Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 17623/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE cu sediul în C., ..14 A, jud. C. și pe pârât R. D. INVATAMANT cu sediul în C., ..21, ., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.09.2013, când;
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.07.2012 sub nr._, subscrisa reclamantă R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice a solicitat, în contradictoriu cu R.A.E.D.P.P. Direcția Învățământ emiterea unei ordonanțe, pe calea somației de plată, care să oblige debitoarea la plata sumei de 15.731,34 lei, din care: 15.557,83 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate către debitoare pe luna decembrie 2011, iar 173,51 lei reprezentând c/val penalităților de întârziere aferente perioadei 30._-31.07.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că, între aceasta și pârâta R.A.E.D.P.P. Direcția Învățământ s-a încheiat un contract de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură, în cadrul căruia debitoarea nu și-a executat obligațiile de plată, deși i s-a furnizat energia termică pentru încălzire și apă caldă de consum.
Conform clauzelor contractuale, debitoarea avea obligația achitării în termen de 15 zile de la data scadenței a facturilor emise de către creditoarea RADET C., context în care creanța creditoarei reprezintă o sumă certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1270, 1272 Noul Cod Civil, Legea nr. 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea nr. 51/2006 actualizată și O.G. nr. 5/2001 privind somația de plată.
În probatoriu, reclamanta a anexat următoarele înscrisuri: contractul de furnizare a energiei termice nr. 2645 din 07.10.2009, notificarea expediată debitoarei sub nr. 213/25.04.2012, listingul facturilor emise și neachitate, cât și copie după factura fiscală nr._ din 31.12.2011, în sumă de 15.557,83 lei.
Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 16.08.2012, pârâta a arătat că, factura fiscală aferentă lunii decembrie 2011a fost primită la data de 16.01.2012 și achitată conform O.P. nr. 8/01.02.2012. Referitor la penalitățile de întârziere aferente perioadei 30._-31.07.2009, aceasta consideră că nu s-a făcut dovada clauzei penale care să poată fi opozabilă R.A.E.D.P.P., contractul anexat cererii fiind contractul nr. 2645 din 07.10.2009.
Pârâta a anexat la întâmpinare înscrisuri respectiv, O.P. nr. 8/01.02.2012, HCL nr. 335/15.12.2011 privind transmiterea unor imobile aparținând domeniului public al Municipiului C., din administrarea R. C. în administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Prin cererea depusă la dosar înaintea termenului de judecată din data de 21.08.2012, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 132 alin. 1 C. proc. civ., modificarea cererii din somație de plată într-o acțiune în pretenții, de drept comun, completând în mod corespunzător timbrajul.
La termenul de judecată din data de 02.10.2012, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul solicitat cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 30.06.2009 – 31.07.2009, cu motivarea că, debitul principal asupra căruia s-au calculat penalitățile a fost cuantificat prin facturile nr._/30.04.2009,_/30.04.2009, astfel că termenul dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul principal s-a stins la 30.04.2012 și tot astfel dreptul material la acțiune al reclamantei pentru debitul accesoriu.
În replică, reclamanta a solicitat respingerea excepției, motivat de faptul că, prin notificarea nr. B7039/12.04.2012, comunicată prin B. S. - C. A. și S. C. G., prescripția s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune s-a prescris.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 27.02.2012, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente perioadei 30.06.2009 – 31.07.2009 ca nefondată, întrucât termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 31.07.2009, nefiind prin urmare împlinit la data înregistrării acțiunii respectiv, 11.07.2012.
Pentru termenul de judecată din data de 28.05.2913, reclamanta și-a diminuat câtimea pretențiilor la plata penalităților de întârziere, în temeiul art. 132 alin. 2 Cod proc. civ., raportat la aspectul că, debitoarea a achitat contravaloarea facturilor de energie termică în sumă de_,83 lei.
În temeiul art. 167 C. proc. civ, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și interogatoriu, iar pentru pârâta proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma materialului probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
Între subscrisa reclamantă R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice, în calitate de furnizor și pârâta R.A.E.D.P.P. Direcția Învățământ, în calitate de consumator s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 2645 din 07.10.2009 având ca obiect furnizarea energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură în schimbul achitării unui preț.
Raportat la data încheierii contractului sus menționat, instanța reține că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de dispozițiile vechiului cod civil, aspect ce se desprinde din art. 6 alin. 2 noul Cod civil, potrivit căruia actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În continuare, instanța va analiza dacă pârâta și-a încălcat obligațiile derivând din contractul semnat cu reclamanta, prin neachitarea penalităților de întârziere aferente perioadei 30.06._09.
Potrivit art. 38 din Legea 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii de energie termică au, în principal, următoarele obligații:
a) să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006;
Conform art. 41 alin.10 din Legea 51/2006, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În acord cu cele de mai sus, dispun și prevederile art. 22 Capitolul VII intitulat „Răspunderea contractuală” din contractul de furnizare a energiei termice nr. 2645 din 07.10.2009: neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, după cum urmează: penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorat pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare; penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; valoarea totală a penalităților calculată pentru o factură nu poate depăși valoarea acesteia; dacă sumele datorate, inclusiv penalitățile nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare și are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanță. Procentul de penalitate se va modifica și va fi înlocuit de drept ori de câte ori se va modifica legislația referitoare la obligațiile față de bugetul de stat.
Conform art. 1082 C. civ. „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credința din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
De asemenea, potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, si în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Dreptul la daune interese presupune in mod obligatoriu întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale respectiv:
- existenta unei fapte ilicite a debitorului, care constă în neexecutarea ori executarea cu întârziere a obligației contractuale.
În speță, fapta ilicită a pârâtei constă în neîndeplinirea la scadența stipulată în contract a obligației de plată a serviciului furnizat de către reclamantă.
- existența unui prejudiciu, care constă în diminuarea patrimoniului reclamantei cu suma de bani neachitată la timp,
- existenta unei legături de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu, precum și
- vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită,
îndeplinirea ultimelor trei condiții rezultând în mod implicit din însăși existența faptei ilicite.
În materie de răspundere contractuală, o dată ce creditorul a dovedit neexecutarea corespunzătoare a contractului, vinovăția debitorului se prezumă. În cauză, reclamanta a probat că, pârâta nu a plătit penalitățile de întârziere consemnate în documentele anexate la dosar. Prin urmare, pârâta nu a reușit să demonteze prezumția de culpă respectiv, nu a invocat și nici nu a probat că nu a putut executa obligația la timp datorita unui caz fortuit, forței majore ori faptei unui terț pentru care nu răspunde. Susținerea pârâtei în sensul în care penalitățile nu sunt datorate întrucât R.A.D.E.T. C. nu a respectat indicațiile arătate pe documentele de plată ale acesteia, încălcând art. 19 alin. 2 ultim din contractul de furnizare a energiei termice este nefondată deoarece nu se încadrează la cauzele exoneratoare de răspundere enumerate. În plus, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat pârâtei, aceasta nu a contestat niciodată mențiunile înscrise în facturile fiscale nici sub aspectul cantității energiei termice furnizate nici sub acela al prețului.
Față de considerentele invocate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 173,51 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 30.06._09.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța urmează să-l respingă ca nefondat. Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În consecință, acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de culpa procesuală a părții. În speță, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei, în contextul în care aceasta a învederat, odată cu întâmpinarea, depusă la data de 16.08.2012, faptul că și-a îndeplinit obligația principală de plată a prețului, cu aproximativ 5 luni anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, iar reclamanta a luat act de această plată, restrângându-și în mod corespunzător pretențiile abia la termenul de judecată din data de 23.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea civila precizata inregistrata sub nr._ formulata de reclamanta RADET Constanta cu sediul în C., ..14 A, jud. C. in contradictoriu cu parata R. D. INVATAMANT cu sediul în C., ..21, ..
Obliga parata la plata sumei de 173,51 lei penalitati de intarziere aferente perioadei 30.06._09.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.
P. GREFIER
I. C. B. E. G.
Red.jud.M.O.S./27.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7/2013.... → |
|---|
