Pretenţii. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 13624/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU din data de 30 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta .. cu sediul în C., .. 14, RO_, J_, în contradictoriu cu pârâta S.C. I. .. cu sediul în C., ., Spațiul Comercial 37, jud. C., CUI_.
La apelul nominal făcut în ședință secretă se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, s-au respectat dispozițiile art.1029 alin.3 N.C.P.C. potrivit rezoluției președintelui de complet și despre faptul că pârâtul nu a restituit formularul de răspuns și nu a depus întâmpinare; au fost verificate actele și lucrările dosarului de către președintele de complet, după care:
În temeiul disp. art.131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză, în temeiul art. 1027 din codul de procedură civilă raportat la art. 94 al.1 lit.j și art.107 din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța apreciază proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de reclamantă, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit disp. art. 255 Cod de procedură civilă și o încuviințează potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.1030 Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.05.2013, sub nr._ reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul S.C. I. .. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6072,90 lei debit principal reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și rămase neachitate, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii completate pe formularul de cerere reclamanta a arătat că, în fapt, între părți s-au stabilit relații comerciale, reclamanta livrând marfă pârâtei în valoare de 6563,85 LEI, fiind emise facturile atașate la dosar. Pârâta a achitat parțial aceste facturi, rămânând neachitat un sold de 6072,90 lei, suma fiind certă, lichidă și exigibilă.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1025-1032 C. proc. civ. și dispozițiile din codul civil referitoare la convențiile încheiate între părți.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. 12 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în vigoare la data introducerii cererii. A fost atașat și timbru judiciar mobil în valoare de 3 lei.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța, prin încheierea din camera de consiliu din data de 30.09.2013, a încuviințat această probă. Reclamanta a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: facturi nr._/09.02.2012,_/23.01.2013,_/10.11.2011,_/20.09.2011,_/25.07.2011,_/11.07.2011,_/07.07.2011,_/22.10.2010,_/19.08.2010, certificat constatator privind pe pârâta S.C. I. . de ORC de pe lângă Tribunalul C., notificarea nr. 34 din_ ; avize de însoțire a mărfii nr._ din 19.08.2010, nr._ din 10.11.2011, nr._ din 19.09.2011, nr._ din 25.07.2011,_/11.07.2011, nr._/07.07.2011, nr._ din 21.10.2010.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, începând cu data de 19.08.2010 (conform celei mai vechi facturi fiscale) între părți s-au stabilit relații comerciale în baza cărora reclamanta a vândut pârâtei produse în valoare totală de 6563,85 lei. Pârâta însă nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii tuturor produselor achiziționate, rămânând neachitate produse în valoare de 6072,90 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Cu privire la regimul aplicabil în materia probelor, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, față de data introducerii cererii de chemare în judecată (_ ).
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale, iar conform prevederilor art. 970 din același cod, convențiile trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1073 C. civ., potrivit cărora, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Instanța constată că șapte dintre facturile depuse la dosar (facturile nr._/10.11.2011,_/20.09.2011,_/25.07.2011,_/11.07.2011,_/07.07.2011,_/22.10.2010,_/19.08.2010), sunt nesemnate, însă sunt însoțite de avize de însoțire a mărfii, semnate sau ștampilate de un reprezentant al societății pârâte. Instanța arată că acceptarea facturii poate fi expresă, prin semnare de către reprezentantul societății destinatare sau tacită, printr-o manifestare de voință neechivocă în acest sens - acceptarea mărfii în speța de față îndeplinind o atare condiție (avize de însoțire a mărfii nr._ din 19.08.2010, nr._ din 10.11.2011, nr._ din 19.09.2011, nr._ din 25.07.2011,_/11.07.2011, nr._/07.07.2011, nr._ din 21.10.2010).
Cu privire la cea de-a opta și a noua treia (facturile nr._/09.02.2012, și_/23.01.2013,), instanța constată că acestea poartă ștampila pârâtei la rubrica semnătura de primire, iar, voința societară exprimată în scris nu este condiționată de însușirea înscrisului în mod cumulat prin semnare și ștampilare. În plus, pârâtul a efectuat o plată parțială, în valoare de 490,95 lei.
Instanța reține că sunt relevante în speță și următoarele texte din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Astfel potrivit art. 273 alin. 1 înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară.
În plus, în art. 301 alin. 1 se arată că acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii. Or, pârâtul deși avea posibilitatea să conteste aceste înscrisuri, fiindu-i comunicate împreună cu cererea de chemare în judecată pentru a răspunde în condițiile art. 1029 alin. 4 cod de proc. Civ., a ales să aibă o atitudine pasivă.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut în art. 280 alin. 1 că registrele profesioniștilor, întocmite și ținute cu respectarea dispozițiilor legale, pot face între aceștia deplină dovadă în justiție, pentru faptele și chestiunile legate de activitatea lor profesională.
Față de toate cele arătate, instanța reține că reclamanta a dovedit obligația pârâtului de plată a sumei de 6072,90 lei debit principal reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și rămase neachitate.
Raportând prevederile Codului civil din 1864 la situația de fapt reținută, instanța constată că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prin stabilirea relațiilor comerciale cu reclamanta, pârâtul a acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul său a unei obligații de plată a contravalorii produselor de care a beneficiat. Instanța reține că obligația uneia dintre părți reprezintă cauza directă a obligației celeilalte părți. Obligațiile asumate de părți trebuiau respectate și îndeplinite întocmai și cu bună credință, conform dispozițiilor art. 969, 970, 1073 C. civ. Așadar, pârâtului îi revenea obligația de plată a contravalorii mărfurilor livrate de către reclamantă.
Din moment ce reclamanta a dovedit obligația pârâtului, îi revenea acestuia sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu a făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, în temeiul art. 1082 C. civ., debitorul este prezumat a fi în culpă, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței fiecărei facturi, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate, instanța va admite capătul principal de cerere și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 6072,90 lei, aferentă facturilor nr._/09.02.2012,_/23.01.2013,_/10.11.2011,_/20.09.2011,_/25.07.2011,_/11.07.2011,_/07.07.2011,_/22.10.2010,_/19.08.2010, reprezentând contravaloare produse cumpărate și neachitate.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtul va fi obligat la plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta .. cu sediul în C., .. 14, RO_, J_, în contradictoriu cu pârâta S.C. I. .. cu sediul în C., ., Spațiul Comercial 37, jud. C., CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.072,90 lei reprezentând contravaloare produse, aferente facturilor fiscale emise și neachitate nr._/09.02.2012,_/23.01.2013,_/10.11.2011,_/20.09.2011,_/25.07.2011,_/11.07.2011,_/07.07.2011,_/22.10.2010,_/19.08.2010.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Potrivit art. 1030 alin. 3 c.p.c. prezenta sentință este executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./05.11.2013
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013.... | Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... → |
|---|
