Uzucapiune. Sentința nr. 7309/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7309/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 16549/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.7309
Ședința publică de la 23.05.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: Selma Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune acțiune formulată de reclamanții G. I., G. A., G. M. și G. S. cu domiciliul procesual ales în C., ..1B, jud. C. la SCA „Hasotti și Asociații” în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre,când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.05.2013 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții G. I., G. A., G. M. și G. E în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să constate că au dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței de 125 mp teren situat în localitatea C., Șoseaua Mangaliei, nr.96, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, teren ce reprezintă diferența dintre suprafața menționată în acte și suprafața ce rezultă din măsurători.
Se motivează că prin actul de donație transcris sub nr.1178/11.12.1957 în Registrul de Transcripțiuni, autorii lor – G. P. și G. A. – au donat copiilor lor G. I. și G. (fostă G.) Ileanaîn cote egale indivize terenul în suprafață de 500 m.p. situat în C., Șoseaua Mangaliei nr.96. Ulterior pe baza autorizației de construire nr._/13.08.1953, reclamanta G. I. împreună cu soțul său G. C. au edificat o casă de locuit, iar timp de mai bine de 50 de ani soții G. și fiicele lor - reclamantele G. A. și G. M. au locuit în imobil. După decesul lui G. C. au rămas ca moștenitori soția acestuia G. I. și fiicele G. A. și G. M..
În ceea ce-l privește pe celălalt donatar – G. I. acesta deși nu a locuit efectiv în imobilul respectiv în calitatea sa de rudă apropiată a familiei G. a păstrat contactul cu proprietatea sa exercitând constant acte de posesie și folosință, iar după decesul acestuia reclamantul G. S. în calitate de moștenitor conform certificatului de moștenitor nr.27/16.03.2010 a continuat exercitarea actelor de posesie și folosință.
Susțin reclamanții că cu ocazia efectuării de măsurători în vederea obținerii cadastrului și a intabulării dreptului de proprietate a reieșit la măsurători o suprafață de teren mai mare, 625 m.p. în loc de 500 m.p., însă întreaga suprafață a fost stăpânită și posedată sub nume de proprietar de mai bine de 50 de ani, casa edificată pe teren fiind locuită permanent, întreaga suprafață de teren fiind împrejmuită, din suprafața de teren neocupată de construcții fiind utilizată cu titlu de grădină.
În drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1846 și urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu înscrisuri – acte de stare civilă, chitanțe care atestă plata impozitelor, act de donațiune, autorizație de construcție, certificat de moștenitor nr.49/22 iunie2010, certificat de deces al numitului G. C., certificat de moștenitor nr.27/16.03.2010, plan de amplasament și delimitare a imobilului, schița imobilului, plan de încadrare în zonă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3207 lei conform evaluării efectuată de instanță conform tabloului notarilor publici la o valoare de 140 E/m.p. (638,4 lei/m.p. la un curs BNR de 4,546 lei/1 Euro din data introducerii acțiunii).
Pârâtul M. C. prin Primar legal deși legal cu copie de pe cererea introductivă și înscrisurile anexate și cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu a depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art. 115-118 C. proc. civ. însă a fost reprezentat în cursul proceduri de soluționare a cauzei de apărător ales avocat L. D. (delegația la fila 66) care în concluziile formulate oral în fața instanței de judecată a solciitat respingerea acțiunii, întrucât posesia este afectată de viciul C. Tudoruș.
Procedând la judecarea cauzei instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară efectuată de expert D. D., precum și proba testimonială cu martorii L. V. și B. I. propuși de reclamanți, declarațiile acestora date în fața instanței de judecată la termenul din data de 04.02.2013 fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 50-51). .
Din concluziile raportului de expertiză se reține că suprafața de 620 m.p. fost identificată în limitele rotațiilor date de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9 pe care se află amplasată construcții cu destinația de locuință și construcții anexe, iar suprafața de teren de 120 m.p. ce reprezintă diferența suprafeței de teren dintre suprafața rezultată din măsurătorile efectuate cu ocazia expertizei (620 m.p.) și suprafața specificată actele de proprietate este reprezentată de suprafața hașurată cu roșu în planul de situație anexă la raportul de expertiză (fila 64) și identificată în limitele rotațiilor date de punctele 11-5-6-8-9-10-11 și pe care nu se află amplasate construcții fiind utilizat ca grădină.
La solicitarea instanței, cu adresa nr._/20.12.2012 Primăria Municipiului C. – direcția Patrimoniu a comunicat instanței că terenul imobilului ce face obiectul litigiului situat în
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține că reclamanții au în indiviziune terenul în suprafață de 620 mp situat în localitatea C., Șoseaua Mangaliei, nr.96 este identificat ca făcând parte din domeniul privat al Municipiului C. conform HCLM nr.420/2001 A fost atașată acestei adrese fișa bunului imobil, extras din planurile de situație, adresa SPIT nr.R-S_/13.12.2012 care cuprinde istoricul de rol fiscal al imobilului situat la adresa menționată.
În cauză reclamanții se află în indiviziune asupra imobilului transmis prin moșteniri succesive și care face ca autorii lor să fie diferiți.
Potrivit art. 1846 c.civ., uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea de 30 de ani operează în favoarea posesorului și în contra proprietarului nediligent, care lasă în păstrare bunul său, cu îndeplinirea a două condiții: caracterul util al posesiei, starea de fapt menținută timp de 30 ani, iar odată îndeplinite aceste condiții uzucapiunea operează un transfer de proprietate de la fostul proprietar, care s-a dovedit nediligent, către posesorul care întrunește condițiile prevăzute de lege pentru uzucapiune.
Dar, art. 1847 c.civ., prevede „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Art. 1851 c.civ. prevede „posesiunea este tulburată când este fraudată sau consumată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului”.
Art. 1853 c.civ. „actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatori, depozitari, uzufructuari etc, sau asupra unui lucru comun, în puterea distincției legale a aceluia, nu constituie posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea pe care o exercită asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului”.
Prin urmare, coproprietarul exercită acte de folosință pentru totalitatea lucrului aflat în indiviziune, în calitate de detentor precar, calitate ce nu îi poate conferi posibilitatea exercitării actelor sub nume de proprietar.
Raportat la dispozițiile legale menționate, instanța reține că reclamanții au exercitat acte de posesie asupra întregului lot în calitate de coproprietari.
Proba testimonială administrată în cauză nu relevă aspecte care să conducă la concluzia reclamantul G. S. a efectuat acte de posesie utilă – adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului în litigiu, care să conducă la concluzia că posesia exercitată de reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a uzucapa.
Ambii martori audiați în cauză au declarat că reclamantul G. S. nu locuiește în imobil și că nu l-au văzut niciodată pe acesta prin imobil.
Deși în concluziile scrise formulate de reclamanți aceștia au învederat instanței că susținerile pârâtului conform cărora posesia în cauza de față este afectată de viciul echivocului – creație a practicii judiciare, fără reglementare în codul civil, instanța apreciază că în cauză posesia exercitată de către reclamanți este afectată de viciul precarității, în cauză, nu s-a făcut dovada intervertirii posesiei,
Când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Calitatea de coproprietar determină un viciu al posesiei – precaritatea – întrucât actele de posesie nu pot fi calificate ca acte sub nume de proprietar.
În cazul uzucapiunii de 30 de ani invocată de către reclamanți, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții și anume să posede bunul în timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani și posesia să fie utilă.
Pentru a uzucapa se cere ca posesia să fie utilă, adică să aibă unele calități, iar lipsa calităților constituie vicii, și totodată, neîndeplinirea condițiilor legale prioritare la uzucapiune.
În acest sens prin art. 1854 cod civil se prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesia ca fapt juridic constă în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretențiunii existenței unui drept asupra bunului respectiv.
Conform art. 1853 cod civil "actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precare, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a acestuia nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Precaritatea este un viciu absolut și perpetuu al posesiei. Detenția precară este posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului, putând fi intervertită în posesie utilă, în condițiile art. 1858 Cod Civil.
Față de aceste temeiuri civile, prima instanță arată că, ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de animus sibi habendi, de elementul intențional, psihologic al posesiei. Aceasta înseamnă că actele sau faptele materiale sunt săvârșite nu pentru sine, ci pentru altcineva.
Conform art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine reclamanților și aceștia trebuiau să dovedească dincolo de orice îndoială fie că posesia nu este afectată de viciul precarității, fie intervertirea detenției precare în posesia.
Din probele administrate în cauză, instanța concluzionează că posesia este lovită de viciul precarității, precaritate, care este mai mult decât un viciu al posesiei, echivalând, în fapt, cu lipsa posesiei.
Cum uzucapiunea produce efecte retroactive nu sunt îndeplinite cerințele legale ale acesteia, părțile nu au avut o parte determinată din bun pe care să-l exercite în mod exclusiv și prin urmare nu pot fi aplicabile prev. art. 1946 și urm. Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă acțiunea respinge acțiunea sub toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
În temei art. 274 C.pr.civ, instanța urmează a obliga partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamanții la plata sunei de 560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G. I., G. A., G. M. și G. S. cu domiciliul procesual ales în C., ..1B, jud.Constanți la SCA „Hasotti și Asociații” în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții la plata către pârâtul M. C. prin Primar a sumei de 560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.05.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. G. Selma Z.
Red.jud.AIG/27.08.2013
S.Z. 03 Iulie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4834/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013.... → |
|---|
