Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7129/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7129/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 18004/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7129
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 20 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală - pretenții, acțiune formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A. (CUI_; J40/_/2007) cu sediul ales în C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET C. – AGENȚIA TERITORIALĂ A TABERELOR ȘI TURISMULUI ȘCOLAR C. (cod fiscal_) cu sediul în C., .. 2, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 26.05.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea consecutiv la data de 06.06.2014 și apoi la data de 20.06.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08 iulie 2014 sub numărul_, reclamanta S.C. E. E. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Tineret C. – Agenția Teritorială Taberelor și Turismului Școlar C. obligarea acesteia la plata sumei de 21.053,04 lei, cu titlu de debit neachitat sumă compusă din suma de 20.999,65 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată conform celor 7 facturi fiscale emise în perioada 26.09._10 și din suma de suma de 53,39 lei reprezentând taxa de deconectare și taxa de demontare contor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractelor de furnizare a energiei electrice a furnizat pârâtei energie electrică, iar dintre facturile emise pentru energia electrică consumată au rămas neachitate în mod nejustificat 7 facturi fiscale, atașate la cerere.
Susține reclamanta că deși a efectuat demersuri în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, pârâta nu a achitat sumele datorate.
Cu privire la suma solicitată cu titlu de taxa de deconectare și taxa de demontare contor, se arată că suma este datorată potrivit art.200 alin.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin Hotărârea guvernului nr.1007/2004.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil, Contractul de furnizare a energiei electrice către consumatori, Legea energiei electrice, Regulamentul de furnizare a energiei electrice către consumatori, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004 . În baza art.411 alin.1 pct.2 codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune reclamanta a depus în copie, un set de înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul respectiv: contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate nr._/18.05.2001, aviz de consiliere directă, proces verbal privind rezultatul concilierii directe, situația facturilor restante ale clientului Administrația Taberelor la data de 21.03.2012, facturile fiscale nr.O F_/26.09.2010, nr.O F_/26.10.2010, nr.O F_/26.10.2010, nr.O F_/15.11.2010, nr.O F_/19.11.2010, nr.O F_/13.12.2010, nr.O F_/16.12.2010 și nr.O F_/29.12.2010.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1318 lei 2.762,15 lei, stabilită conform art. 3 alin. 1 lit.c) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La data de 08 noiembrie 2013 pârâta a formulat întâmpinare în baza art.201 alin.1 NCPC, prin care a prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa fazei medierii și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret C. – Agenția Teritorială Taberelor și Turismului Școlar C..
La data de 08 noiembrie 2013 pârâta a formulat răspuns la întâmpinare în baza art.201 alin.2 NCPC, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate.
Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2013 instanța a luat act că pârâta înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa fazei medierii și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret C. – Agenția Teritorială Taberelor și Turismului Școlar C., pentru motivele din cuprinsul considerentelor încheierii de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 17.02.2014 în baza art.258 alin.1 NCPC cu ref. Art.254 NCPC instanța a încuviințat și au fost administrate pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriu pârâtei, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, pârâta depunând la dosar răspunsul la interogatoriul formulat re reclamantă și evidențiat la fila 60.
Analizând cererea prin prisma înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Instanța reține că între reclamanta S.C. E. E. S.A., în calitate de prestator și beneficiarul inițial Administrația Taberelor Sector Autofinanațat, în calitate de beneficiar, s-au stabilit raporturi juridice contractuale prin încheierea Contractului de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr._/18.05.2001.
Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret C. – Agenția Teritorială Taberelor și Turismului Școlar C., având în vedwre reorganizările intervenite în cadrul activităților de tineret și sport, iar în urma rezilierii acestor contracte, locurile de consum pentru care a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr._/18.05.2001 au fost preluate de Direcția Județeană pentru tineret și sport.
Conform art. 969 și 970 C.civ., „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” „ Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”. Astfel, fiind instituită obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage.
Totodată, potrivit art. 1082 C.civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Din textul de lege enunțat reiese că în sarcina debitorului operează o prezumție de vinovăție. Astfel că, sub aspect probator, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, neexecutarea obligației de către debitor fiind prezumată cât timp acesta nu dovedește executarea. Cu alte cuvinte, până la proba contrarie, neexecutarea obligației contractuale este imputabilă debitorului.
În cauză, deși reclamanta a dovedit existența unei convenții legale a părților, respectiv contractul de furnizare a energiei electrice, care reprezintă acordul lor de voință, cu putere de lege între părți, si care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile de furnizare a energiei electrice, în sarcina pârâtei operând prezumția de vinovăție generată de art. 1082 C.civ., acesta nu a dovedit executarea obligațiilor contractuale ce-i incumbă.
De asemenea, deși în acord cu art. 46 C.. facturile fiscale la plată, în mod tacit prin necontestarea acestora, acesta nu a dovedit faptul că și-a îndeplinit obligația de plată asumată. Instanța reține că potrivit contractului facturarea se efectua lunar prin intermediul serviciului Poștal, neexistând o obligație legală sau contractuală de comunicare a acestora cu confirmare de primire.
În consecință, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dând eficiență prezumției de culpă generată de art. 1082 C.civ., instanța constată că se impune obligarea pârâtului la plata pretențiilor bănești solicitate de către reclamantă cu titlu de contravaloare energie electrică.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de taxe servicii, se constată că aceasta este solicitată pentru deconectarea de la rețea a pârâtului, Or, așa cum prevede art. 200 din Regulamentul aprobat prin HG 1007/2004, cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator. Astfel, în raport de aceste dispoziții normative, instanța constată că se impune obligarea pârâtului și la plata sumei solicitată de către reclamantă cu titlu de contravaloare taxă servicii.
Contractul privind furnizarea energiei electrice la consumatori finali, industriali și similari reprezintă un contract sinalagmatic. Fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de a furniza energie electrică, în considerarea prețului pe care îl va primi de la pârâtă, preț pe care aceasta nu a înțeles să îl achite.
În cazul obligațiilor de ,,a da” operează o prezumție în favoarea creditorului, în sensul că dovada titlului face dovada creanței. Prin urmare, în baza art.249 C.civ., revine debitorului sarcina de a răsturna prezumția, probând efectuarea plății.
În considerarea actului juridic menționat, reclamanta și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale, în sensul că a furnizat pârâtei energie electrică la locul de consum situat în localitatea 2 Mai Județul C. – Tabăra Copii, fiind emise în baza prevederilor contractuale facturile sus precizate, pârâta neîndeplinindu-și obligația corelativă de plată a sumelor astfel prevăzute.
Potrivit dispozițiilor Codului civil din 1864, în vigoare la momentul încheierii contractului dintre părți și aplicabil în speță conform art. 102 din Legea nr. 71/2011, pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, vinovăția părții care a cauzat prejudiciul, necesitatea punerii debitorului în întârziere și inexistența unei clauze de neresponsabilitate prevăzute de părți în contract.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă este dovedită prin contractul încheiat, cu putere de lege între părțile contractante, potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 C. civ. precum și de dispozițiile O.G. nr.15/2010 prin care s-a adoptat H.G. nr.776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București iar conform art.2 alin.1 lit.b din acest act normativ „Direcțiile județene pentru sport și tineret, respectiv Direcția pentru Sport și Tineret a Municipiului București asigură implementarea la nivel județean și la nivelul municipiului București a strategiei și politicilor Guvernului în domeniile sportului și tineretului și îndeplinesc următoarele atribuții specifice: … lit.b) utilizează centrele de agrement pentru tineret în scopul desfășurării de activități recreative, turistice, sportive, de tabere pentru copii și tineret”.
Prin nerespectarea de către pârâtă a obligației contractuale de plată a contravalorii serviciilor prestate, reclamantei i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert. Pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată, în contract nefiind prevăzută o clauză de neresponsabilitate.
Nu se pot reține apărările pârâtei, care în răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriul formulat de reclamantă susține că nu recunoaște debitul întrucât potrivit ultimei facturi fiscale referitoare la centrele de agrement având nr._/13.11.2013 nu figurează cu debite restante, întrucât facturile fiscale au fost emise pentru beneficiarul inițial Administrația Taberelor Sector Autofinanațat, iar ca urmare dispozițiilor O.G. nr.15/2010 prin care s-a adoptat H.G. nr.776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, pârâta din cauza de față – care deține un alt cod de identificare fiscală decât cel al beneficiarului inițial – are calitatea de administrator a bazelor sportive și centre de agrement, fără personalitate juridică, finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, care au ca obiect de activitate administrarea și întreținerea bazelor sportive de interes național și a centrelor de agrement, precum și prestarea de servicii pentru activitatea sportivă și de tineret.
Scadența obligației de plată a debitului restant s-a făcut cu respectarea prevederilor contractuale.
Din înscrisurile administrate în cauză și ținând cont de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că în primul rând creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar neexecutarea se prezumă atâta timp cât debitorul nu dovedește executarea, instanța apreciază că reclamanta S.C. E. E. S.A. a făcut dovada creanței sale.
Întrucât pârâta nu a făcut proba în acest sens, instanța constată că acesta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de serviciile prestate pentru suma de 20.999,65 lei.
Pentru aceste considerente, apreciind ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite cererea și, pe cale de consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.999,65 reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată în perioada 26.09._10 cuprinsă în facturile fiscale nr.O F_/26.09.2010, nr.O F_/26.10.2010, nr.O F_/26.10.2010, nr.O F_/15.11.2010, nr.O F_/19.11.2010, nr.O F_/13.12.2010, nr.O F_/16.12.2010 și nr.O F_/29.12.2010 emise și rămase neachitate.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de taxe servicii, se constată că aceasta este solicitată pentru deconectarea de la rețea a pârâtului.
Or, așa cum prevede art. 200 din Regulamentul aprobat prin HG 1007/2004, cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator. Astfel, în raport de aceste dispoziții normative, instanța constată că se impune obligarea pârâtului și la plata sumei de 53,59 lei solicitată de către reclamantă cu titlu de contravaloare taxă de deconectare și taxa de demontare contor.
Prin urmare, față de considerentele de fapt și de drept arătate, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată și o va admite ca atare.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată în cuantum de 1318 lei constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A. (CUI_; J40/_/2007) cu sediul ales în C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET C. – AGENȚIA TERITORIALĂ A TABERELOR ȘI TURISMULUI ȘCOLAR C. (cod fiscal_) cu sediul în C., .. 2, jud. C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.053,04 lei din care suma de 20.999,65 lei reprezintă contravaloare energie electrică consumată cuprinse în facturile fiscale emise în perioada 26.09.2010 – 16.12.2010 și rămase neachitate, iar suma de 53,39 lei reprezintă taxa de deconectare și taxa de demontare contor.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1318 lei constând în taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată, astăzi, 20.06.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./02.09.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/09.09.2014
| ← Succesiune. Sentința nr. 6612/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 8946/2014.... → |
|---|
