Plângere contravenţională. Sentința nr. 1735/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1735/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 12567/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR 1735
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul M. N., cu domiciliul procesual ales în Constanta, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. AL POLITIEI DE FRONTIERA - GARDA DE COASTA CONSTANTA, cu sediul în Constanta, J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin reprezentant convențional – consilier juridic B. Anișoara, lipsă fiind petentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la termenul anterior s-a pus în vedere petentului să facă precizări cu privire la martor, urmând ca la acest moment să se discute utilitatea audierii martorului Memedi Varol, însă nu s-a depus nimic. Pune în discuție cererea formulată de petent de înlocuire a martorului.
Reprezentantul intimatului lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de înlocuire a martorului, pentru că până la acest moment nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii ca nefondată, pentru argumentele expuse în întâmpinare. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul disp. art.394 Cod proc.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2013 sub nr._, petentul M. N. a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.04.2013, încheiat de intimatul I. DE S. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ- GARDA DE COASTĂ C., solicitând anularea acestuia ca nelegal si netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că, la data de 25.04.2013 se afla în incinta Port C., în autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, care aparținea tatălui său.În mașină se mai aflau doi amici de-ai petentului, pe care îi luase de la vapor și pe care urma să îi transporte în oraș.Petentul a precizat că a fost oprit de poliția care i-a comunicat că a săvârșit o faptă contravențională, rspectiv aceea de taximetrie clandestină.
Totodată, petentul a arătat că se afla în incinta Port nu pentru taximetrie ci ocazional, fiind rugat de prietenii lui să îi ducă în oraș.
Nu în ultimul rând, acesta a arătat că procesul verbal este nelegal prin nemenționarea textului legal care incriminează fapta, fapta nefiind prevăzută de art.75 lit.e) din OUG 105/2001, fiind încălcate disp.art.16 din OG2/2001.În plus, acesta a arătat că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, fiind consemnată fără știrea lui împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta.
În drept, au fost invocate prevederile din OG 2/2001.
In sustinerea plangerii, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ /25.04.2013
În probațiune petentul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martori.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.În esentă, acesta a arătat că la data de 25.04.2013, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-a depistat pe petent desfășurând activități de taximetrie, fără a deține avizul șefului Gărzii de Coastă. S-a mai arătat că petentul conducea autoturismul tip taxi marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, la bordul căruia se aflau doi cetățeni stăini,preluați de pe o navă sub pavilion Tanzania..La controlul efectuat, petentul a prezentat un aviz al Poliției de Frontieră pentru desfășurarea activității de taxi însă pentru autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, autoturism care, se afla în service, așa cum a declarat petentul.
Intimatul a menționat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției frevăzută de disp.art.75 lit.e) din OUG 105/2001,iar procesul verbal face dovada deplină despre actele și faptele la care se referă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205 Cod.proc.civ
În probațiune intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a încuviințaț și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanța constată că prin procesul verbal de constatare și stabilire a contravenției . nr._ /25.04.2013 încheiat de intimat ca urmare a controlului efectuat, s-a reținut că” în ziua de 25.04.2013 ora 22.15 Poarta 1-Port C. petentul a fost descoperit desfășurând activități de taximetrie cu autoturismul Dacia_ fără adeține avizul poliției de frontieră”, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei.(f11).
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție instanța constată că aceasta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 neexistând nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi constatat și din oficiu.
Referitor la apărarea petentului privind nemenționarea sau menționarea greșită a textului legal care incriminează fapta, instanța constată că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal este trecută încadrarea juridică a a faptei, respectiv disp.art.75 lit.e) din OUG 105/2001 precum și textul de lege care o sancționează, respective disp.art.76 lit.c) din același act normativ.
De asemenea, apărarea privind neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, fiind contrazisă de restul probelor administrate în cauză, astfel încât nu va fi avută în vedere de instanță, Așadar, instanța apreciază că petentului i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, fiind respectate disp.art.16 alin.7 din OG2/2001, la rubrica “ alte mențiuni” fiind trecută formula “ recunoaște și regretă fapta”, procesul verbal fiind semnat de petent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Referitor la obiectul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit disp.art.75 lit.e) din OUG 105/2001 constituie contravenție ” accesul la uscat fără aprobarea șefului punctului de trecere a membrilor echipajelor navelor românești de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să staționeze în raza portului; neprezentarea, după plecarea navei, a marinarilor rămași pe teritoriul României la agenția companiei de navigație de care aparține nava, pentru a li se rezolva situația; accesul la bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcați pe navele aflate în porturile românești care navighează între porturile C., S. și M. V. fără pașaport ori alte documente de trecere a frontierei sau fără aprobarea șefului punctului de trecere; desfășurarea oricărei activități în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de frontieră, fără avizul, după caz, al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent, al șefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, al administrației publice locale sau al altei autorități prevăzute de lege; nerespectarea obligațiilor prevăzute în avizul eliberat de șeful inspectoratului județean al poliției de frontieră competent sau de șeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin.(1)”
Instanța apreciază că, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat.Astfel, din cuprinsul procesului verbal coroborat cu rapotul agentului constatator( f 16) rezultă că la data de 25.04.2013 petentul se afla în incinta Port C., în autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ și desfășura activități de taximetrie clandestină.
Tot în cuprinsul raportului agentului constatator, înscris care nu a fost contestat de petent, a fost consemnată și declarația petentului dată la momentul opririi acestuia, în sensul că avea aviz al Poliției de frontieră pentru desfășurarea activității de taximetrie însă pentru autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, care se afla în service, fiind lovit.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța consideră că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, și aceasta corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, neputându-se aprecia că fapta prezintă o gravitate redusă.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada realității celor reținute în sarcina contravenientului rezultând fără dubiu săvârșirea contravenției reținute și astfel va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. N., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Constanta, ., ., . în contradictoriu cu I. DE S. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – GARDA DE COASTĂ C., CUI_, cu sediul în Constanta, J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. M. B.
Red / dact jud CB:26.06.2014
4 exemplare
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1262/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4288/2014. Judecătoria... → |
|---|
