Plângere contravenţională. Sentința nr. 8140/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8140/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 2307/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
Sentința civila nr. 8140
Ședința publică din 05.06.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent F. D. și pe intimat I. C.- SERVICIUL RUTIER C., având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 29.05.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 260 alin 1 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.06.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2013 sub nr. 2307, petentul contestator FAITAȘ D. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.01.2013, prin care a fost amendat de intimata I.J.P. C. cu suma de 280 de lei (fila 5).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că în data de 28.01.2013 conducea autoturismul proprietate personală_ în loc. Eforie Nord, moment în care a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că-i va fi suspendat permisul de conducere întrucât a depășit neregulamentar.
Se mai arată de către petent că nu a văzut semnul de circulație din cauza unui copac.
Totodată, petentul menționează că din data de 29.07.1995 nu a mai avut nicio abatere sau probleme cu poliția.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.01.2013 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se în fapt că la aceeași dată, ora 13:02, în timp ce conducea autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe DN 39 Eforie Nord din direcția M. către C., în zona hotel Selena - zonă în care acționează indicatorul depășirea interzisă, a depășit auto L. alb cu nr._ condus de B. S., fapta fiind interzisă de art. 120 lit. h din ROUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care contestatorului i se asigură de către instanța de judecată condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Se reține că petentul nu numai că nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt, ci a recunoscut săvârșirea contravenției.
Motivul invocat pentru înlăturarea răspunderii sale contravenționale, respectiv existența unui copac care l-a împiedicat să vadă semnul de circulație care interzicea depășirea nu este de natură a înlătura răspunderea sa contravențională, din moment ce nu a fost probat, neexistând elementele necesare în funcție de care instanța să aprecieze dacă această împrejurare se încadrează în dispozițiile art. 11 din OG nr. 2/2011 (cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Prin urmare, acesta nu a înlăturat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul raportat la conduita sinceră a petentului care a recunoscut că a depășit un alt autoturism în acea zonă și la împrejurarea că până în prezent nu a mai săvârșit alte abateri în trafic. Concluzia instanței se bazează pe faptul că afirmația făcută de petent în acest sens și cuprinsă în plângerea contravențională nu a fost contestată de intimată, deși i-a fost comunicată copie de pe acțiune.
Pentru considerentele mai sus expuse, urmează ca instanță să admită plângerea contravențională în parte, dispunând înlocuirea amenzii în cuantum de 280 lei cu avertisment și menținerea celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulata de petentul F. D. domiciliat in C., ARCULUI, nr. 12, ., . cu intimata I. C.- SERVICIUL RUTIER C., .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 280 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.01.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.06.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 22.07.2013 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6939/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7570/2013. Judecătoria... → |
|---|
