Plângere contravenţională. Sentința nr. 2373/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2373/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 22536/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2373/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. S. domiciliat în Năvodari, ., jud. C. și pe intimat I. G. AL POLITIEI DE FRONTIERA, GARDA DE COASTA CONSTANTA SUD, având ca obiect plângere contraventionala KP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorul G. M., lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
În conformitate cu disp.art.321-323 C. proc. civilă instanța procedează la audierea martorului G. M., cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosar.
În baza disp. art. 394 C. proc. civ., instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ în data de 20.08.2013 petentul P. S. a solicitat, în contradictoriu cu Garda de Coastă C.– diminuarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal . nr._/05.08.2013, întrucât sancțiunea aplicată nu corespunde cu gravitatea faptei și posibilitățile sale materiale.
În motivarea în fapt a cererii sale, petentul a arătat că este adevărat că la data de 05.08.2013, având unele probleme de familie, era supărat și inițial nu a dat datele de identificare lucrătorilor gărzii de coastă. Acest lucru s-a întâmplat însă întrucât lucrătorul a avut o atitudine neprofesională față de el. Consideră că procesul verbal nu a fost întocmit în mod corect în lipsa sa, întrucât se afla la locul faptei și trebuia să îl întocmească în prezența sa.
De asemenea, consideră că amenda aplicată este prea mare, în raport de veniturile sale lunare de 648 lei, aplicându-i-se maximul prevăzut de lege.
Cererea nu a fost întemeiată în drept iar petentul nu a propus probe în dovedirea celor susținute.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 12) prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că la data de 05.08.2013, agentul de serviciu a constatat că pe sensul de intrare la Poarta nr. 14 a Portului C.-Sud, autoturismul petentului, având nr. de înmatriculare_ și semiremorca înmatriculată sub nr._, a blocat sensul de intrare, respectiv banda 1 din cadrul Porții a 14-a. Pentru acest motiv, și-a declinat identitatea, solicitându-i acestuia să deblocheze drumul. Întrucât petentul a refuzat să efectueze această manevră, i s-a cerut să își decline identitatea, acesta refuzând categoric să prezinte actele de identitate, plecând de la fața locului. În aceste condiții, agentul constatator a trecut la urmărirea acestuia, fiind oprit la o distanță de 1 km, când a fost sancționat.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 76 alin. 3 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și 1 martor – G. M., probe ce au fost încuviințate de către instanță, declarația acestui martor fiind atașată la dosar.
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.08.2013 petentul a fost sancționat contravențional de către intimatul Garda de Coastă PPF C. Sud cu amendă în cuantum de 1500 lei, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 75 lit. d din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, care sancționează „d) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de transport, la cererea organelor poliției de frontieră sau ale poliției”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
De asemenea, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 75 lit. d din O.U.G. nr. 105/2001. De asemenea, sancțiunea principală aplicată de agenții constatatori, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1500 lei, se încadrează în limitele speciale prevăzute de art. 76 lit. d, petentului aplicându-i-se maximul legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Totodată, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza H. v. România).
Din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, potrivit art. 249 C. proc. civ., care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt.
Sub acest aspect instanța reține că acesta nu a propus probe în apărare, și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările. Dimpotrivă, constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu susținerile martorului audiat în cauză, G. M..
Prin urmare, întrucât petentul nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator și nu există alte elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal, urmează să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 1500 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (petentul a ignorat dispozițiile agentului de coastă, refuzând să se legitimeze și făcând necesară urmărirea lui în trafic).
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că în speță nu există suficiente motive pentru a considera că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului pentru fapta săvârșită, în condițiile mai sus descrise.
În temeiul art. 22 alin. 6 C. proc. civ., cu referire la art. 451 C. proc. civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C. proc. civ. și la art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. S. domiciliat în Năvodari, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul GARDA DE COASTĂ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 15.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6405/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2922/2014.... → |
|---|
