sau rea credință la momentul dobândirii sau oricare dintre autorii lor, etc., toate acestea fiind chestiuni asupra cărora instanța sesizată cu acțiunea în revendicare va trebui să dea o dezlegare.
Ca situație de fapt se va reține pe scurt:
În cauza de față, din înscrisurile depuse rezultă o situație conflictuală între cele două părți în legătură dreptul de proprietate asupra imobilului indicat în petitul acțiunii.
Astfel, părțile își dispută dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de_ mp care ar fi dispusă sau inclusă în suprafața de_,45 mp menționată de reclamant și fiecare dintre ele afirmă că este proprietarul acelui teren(de_ mp). De asemenea, ambele părți arată că au dobândit imobilul de la un autor comun – Tapimob SA fiind ultimii dobânditori într-o . transmisiuni ale dreptului de proprietate.
Ambele părți au obținut înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, reclamantul suprafața de_,54 mp, pârâtul suprafața de_ mp pe care s-a edificat construcția în legătură cu care se solicită întreruperea lucrărilor(pentru acest teren înscrierea operând după o primă încheiere de carte funciară dată de judecător – construcția, depozit de cherestea, iar ulterior printr-o încheiere de rectificare).
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă instanța va putea sa ordone măsuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cercetarea condițiilor de admisibilitate instanța trebuie să verifice urgența și vremelnicia, precum și o a treia condiție ce decurge din reglementarea instituției ordonanței președințiale – neprejudecarea fondului, dar și scopul pentru care o astfel de măsură s-ar impune.
Prin urmare, nu se cercetează fondul raporturilor juridice dintre părți, hotărârea are caracter vremelnic, provizoriu și trebuie să fie dată când este necesară pentru „păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială ca mijloc procesual reprezintă o modalitate de acțiune energică și eficace pusă la dispoziția celui care este pe cale să sufere un prejudiciu și care nu ar mai putea obține o reparație adecvată în viitor. Astfel, procedura specială presupune o analiză formală a unei aparențe de vădită temeinicie a dreptului sau interesului ce se pretinde a fi apărat, aparență ce justifică pronunțarea unei soluții cu caracter vremelnic(și chiar împiedicarea exercitării drepturilor adversarului) până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți.
Condiția urgenței nu presupune o simplă apreciere sau constatare în sensul că ceea ce susține reclamantul este urgent, ci această urgență se va reține numai cumulativ cu scopul prevăzut chiar de art. 581: măsura să fie necesară „pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Aceasta înseamnă că dacă un ordin judecătoresc cu caracter vremelnic s-ar impune datorită urgenței unei situații, măsura trebuie să consiste într-un real „beneficiu” pentru reclamant și rezulte că el nu ar putea obține în viitor prezervarea dreptului său ori ar putea suferi o pagubă iminentă și pentru care nu ar mai putea fi compensat, ori că ar putea întâmpina piedici serioase la executarea unui titlu.
Prin urmare, ordinul judecătoresc cu caracter vremelnic solicitat în condiții de urgență justificabilă, formal sau în aparență, prin încălcarea unui drept(de exemplu drept de proprietate) trebuie să conducă la evitarea unei pierderi ireparabile în patrimoniul reclamantului, nu să provoace un prejudiciu pârâtului. Mai mult, dreptul a cărui apărare se solicită prin măsuri energice nu trebuie să conducă la încălcarea dreptului adversarului care invocă o aparență egală cu reclamantului.
În cauză se solicită sistarea unor lucrări, care în condițiile unei aparențe de temeinicie vădită, în condiții obișnuite ar trebui să primească o soluție favorabil. Se face și dovada existenței unei acțiuni ce promite a rezolva disputa dintre părți.
Cu toate acestea, având în vedere particularitățile pricinii de față, indiferent de soluția ce s-ar în acțiunea în revendicare reclamantul nu se află în situația de preveni o pagubă ce nu s-ar mai putea repara în viitor, aceasta întrucât(concluzie pornind de la afirmațiile reclamantului în considerentele cerererii sau în observațiile ulterioare sau chiar prin concluziile asupra fondului cererii) „prejudiciul este deja suferit”(având în vedere faptul că respectiva construcție este aproape recepționată de pârât), or în aceste condiții este improrpiu să se susțină că se tinde la evitarea unei pagube ce s-ar putea repara în viitor. Pe de altă parte, sistarea în acest moment a lucrărilor nu va determina neagravarea prejudiciului afirmat de reclamant.
Nu se poate primi nici argumentul reclamantului în sensul că sistarea lucrărilor ar servi scopului prevăzut la art. 581, adică se evită o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara sau dificultatea executării hotărârii, eventual favorabile, ce se va da în acțiunea în revendicare, prin aceea că se împiedică întocmirea procesului verbal de recepție și astfel se evită intabularea construcției în cartea funciară(intabularea fiind după aceea o piedică insurmontabilă). Din această construcție logică ar reieși, în opinia reclamantului că, numai prin împiedicarea înscrierii în cartea funciară paguba(pe care susține că a suferit-o) s-ar putea repara sau orice impediment ar exista la o eventuală executare s-ar evita(având în vedere tocmai realitatea edificării construcției până aproape de momentul final - procesul verbal de recepție).
Cartea funciară, oricâtă importanță i s-ar acorda obiectiv sau subiectiv, nu reprezintă, în esență, altceva decât un registru de publicitate, iar înregistrările din cartea funciare pot fi modificate, radiate, rectificate oricând în temeiul unei hotărâri judecătorești sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, cum ar fi o hotărâre dată într-o acțiune în revendicare.
De asemenea, argumentele reclamantului nu rezistă întrucât intabularea construcției în temeiul autorizației de construire și procesului verbal de recepție finală poate fi afectată de simpla notare anterioară a litigiului – acțiune în revendicare.
Prin urmare, condiția urgenței nu este îndeplinită sau, dacă s-ar putea susține că a existat, aceasta s-a stins de mult prin scurgerea timpului.
Cu privire la chestiunea neprejudecării fondului se va reține, având în vedere cele reținute cu titlu de situație de fapt, că ambele părți opun una celeilalte titluri cu egală valoare juridică în aparență. Prin urmare rezultă mai mult decât evident că este în sarcina instanței fondului să se pronunțe asupra comparării titlurilor.
Se spune, în practica judecătorească și doctrină, că în cazul cercetării condițiilor necesare emiterii unei ordonanțe președințiale, judecătorul nu poate soluționa fondul pricinii sau mai bine zis al raporturilor juridice dintre părți, dar trebuie sau poate să atingă fondul fără a-i atinge substanța, adică să cerceteze prin ”pipăire” în favoarea căreia dintre părți există aparența dreptului. Aceasta, însă trebuie privită ca o împrejurare de vădită aparență de temeinicie a dreptului, atât de vădită încât o simplă afirmație susținută de un probatoriu sumar să permită o concluzie egală cu considerarea pârâtului ca acționând vădit nelegal, samavolnic sau pur și simplu cu intenția de a produce un prejudiciu unei persoane fără legitimitatea sau susținere legală și prin urmare, o reacție energică din partea societății pentru protejarea drepturilor încălcate ale celui ce reclamă este absolut necesară. Vădita aparență de temeincie a dreptului reclamantului trebuie să fie atât de puternică încât va întrece orice interes ar putea să opună pârâtul.
În cauza de față, așa cum deja am anunțat părțile își opun titluri care pentru orice persoană transmit mesajul prezumției solide a dreptului de propritate - așa zisa opozabilitate ”erga omnes”. În consecință, oricine este ținut să respecte dreptul de proprietate ce se prezumă a rezulta din titlul de proprietate, o singură excepție fiind permisă, adevăratului proprietar nu i se poate titlul pe care o altă persoană îl produce. Iar determinarea adevăratului proprietar reprezintă chiar dilema de soluționat prin acțiunea în revendicare exercitată de reclamant, până la acel moment fiecare dintre părți este terț față de actele juridice prin care celălalt își declamă dreptul.
Prin urmare, nu se poate reține în cauza de față în „favoarea” cui se află aparența de drept fără a intra efectiv pe fondul raporturilor dintre părți. Aceasta întrucât „pipăirea fondului” este egală cu aprecierea în sensul unei formale „vădite aparențe de temeinicie a pretențiilor reclamantului” în raport cu poziția pârâtului. Or, așa cum a statuat deja, aparența vădită trebuie să reiasă atât de evident încât simpla afirmație susținută de un minim de probe, examinate sumar să fie suficientă pentru emiterea ordonanței președințiale. Prin urmare, analize complexe ale unor probe sau cercetarea cu valență jurisdicțională ale operațiuni juridice desfășurate în timp excede cadrului acestei proceduri.
În cauza de față, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aparența temeiniciei dreptului nu se poate nici măcar „pipăi” fără a impieta asupra fondului acțiunii în revendicare sau fără a provoca un prejudiciu însemnat pârâtului(pe care nu l-ar mai putea repara în viitor, și aici ne referim la acele investiții obținute prin fondurile nerambursabile europene), întrucât părțile produc și își opun reciproc titluri cu aceeași valoarea probatorie aparentă, provin de la același autor comun, se întemeiază pe același efect rezultat din înscrierea în registrul de publicitate, iar pentru a decide în favoarea reclamantului ar însemna, pe lângă depășirea limitelor cu care o instanță se poate învesti într-o astfel de procedură sau atribuirea unui alt caracter acestei procedurii, ca instanța să determine nu aparențe, ci să statueze că dreptul însuși există în patrimoniul reclamantului. La fel de grav ar fi să se determine că dreptul se află în patrimoniul pârâtului, că a fost dobândit cu bună credință, că toți cei dinainte au fost proprietari sau au dobândit cu bună credință, etc. Scopul unei astfel de proceduri nu poate avea ca efect judecarea litigiului dintre părți, nici emiterea unor concluzii sau argumente ce se pot folosi în litigiul de fond.
Relativ la condiția vremelniciei orice discuție devine de prisos în lumina celor expuse.
În consecință, pentru argumentele de mai sus se va dispune respingerea cererii reclamantului ca nefondată și se va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul . SRL, cu sediul în București, ., nr. 72, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul . cu sediul în C., .. 9, jud. C., ca nefondată.
Dispune obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 12 04 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/…../…../.2013
Tehnored.S./12.04.2013
4ex.2com/…/…../2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
