Pensie întreţinere. Sentința nr. 9284/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9284/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 30943/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 9284/2014
Ședința publică din 17.09.2014.
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamant S. A. prin reprezentant legal Glont L. și pe pârât S. T., având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 10.09.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2014 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2013 sub nr._, reclamanta G. L. M. – în calitate de reprezentant legal al minorei S. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. T. să se dispună mobligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile necesare creșterii, întreținerii și școlarizării potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 2 C.civ, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul și a divorțat prin sentință civilă nr. 3912/26.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosar civil nr. 1372/2006.
P. aceeași sentință i-au fost încredințați cei doi copii, respective S. M.- C. în prezent major și minora S. A., iar pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cotă procesntuală de 33% (câte 16,5% pentru fiecare copil).
Se arată în continuare că pârâtul și-a onorat obligația, dar motivul pentru care a fost promovată prezenta acțiune este că pârâtul lucrează la . unde realizează venituri salariale mult mai mari decât venitul minim.
Pe de altă parte, se precizează că fiul cel mare este major, dar este student la Academia Navală M. cel Bătrând și urmează să solicite drepturile sale pe calea unei acțiuni separate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 499 alin. 1 raportat la art. 529 alin. 2 C.civ.
La data de 07.01.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecată, arătând că prin sentința civilă nr. 3912/26.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 1372/2006 a fost déjà obligat la plata pensiei de întreținere exprimată printr-un procent din venit, astfel că devin incidente în cauză dispozițiile art. 431 și 432 C.pr.civ.
Pe fondul cererii, se solicită respingerea ca neîntemeiată, apreciindu-se că obligația la plata pensiei de întreținere nu se impune a fi modificată, dispozițiile art. 531 C.civ., stabilind că instanța poate mări pensia dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mihloacele celui care prestează întreținerea, dar și nevoia celui care o primește.
Or, majorarea pensiei de întreținere este dependentă nu numai de mărirea veniturilor debitorului obligației, ci și de creșterea nevoilor creditorului acestei obligații, aspect ce trebuie doveit nefiind prezumat.
Totodată, pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că nu este tatăl minorei S. A., deoarece reclamanta a întreținut relații extraconjugale în perioada concepției minorei, aspect recunoscut de către reclamantă la sfârșitul anului 2011. Astfel, motivul concret al divorțului a fost datorat de relațiile extraconjugale pe care reclamanta le-a realizat în timpul căsniciei cu numitul Z. D., persoana cu care întreține relații și în prezent. Deoarece nu a dorit ca minora, născută în timpul căsătoriei să fie afectată emoțional și psihic nu a promovat o acțiune în tăgada paternității după data la care a aflat acest aspect de la reclamantă și a preferat să achite minorei pensie de întreținere în continuare ca și cum ar fi copilul său.
Însă promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care tatăl biologic nu contribuie cu nimic în ceea ce privește creșterea, educarea și întreținerea minorei, consideră că reprezintă un abuzz care ar trebui stopat.
În drept, s-au invocat de către pârât dispozițiile art. 205, 209 C.pr.civ., art. 430 și art. 529 și urm. C.civ.
La termenul din data de 07.05.2014, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat prin apărărtor ales că obiectul prezentei cereri este majorare pensie de întreținere.
În raport de precizarea formulată, pârâtul reconvenient prin apărător a arătat că renunță la invocarea excepției autorității de lucru judecat.
În temei art. 258 C.pr.civ., instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiză meico legală – examen ADN, raportul fiind întocmit de Institutul Național de medicină legală “M. Minovici” București și depus la dosarul cauzei la data de 27.08.2014.
Analizând actele dosarului instanța reține urmatoarele:
Având în vedere că prin cererea reconevnțională se solicită a se stabilit că pârâtul nu este tatăl minoarei în favoarea căreia se solicită prin cererea principală majorarea pensiei de întreținere, instanța apreciază că se impune cu prioritate analizarea temeiniciei cererii reconvenționale, de soluția acesteia depinzând dintr-un anumit punct de vedere și temeinicia cererii principale.
În continuare, instanța reține că minora S. A. s-a născut la data de 21.09.2001 în timpul căsătoriei soților S. L. M. și S. T. având ca părinți pe aceștia.
P. sentința civilă nr. 3912/26.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți.
Având în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil care dispun că stabilirea paternității, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după . raportat la data nașterii minorei – 21.09.2002, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Codul familie.
Conform dispozițiilor art.54 din Codul familiei, „(1)Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
(2)Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil; ea poate fi continuată de moștenitori.
(3)Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale.
(4)Mama sau copilul introduce acțiunea împotriva soțului mamei; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.
(5)Dacă titularul acțiunii este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornită de tutore.
(6)Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăși acțiunea.
În raport de concluziile expertizei medico-legale, examen ADN, prin care s-a stabilit că probabilitatea ca numitul S. T. să fie tatăl biologic al minorei Spînche A. este de 99,99%, instanța constată că cererea pârâtului reconvenient privind tăgada paternității este neîntemeiată.
În acest sens, instanța reține că expertiza de specialitate, deși nu este o probă irefragabilă, aceasta are o putere doveditoare relevantă în cauzele ce au ca obiect stabilirea filiației. Or, rezultatul acestei expertize este incontestabil în sensul că minora S. A. este fiica pârâtului reconvenient, cererea reconvențională urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
P. urmare, se reține că minora este fiica pârâtului S. T..
P. sentinta civila nr. nr. 3912/26.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, pârâtul reconvenient a fost obligat la plata la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 33% lunar, câte 16,5% pentru fiecare minor – S. M.-C. născut la data de 12.07.1993 și S. A. născută la 21.09.2001 cu începere de la data de 13.02.2006 și până la majoratul fiecărui copil.
Potrivit dispozițiilor art. 529 C.civ. „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar în temeiul dispozițiilor art. 531 „(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Analizând situația de fapt prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța trebuie doar să verifice dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere de către instanța de judecată la momentul la care s-a dispus acordarea pensiei de întreținere.
În speță, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că fiul cel mare al pârâtului a împlinit la data de 12.07.2011 vârsta de 18 ani și prin urmare obligația de a presta întreținere în favoarea acestuia a încetat.
La data pronunțării sentinței civile nr. 3912/26.04.2006, minora avea aproximativ vârsta de 4 ani. Or, la data pronunțării prezentei sentințe, minora are aproximativ 11 ani.
Instanța are în vedere că nevoile minorei S. A. cresc și se diversifică odată cu creșterea în vârstă a acesteia, astfel încât contribuția celuilalt părinte, care nu execută obligația de întreținere în natură, se impune a fi sporită.
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere principiul consacrat de dispozițiile art.263 C.civ. privind garantarea interesului superior al copilului, precum și necesitatea minorului de a i se asigura întreținere.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.529 alin.2 coroborat cu art.530 alin.3 C.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei, în favoarea minorei A. începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 18.11.2013 și până la majoratul acesteia, o pensie lunară de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net efectiv realizat, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie.
În acest sens, având în vedere principiile care statuează preeminența interesului superior al minorului și că hotărârea judecătorească își produce efectele pentru viitor, instanța apreciază că dispoziția dată în sensul raportării la venitul efectiv realizat, este de natură să producă cele mai eficiente efecte practice, întrucât suma urmează a fi individualizată la momentul punerii în executare, fapt ce scutește partea de necesitatea efectuării de noi demersuri în justiție ori de câte ori se schimbă cuantumul veniturilor realizate.
De asemenea în măsura în care partea obligată nu mai realizează venituri, atât interesul minorului cât și al debitorului sunt puse la adăpost prin faptul că minimul de întreținere este asigurat prin raportare la venitul minim pe economie.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază ca întemeiată cererea de majorare a pensiei de întreținere, urmând ca acțiunea să fie admisă și, în consecință să se dispună majorarea pensiei de întreținere de la cota de 16,5 % la cota de 25%.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, având în vedere dispozițiile art.453 alin. 1 C.proc.civ., va obliga pârâtul reconvenient la plata către reclamantă sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli de judecat compusă din 120 lei contravaloare transport reclamantă și fiica acesteia în București pentru administrarea probei cu expertiză medico-legală, 20 lei taxă judiciară de timbru și 500 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul S. T., ca neîntemeiată.
Admite cererea principală formulata de reclamant S. A., CNP -_, prin reprezentant legal Glont L., CNP -_, cu domiciliul procesual ales la avocat R. N. in T., ., nr. 35, jud. Constanta, in contradictoriu cu pârât S. T. domiciliat in CONSTANTA, . .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din veniturile nete lunare, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie, începând cu luna noiembrie 2014 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (500 lei onorariu avocat, 120 lei contravaloare transport, 20 lei taxă judiciară de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2014.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 26.11.2014 /4.ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3591/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
