Plângere contravenţională. Sentința nr. 3832/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3832/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 33059/212/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3832/2013
Ședința publică din data de 15.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul M. G., domiciliat în O., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 10.12.2011, emis de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 08.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 15.03.2013 când, în aceeași compunere
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.12.2011, sub număr dosar_/ 212/ 2011, petentul M. G. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 10.12.2011, emis de către Inspectoratul de Poliție al Județului C. (în continuare I.P.J. C.), solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul arată că nu are cunoștință despre autovehiculul menționat în cuprinsul procesului-verbal.
Plângerea nu este motivată în drept, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie (f. 3-5).
Plângerea a fost formulată în termen legal, iar în conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este scutită de taxa judiciară de timbru; conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995, plângerea este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare (f. 14), prin care a susținut temeinicia procesului-verbal contestat și a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/ 2001, O.U.G. nr. 195/ 2002 și H.G. nr. 1391/ 2006, iar în susținere au fost depuse înscrisuri (f. 15-29).
Prin precizări ulterioare depuse la dosar de către petent (f. 30-33), acesta a invocat excepția lipsei calității de contravenient, arătând că nu a condus niciodată autovehiculul menționat în procesul-verbal. Totodată, susține reclamantul că în procesul-verbal nu există temeiul juridic al faptei, dat fiind că art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 au fost abrogate de art. I pct. 59 din O.U.G. nr. 69/ 2007.
Alte motive invocate de reclamant în susținerea plângerii constau în: neindicarea locului exact al săvârșirii faptei; lipsa martorului asistent de la data și locul constatării faptei; nevalabilitatea constatărilor făcute cu aparatul radar, în lipsa înscrisurilor aferente acestuia, dar și în lipsa efectuării autotestării anterior înregistrării faptei; inexistența agentului constatator - A.p. L. E. - pe . mun. C., la data de 10.12.2011, cu autoturismul nr._ (sens în care solicită depunerea la dosar a ordinului de deplasare și foii de parcurs).
La termenul din 15.05.2012 instanța a calificat excepția lipsei calității de contravenient, invocată de reclamant, ca fiind o apărare de fond.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii P. P. (f. 87) și C. G.-N. (f. 95). Cu privire la martorul asistent la procesul-verbal instanța a constatat la ultimul termen de judecată imposibilitatea ascultării acestuia, după ce anterior fusese aplicată sancțiunea amenzii pentru neprezentare și se emisese mandat de aducere.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție atacat (f. 4) petentul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă (603 lei), fiindu-i totodată reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea dispozițiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 (în continuare R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002), reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 10.12.2011 - ora 23:41, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe . C., cu viteza de 110 km/h, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_ .
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice instituie în sarcina conducătorilor auto obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, în limitele reglementate potrivit art. 48-49 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și este sancționată de legiuitor, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/ 2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile ……. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Potrivit art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele:
a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;
b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;
c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;
d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;
e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.
Instanța apreciază că fapta contravențională este suficient descrisă în procesul-verbal (contrar susținerii petentului), temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat (art. 121 alin. 1 la care face referire petentul este din H.G. nr. 1391/ 2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002, iar nu din O.U.G. nr. 195/ 2002), iar amenda stabilită de organul constatator se încadrează în limitele impuse de lege.
De asemenea, instanța reține că nu era necesar ca martorul asistent să fie de față cu ocazia săvârșirii contravenției, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cu privire la modul de constatare a contravenției, legea impune ca fapta constând în depășire limitei legale de viteză pe sectorul de drum public, să fie constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, astfel că, în ceea ce privește înregistrarea realizată cu aparatul radar montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_, aceasta este apreciată de instanță ca fiind perfect legală, date fiind înscrisurile doveditoare depuse de intimat în acest sens, respectiv: buletinul de verificare metrologică nr._/ 21.01.2011, atestatul nr. 101/ 26.03.2010 al agentului L. E., certificatul de aprobare de model nr. 012/ 13.03.2009 și adresa nr._/ 10.12.2009 a Institutului Național de Metrologie (f. 26-29).
Cât privește apărarea invocată de reclamant pe cale de excepție (calificată de instanță drept apărare de fond), constând lipsa calității de contravenient a persoanei sancționate, instanța o va analiza odată cu temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că, deși petentul contestă realitatea constatărilor agentului de poliție rutieră astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, în sensul că nu s-ar fi aflat el însuși la volanul autovehiculului surprins în trafic depășind limita maximă de viteză legală, totuși prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Judecătoria nu pot reține altă stare de fapt decât cea relevată prin actul contestat, respectiv că nu M. G. ar fi condus autovehiculul la momentul constatării faptei, astfel cum acesta încearcă a convinge instanța. Nu există nicio explicație rațională pentru care agentul de poliție ar fi aplicat sancțiunea contravențională împotriva lui M. G., pentru fapta reținută în sarcina acestuia la data de 10.12.2011 - ora 23:41, în condițiile în care acesta nu ar fi fost prezent pe . C. și oprit în trafic cu ocazia controlului.
În plus, tocmai declarația martorului P. P. (f. 87) - propus de petent - confirmă faptul că M. G. se afla la volanul unui autoturism marca „Dacia” modelul „Duster”, la momentul și în locul indicat în procesul-verbal, astfel încât ceea ce rămâne în discuție este numărul de înmatriculare a autovehiculului condus de reclamant cu acea ocazie. Acest număr este reținut de către agentul constatator ca fiind_ și este confirmat de fotografiile depuse la dosar de intimat (f. 22-25).
Este adevărat că martorul a arătat că petentul avea în folosință, de la angajatorul său, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, iar R.A.J.A. a dat în fol lui C. G. autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, însă aceste împrejurări nu exclud posibilitatea ca reclamantul din prezenta cauză să conducă și alte autovehicule și, prin urmare, la momentul constatării faptei să fi fost la volanul autovehiculului indicat în procesul-verbal.
De altfel, se observă că M. G. și C. G.-N. sunt colegi de serviciu la R.A.J.A., amândoi având în folosință câte un autoturism marca „Dacia” modelul „Duster”, astfel încât instanța apreciază declarația martorului C. G.-N. ca nefiind sinceră, atunci când afirmă că nu îl cunoaște pe reclamant și că nu i-a încredințat acestuia autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Ceea ce este cert, reieșind fără echivoc din procesul-verbal coroborat cu fotografiile prin care a fost constatată faptă și cu declarația martorului P. P., este că M. G. s-a aflat la data de 10.12.2011 - ora 23:41, la volanul autoturismului marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe . C., conducând cu viteza de 110 km/h, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_ . Prin urmare, sancțiunea a fost în mod corect aplicată petentului.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._/ 05.06.2012, iar față de ansamblul probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal contestat au fost în mod corect stabilite, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către de către reclamantul M. G., domiciliat în O., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 10.12.2011, emis de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 14.08.2013
thn. red. C.B. 31.07.2013/ 4 ex.
| ← Drept de retenţie. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Uzucapiune. Sentința nr. 1180/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
