Plângere contravenţională. Sentința nr. 8538/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8538/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 29473/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8538
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contrventională, actiune formulata de petentul C. C. domiciliat în C., ., J. C., în contradictoriu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării la data de 11.06.2013.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.11.2012, sub nr._, petentul C. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr._/07.11.2012 încheiat de intimatul P. M. C., prin care a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei și sancțiunea complementară a desființării lucrărilor, pentru contravenția de a fi executat lucrări de construire fără a deține autorizație de construire în acest sens. În subsidiar, a solicitat și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este încheiat în condiții de nelegalitate, cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 si art. 17 din OG nr. 2/2001, arătând că deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa acestuia, acesta nu cuprinde o rubrică destinată obiecțiunilor pe care să le facă presupusul contravenient. De asemenea, procesul-verbal de contravenție contestat nu este semnat de către conducătorul organului din care fac parte agenții constatatori și nici nu este ștampilat cu ștampila organului din care face parte agentul constatator. Contestatorul invocă faptul că procesul-verbal de contravenție nu conține date privind momentul și împrejurările săvârșirii contravenției și nici a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei precum și a individualizării acesteia în condițiile dispozițiilor art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001. De asemenea, petentul invoca prescripția dreptului de a constata și sancționa contravenția, aceasta fiind săvârșită cu mai mult de doi ani în urmă față de data constatării.
În motivarea în fond a plângerii, petentul a arătat că fereastra despre care se face vorbire în procesul-verbal de contravenție nu este o fereastră de vedere ci doar de lumină, fiind prevăzută cu geam mat, iar acoperișul este prevăzut cu sistem de jgheaburi pentru colectarea apelor pluviale astfel încât ele nu se revarsă pe proprietatea vecină.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 50/1991 și O.G. nr. 2/2001.
La dosarul cauzei a fost anexat procesul verbal de contravenție.
Intimata, legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță prin apărător ales pentru a-și exprima poziția procesuală și a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție.
În cursul procedurii, s-a admis la cererea petentului proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei și sancțiunea complementară a desființării lucrărilor realizate nelegal, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi executat la construcție polifuncțională comercială, situată în municipiul Constanta, . cu .. 78, amenajare ferestre din ramă fixă cu geam mat pe fațada ondulate de azbociment cu pantă spre proprietatea de la fațada posterioară; coș de fum executat din țeava metalică, fără a deține autorizație de construire în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia a fost lipsit de posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată că procesul-verbal atacat a fost întocmit în lipsa acestuia, aceasta neavând astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului-verbal. Posibilitatea încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului este prevăzută de art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, iar pe calea plângerii contravenționale adresate instanței judecătorești petentul are posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la întocmirea procesului-verbal, petentului nefiindu-i îngrădit acest drept.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia procesul verbal este nul întrucât lipsește semnătura și ștampila conducătorului organului din care fac parte agenții constatatori, contravenientului, instanța reține că aceasta nu poate atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, aceste elemente nefiind prevăzute la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție, conform art. 16-17 din O.G. nr. 2/_.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia procesul verbal de contravenție nu conține date privind momentul și împrejurările săvârșirii contravenției și nici a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei precum și a individualizării acesteia, din economia prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2011 rezultă că locul săvârșirii faptei, alături de dată, oră, împrejurările care pot conduce la stabilirea gravității faptei și a evaluării pagubei pricinuite, nu este altceva decât un element al descrierii faptei contravenționale, care poate atrage sancțiunea nulității numai dacă petenta probează că prin această omisiune a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Petentul a susținut că agentul constatator a făcut o descriere generică a locului săvârșirii faptei, indicând doar adresa. Rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. În speță, instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă, inclusiv prin arătarea locului faptei, astfel încât să se poată stabili dacă fapta corespunde încadrării juridice primite, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale.
De asemenea, în ceea ce privește termenul de prescripție a răspunderii contravenționale la care petentul a făcut referire, instanța reține că nu se poate face în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991, conform cărora dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, petentul nepropunând nici un mijloc de probă în susținrea excepției prescripției, respectiv a faptului că lucrările executate sunt mai vechi de 2 ani față de data constatării și sancționării faptei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 1169 Cod civil, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
În condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1.000 lei), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Instanța constată că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv că deținea autorizație de funcționare a magazinului alimentar situat în comuna C., ., ., parter.
Astfel, instanța reține că, prin Autorizația de construire nr. 140/05.03.2001 emisă de P. M. C. s-a autorizat construirea clădirii polifuncționale comerciale-parter, cu respectarea proiectului vizat. Potrivit procesului verabal de recepție la terminarea lucrărilor, construcția a fost ridicată conform Autoriazației de construire mai sus numite.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut a fi executate la construcție polifuncțională comercială, situată în municipiul Constanta, . cu .. 78, amenajare ferestre din ramă fixă cu geam mat pe fațada ondulate de azbociment cu pantă spre proprietatea de la fațada posterioară.
Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 26 din Legea nr. 50/1991 – (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);
Art. 3 din Legea nr. 50/1991 - Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
Din probele administrate în cauză, instanța constată că faptele descrise în procesul verbal de contravenție sunt conforme realității, în acest sens fiind elocvente și fotografiile depuse la dosar.
Petentul nu a administrat probe prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității .
Față de prevederile art. 6 din CEDO, instanța consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din CEDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina petentului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, neexistând motive care să atragă anularea acestuia.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii de 1.000 lei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. C. domiciliat în C., ., J. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM – 24.09.2013
Tehnred.gref. – DR -25.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5436/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013.... → |
|---|
