Contestaţie la executare. Sentința nr. 9945/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9945/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 32533/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9945
Ședința publică din data de 01.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. D.-A.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . și pe intimat A. N. A FINANTELOR PUBLICE - DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2013 sub numărul de dosar_, contestatoarea C. S. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., a solicitat instanței anularea titlului executoriu nr._/15.11.2013 și a somației de executare cu același număr.
În fapt, contestatoarea a arătat că prin decizia de regularizare a situației privind obligațiile de plată suplimentare stabilite de controlul vamal (DRS) nr. 201/11.07.2013 s-au stabilit obligații de plată suplimentare de_ lei cu titlu de taxă antidumping, TVA, dobânzi și penalități calculate de la data importurilor de plasă de fibră de sticlă din Malaezia. Această decizie ce constituie titlul de creanță în speță, a fost contestată în termenul legal de 30 de zile la autoritatea vamală emitentă care a respins contestația cu decizia nr. 297/13.09.2013, această decizie fiind, de asemenea, contestată în instanță.
A menționat că a plătit la data de 22.09.2011 cu O.P. 1090 suma de_ lei însă, organul fiscal a calculat în continuare penalități.
Contestatoarea a învederat că la data de 13.09.2013 a formulat o cerere de acordare a eșalonării la plată conform OUG nr. 29/2011, nesolicitând suspendarea întrucât una dintre condiții era să nu fie suspendată creanța fiscală, conform art. 14-15 din Legea nr. 554/2004. A susținut că autoritatea fiscală nu s-a pronunțat pe această cerere în termenul legal de 60 de zile, care a expirat la 24.11.2013. A precizat că s-a prezentat la organele fiscale, care i-au comunicat că nu au fost în măsură să soluționeze cererea și că au cerut sprijinul DGRFP G., termenul de soluționare prelungindu-se nelimitat, până la clarificarea de către ANAF a modului de soluționare.
► Un prim motiv de contestație invocat de către contestatoare a fost faptul că organul fiscal nu era îndreptățit să emită titlul executoriu la data de 15.11.2013, înainte de a soluționa cererea sa de reexaminare care, în caz de admitere, presupune tocmai prelungirea termenului de plată a obligațiilor fiscale și este în contradicție cu scopul unei astfel de cereri. A învederat că O.U.G. nr. 29/2011 a fost adpttaă datorită recomandării FMI dată Guvernului României de a se comporta ca un creditor prudent în vederea rescperării arieratelor de la contribuabilii aflați în dificultate financiară în loc ca aceștia să dea faliment, iar
Statul să nu își poată recupera aceste sume. Tocmai de aceea s-a instituit un termen de 60 de zile și condiția ca respectivul solicitant să nu fi cerut suspendarea pe Legea nr. 554/2004. A susținut că nu poate beneficia de nicio măsură de protecție din cele prevăzute de lege pentru că, pe de o parte, este condiționată să nu formuleze cerere de suspendare pentru admiterea eșalonării la plată, iar pe de altă parte, organele fiscale nu sunt în măsură să soluționeze această cerere în termenul maxim legal impus.
► Un al doilea motiv de contestație a fost acela că titlul executoriu a fost emis pentru o altă sumă decât cea prevăzută în decizia de regularizare a situației nr. 201/11.07.2013 în baza căreia a fost emis.
A arătat că decizia a fost contestată în procedura administrativă ca fiind nelegală întrucât la momentul importului nu exista nicio avizare din partea CE cu privire la suspiciunea de eludare a taxei antidumping de către firme exportatoare de plasă de fibră de sticlă din Malaezia și nici nu se demarase acest control, astfel că este strigător la cer ca o societate să falimenteze după 10 ani de activittate pentru că autoritățile române aplică retroactiv și percepe accesorii de la data importurilor.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 172-173 Cod procedură fiscală.
La cererea de chemare în judecată contestatoarea a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr._/15.11.2013, somație, cerere de acordare a eșalonării la plată îregistrată sub nr._/24.09.2013, răspunsul la cererea de eșalonare, ordinul de plată nr. 1090/22.09.2011, extras din Regulamentul nr. 1135/2011 al Comisiei din 09 noiembrie 2011, decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 201/11.07.2013
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 29.01.2014 intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a depus întâmpinare (f.21-22), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat că prin decizia de regularizare a situației nr. 201/11.07.2013 s-au stabilit următoarele obligații de plată: taxe vamale 6222 lei, taxe antidumping_ lei, TVA_ lei, accesorii taxe vamale 1392 lei, accesorii taxe antidumping_ lei, accesorii TVA_ lei. A învederat că C. S. S.R.L. a plătit suma de_ lei, din care: taxe vamale 3345 lei (3164 lei la data de 17.07.2013 și 181 lei la data de 05.08.2013), la data de 17.07.2013 taxe antidumping 56.858 lei și în data de 17.07.2013 TVA_ lei.
Intimata a susținut că societatea, conform DRS avea de plată taxe vamal în cuantum de 6222 lei, din care a plătit 3345 lei, rezultând un rest de achitat de 2877 lei. Conform DRS societatea avea de plată taxe antidumping în cuantum de_ lei, a plătit_ lei, rezultă că a rămas un rest de achitat de_ lei. De asemenea, conform DRS societatea avea de plată TVA în cuantum de_ lei, a plătit_ lei, rezultă că a rămas de achitat un rest de_ lei.
Intimata a învederat că sumele datorate au fost stabilite prin Decizia de regularizare a situațiilor nr. 201/11.07.2013, din care s-au scăzut sumele achitate de debitoare, iar în ceea ce privește accesoriile, acestea sunt calculate până la data de 11.07.2013 și stabilite prin DRS.
Intimata a alegat că contestatoarea nu arată ce reprezintă suma de_ lei plătită cu O.P. nr. 1090/22.09.2011 și nu precizează ce alte penalități au fost calculat și nici dacă contestă aceste penalități.
De asemenea, a susținut că eșalonarea la plată solicitată de contestatoare este instituită printr-o procedură specială reglementată de O.U.G. nr. 29/2011, iar faptul că cererea de eșalonare nu a fost soluționată nu constituie motiv de nelegalitate a actelor de executare emise.
Intimata a mai afirmat că pe calea contestației la executare nu se pot analiza aspecte care exced sfera executării silite, iar titlul executoriu și somația emise conțin toate elementele prevăzute de art. 141 alin. 4 și 145 Cod procedură fiscală.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă și dispozițiile invocate în cuprinsul întâmpinării.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată:
La data de 15.11.2013 intimata a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu nr._/15.11.2013 și somația de plată, prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ lei, reprezentând: 2877 lei taxe vamale,_ lei taxe antidumping,_ lei TVA, 1392 lei accesorii taxe vamale,_ lei accesorii taxe antidumping și_ lei accesorii TVA. S-a menționat că titlul de creanță ce a stat la baza emiterii actelor de executare este reprezentat de D.R.S. nr. 201/5105/11.07.2013.
La data de 24.09.2013 contestatoarea a formulat o cerere de acordare a eșalonării la plată conform prevederilor O.U.G. nr. 29/2011, intimata comunicându-i la data de 15.10.2013 faptul că a solicitat sprijinul în soluționarea cererii D.G.R.F.P. G. și în consecință termenul de soluționare a cererii se prelungește până la clarificarea de către ANAF a modului de soluționare.
► Principalul motiv invocat de contestatoare este acela că organul fiscal nu putea emite titlul executoriu până la soluționarea cererii sale de eșalonare.
În conformitate cu disp. art. 125 din Codul de procedură fiscală:
(1) La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligațiile fiscale restante, atât înaintea începerii executării silite, cât și în timpul efectuării acesteia, înlesniri la plată, în condițiile legii.
(2) La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritățile administrației publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligațiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:
a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevențelor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
c) eșalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eșalonare;
d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;
e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe locale, în condițiile legii.
(3) Procedura de acordare a înlesnirilor la plată pentru creanțele bugetare locale se stabilește prin acte normative speciale.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 29/2011privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată: (1) Pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu excepția celor prevăzute la art. 171, organele fiscale competente definite potrivit art. 33 sau 36, după caz, din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură fiscală, pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eșalonării la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru contribuabilii care înregistrează obligații fiscale în sumă totală mai mare de 300 milioane lei, perioada de eșalonare poate fi de până la 7 ani.
Articolul 5 din același act normativ prevede:
(1) Cererea contribuabilului de acordare a eșalonării la plată, denumită în continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poștă cu confirmare de primire și se soluționează de organul fiscal competent, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Conținutul cererii prin care se solicită eșalonarea la plată, precum și documentele justificative care se anexează acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.
De asemenea, în conformitate cu art. 15 alin. (1), pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru obligațiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)–b1) și d)–h) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată. În cazul obligațiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) executarea silită se suspendă după comunicarea somației.
Din aceste dispoziții legale instanța reține că formularea unei cereri de eșalonare a obigațiilor de plată nu suspendă executarea silită decât de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată ori de la data comunicării somației în cazul obligațiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f), eșalonarea/amânarea fiind un beneficiu ce poate fi acordat de ogranul fiscal contribuabilului. Ori, având în vedere lipsa unei astfel de decizii/somații, executarea silită nu era suspendată, astfel că organul fiscal putea emite titlul executoriu.
Contestatoarea, față de lipsa de răspuns a intimatei la cererea sa de eșalonare, avea calea calea contenciosului administrativ, putând formula împotriva intimatei o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la faptul că la data de 22.09.2011 contestatoarea a plătiti cu O.P. 1090 suma de_ lei însă, organul fiscal a calculat în continuare penalități, aceste motive sunt inadmisibile în cadrul contestației la executare, putând fi invocate doar în procedura specială a contestației împotriva titlului de creanță prev. de disp. art. 205 din Codul de procedură fiscală, de care contestatoarea a și uzitat, astfel cum afirmă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că titlul executoriu a fost emis pentru o altă sumă decât cea prevăzută în decizia de regularizare a situației nr. 201/11.07.2013 în baza căreia a fost emis, instanța constată că prin decizia pentru regularizarea situației nr. 201/11.07.2013 s-au stabilit obligații de plată în valoare totală de_ lei, iar titlul executoriu a fost emis pentru suma de_ lei, deci pentru o sumă mai mică decât cea stabilită prin DRS, fapt ce nu este de natură să produsă vreo vătămare contestatoarei. Aceasta nu a invocat și alte motive în legătură cu suma prevăzută în titlul executoriu care să conducă la anularea titlului executoriu.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța va rspinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. S. S.R.L., cu sediul în Eforie Nord, ., jud. C., având J_, CUI RO15534953, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
S. D.-A. M. D.
Red.jud. SDA/01.05.2015/4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9946/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
