Plângere contravenţională. Sentința nr. 1807/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1807/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 25579/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1807/2014
Ședința publică din data de 21.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de reclamanta S.C. „P. F.” S.R.L., cu sediul în C., . nr. 57, ., ., având sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. G.”, în C., ., mansardă, jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 13.09.2013, emis de către Garda Financiară - Secția C., în drepturile căreia s-a subrogat A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
La apelul nominal realizat în ședință publică se prezintă pentru reclamantă domnul avocat C. D., în substituirea doamnei avocat D. G., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocatul în substituire depune la dosar dovada calității de reprezentant și dovada cheltuielilor de judecată achitate de către reclamantă.
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței sale de soluționare a cauzei, constatând că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă., pune în discuția părților prezente estimarea duratei procesului și, luând act că reclamanta apreciază că pricina va putea fi soluționată în termen de 1 lună, estimează durata procesului până la 01.04.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reclamantei asupra probelor.
Reprezentantul convențional, pentru reclamantei, în dovedirea acțiunii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii indicați în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Arată că nu mai solicită a se depune transcrierea mecanică a procesului-verbal depus la dosar, acesta fiind lizibil.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către pârâtă, prin întâmpinare.
Avocatul reclamantei, nu se opune.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255, 250 și 265 din Codul de procedură civilă, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se administra în cauză proba testimonială, o respinge ca neutilă, apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt suficiente pentru soluționarea justă a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 C. proc. civ., constată terminată cercetarea judecătorească și, potrivit art. 392 C. proc. civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru. Solicită ca instanța să aibă în vedere motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii sancțiunii principale a amenzii și cea a suspendării activității cu sancțiunea principală a avertismentului. Arată că în situația în care societatea reclamantă va fi obligată să achite amenda, aceasta va declara falimentul, ori acest lucru contravine scopului legii.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.09.2013, sub număr dosar_, reclamanta S.C. „P. F.” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 13.09.2013, emis de către Garda Financiară - Secția C., în drepturile căreia s-a subrogat A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
În motivare plângerii, arată reclamanta că a fost sancționată, prin procesul-verbal atacat, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 28/1999, pentru că nu ar fi emis bonuri fiscale pentru suma de 33 lei, însă consideră că fapta reținută în sarcina sa nu a fost comisă cu vinovăție, astfel cum impune art. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât neemiterea bonului imediat după încasarea sumei de 33 lei s-a datorat împrejurării că vânzătorul era angajat într-o convorbire telefonică, urmând ca la încheierea acesteia să opereze încasarea în aparatul de marcat electronic fiscal.
Pentru aceste motive, se solicită anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu avertismentul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194 din Codul de procedură civilă, art. 31 din O.G. nr. 2/2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimata a formulat întâmpinare (f. 52-53), solicitând respingerea plângerii, apreciind că actul sancționator este legal și temeinic, însă a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesul-verbal contestat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 13.09.2013 (f. 13), reclamanta S.C. „P. F.” S.R.L. a fost sancționată, potrivit dispozițiilor art. 11 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. b) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 13.09.2013 - ora 1700, nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 33 lei, identificată în plus în casa de marcat, prin compararea monetarului cu raportul X al casei. Constatarea s-a făcut cu ocazia verificărilor întreprinse de comisarii Gărzii Financiare la punctul de lucru al S.C. „P. F.” S.R.L., situat în municipiul C., .. 78.
Totodată, prin același proces-verbal i s-a aplicat reclamantei și sancțiunile contravenționale complementare constând în confiscarea sumei de 33 lei și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, pentru aceeași faptă.
Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative“, încălcarea acestei obligații fiind sancționată, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 8000 lei și_ lei.
Art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999 stipulează: „ Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/ 1999, sumele găsite la punctele de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin.4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator contestat, în urma examinării procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
De altfel, se observă că reclamanta nici nu invocă motive de nelegalitate a actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adresează tuturor angajatorilor și angajaților - persoane fizice sau juridice); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În cauza de față, instanța reține că fapta contravențională sancționată de reprezentanții Gărzii FInanciare nu este susținută de niciun înscris. Or, constatarea unei fapte de această natură nu se putea face decât pe baza unor înscrisuri, respectiv în baza raportului parțial al aparatului de marcat electronic fiscal și a monetarului punctului de lucru verificat
P. urmare, instanța apreciază că există un dubiu în favoarea petentei, astfel că, în acord cu jurisprudența CEDO și respectarea principiului in dubio pro reo, va admite plângerea și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție ce face obiectul plângerii de față, constatând netemeinicia acestuia.
Ca urmare a anulării procesului-verbal, toate sancțiunile contravenționale aplicate de agenții constatatori urmează a rămâne fără efect juridic.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă și văzând cererea reclamantei în acest sens, reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. să plătească reclamantei suma de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 20 lei și onorariu de avocat de 1000 lei, dovedit prin factura . nr. 471/ 20.02.2014 (f. 66) și chitanța . nr. 336/ 20.02.2014 (f. 67).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către reclamanta S.C. „P. F.” S.R.L., cu sediul în C., . nr. 57, ., ., având sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. G.”, în C., ., mansardă, jud. C., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 13.09.2013, emis de către Garda Financiară - Secția C..
Obligă intimata să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1020 lei, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./30.12.2014;
Tehnored. grf. C.B./06.01.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1803/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 914/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
