Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 597/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 28.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe petent G. D., intervenient S. A.-L. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, având ca obiect plângere contravenționala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.10.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.01.2013, sub nr._, petentul G. D. a solicitat anularea procesului–verbal de constatare a contravenției . nr._/11.12.2012, ca fiind nelegal și netemeinic întocmit.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nul absolut întrucât au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 și art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a fost menționat ca martor cealaltă persoană implicată în accident, care nu poate fi imparțială.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, petentul arată că vinovată de producerea accidentului este numita S. A. - L., care a schimbat banda pe care se deplasa cu încălcarea liniei continue dintre benzi.
În drept, petentul a invocat prevederile O.U.G. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 și HG 1391/2006.
În probațiune, petentul a depus la dosar, în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.12.2012, dovada comunicării acestuia, declarațiile petentului cât și ale numitei S. A.-L. date la IPJ C. și planșe foto.
Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în raportul agentului constatator și declarațiile cu schița accidentului completate de fiecare conducător auto implicat în evenimentul rutier.
In drept, intimatul a invocat prevederile OUG 195/2002, rep. HG 1391/2006, OG 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor.
La termenul de judecată din data de 04.03.2013 instanța a dispus introducerea în cauză a numitei S. A.-L. în calitate de intervenient forțat și a S.C. A. R. ASTRA S.A. și S.C. UNIQUA A. S.A. în calitate de asiguratori.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intervenientului forțat S. A.-L..
În cadrul probei cu înscrisuri, a fost solicitat de la S.C. UNIQUA A. S.A. dosarul de daună nr._ privind evenimentul din data de 10.12.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/11.12.2012, petentul G. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și măsura complementară constând în aplicarea a 3 puncte de penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 2 cu trimitere la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 10.12.2012 ora 1030 a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Mangaliei dinspre și la intersecția cu . neasigurării în manevra efectuării schimbării direcției de mers spre dreapta a acroșat și a avariat auto marca Ford cu_ .
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, acesta refuzând să semneze, astfel că la rubrica martor asistent au fost menționate datele de identitate ale persoanei implicate în eveniment, respectiv S. A.-L..
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal, la rubrica „alte mențiuni” a fost consemnat faptul că petentul refuză să semneze procesul-verbal. Chiar și în lipsa acestor mențiuni, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII/ 2007 (Recurs în interesul legii), nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În speța de față, instanța constată că petentului nu i s-a produs însă nicio vătămare care să justifice anularea procesului-verbal, acesta având posibilitatea de a-și exprima obiecțiunile sale cu privire la cele constatate în procesul-verbal direct în fața instanței, prin intermediul plângerii formulate.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului conform cărora procesul-verbal este nul absolut întrucât a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât în cuprinsul procesului verbal a fost indicat actul normativ care stabilește și sancționează contravenția. Faptul că petentul apreciază că nu a realizat niciuna din acțiunile prevăzute de articolul menționat de polițist este un element care vizează temeinicia procesului-verbal, și nu legalitatea acestuia.
De asemenea, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului conform cărora procesul-verbal este nul absolut întrucât a fost indicat ca martor asistent celălalt conducător auto implicat, care nu poate fi parțial, întrucât art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede doar interdicția ca martor asistent să nu fie un alt agent constatator. De altfel, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, martorul asistent certifică doar faptul că persoana sancționată refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, fiind diferit de instituția martorului ocular, astfel că nu poate fi pusă în discuție imparțialitatea lui.
Analizând însă motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește întemeiate pentru considerentele următoare:
Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002: „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”
Art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002: „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”
Art. 108 alin. (1) lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.”
Astfel, din declarația petentului din data de 11.12.2012 (fila 15 dosar), reiese că la intersecția cu . pe banda 2 de circulație, iar de pe banda 1 din dreapta sa autoturismul marca Ford cu nr._, intenționând să vireze stânga, l-a acroșat în partea față dreapta.
Din declarația intervenientei forțate S. A. – L. (fila 13 dosar) rezultă faptul că la intersecția Șoselei M. cu . 3 benzi de circulație, se afla pe banda din dreapta, semnalizând din timp intenția de a vira la stânga. Arată de asemenea că autoturismul_ se afla pe banda din mijloc, iar fără a semnaliza intenția de a vira dreapta, a făcut manevra de virare fără a se asigura și neobservând faptul că ea semnalizase stânga. Astfel, s-a lovit la ușa din spate stânga.
Schițele accidentului desemnate de cei conducători auto sunt identice.
Din interogatoriul administrat intervenientei forțate rezultă faptul că aceasta a schimbat direcția de mers cu aproximativ 2 metri înainte de intersecție, deplasându-se la stânga, de pe banda 1 de mers pe banda 2 de mers. Aceasta recunoaște de asemenea faptul că atât banda 1, pe care se deplasa, cât și banda 2, pe care a trecut, aveau ca sens de deplasare „obligatoriu la dreapta”.
Analizând situația de fapt prezentată în declarațiile părților și dispozițiile legale incidente, instanța reține că producerea accidentului de circulație din data de 11.12.2012 constatat prin procesul-verbal de contravenție contestat nu a avut loc în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție iar vinovăția nu a fost corect stabilită în sarcina petentului G. D., întrucât la efectuarea virajului spre dreapta acesta nu era obligat să se asigure față de conducătorii auto care se aflau în dreapta sa, aceștia fiind obligați, ca și petentul să efectueze virajul spre dreapta.
Astfel, conform prevederilor art. 107 din H.G. nr. 1391/2006:
„(1) La intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie sa se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați sa respecte semnificația indicatoarelor si marcajelor.
(2) La intersecțiile fără marcaje de delimitare a benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers, cu cel puțin 50 m înainte de intersecție, următoarele poziții:
a) rândul de lângă bordura sau acostament, cei care vor sa schimbe direcția de mers spre dreapta;
b) rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care vor sa schimbe direcția de mers spre stânga. Când circulația se desfășoară pe drumuri cu sens unic, conducătorii de vehicule care intenționează să vireze la stânga sunt obligați să ocupe rândul de lângă bordura sau acostamentul din partea stânga;
c)oricare dintre rânduri, cei care vor sa meargă înainte.”
Din planșele foto depuse la dosar de petent, rezultă că în intersecția în care s-a produs accidentul există marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, persoana aflată pe banda de lângă bordură fiind obligată să efectueze manevra la dreapta.
Chiar dacă instanța nu poate determina dacă marcajele pentru semnalizarea direcției de mers existau la momentul producerii accidentului sau au fost realizate de administratorul drumului ulterior acestui moment, în situația inexistenței acestora la acel moment, ar deveni aplicabile dispozițiile alin. 2 al art. 107, conform cărora persoanele care vor să schimbe direcția de mers spre stânga trebuie să ocupe cu cel puțin 50 de metri înainte de intersecție rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor.
Prin urmare, în ambele situații, conducătorul auto aflat pe banda de lângă bordură sau acostament nu avea voie să vireze la stânga cu mai puțin de 2 metri de . conducătorul auto aflat pe banda din mijloc, care era marcată cu obligatoriu la dreapta, era obligat să vireze la dreapta, fără a fi nevoit să se asigure față de conducătorii auto care se aflau în dreapta sa, și care, la rândul lor, trebuiau să vireze la dreapta.
Art. 54 alin. (1) a cărui încălcare a fost reținută în sarcina petentului, stabilește că persoana care urmează să efectueze o manevră de virare la dreapta trebuiesă se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Or, în contextul în care prin efectuarea manevrei la dreapta, petentul era obligat să cedeze trecerea doar autoturismelor care circulau pe . celor care veneau din dreapta sa pentru a vira la stânga, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională, cu consecința anulării procesului-verbal contestat ca netemeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. D. cu domiciliul în .
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 05 Noiembrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 03.03.2014
Emis 2 comunicări, la data de 04.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8734/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 3905/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
