Plângere contravenţională. Sentința nr. 1937/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1937/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 19779/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1937
Ședința din data de 25.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent A. I., cu domiciliul în ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.07.2013, sub nr._, petentul A. I. a contestat procesul-verbal . nr._/04.07.2013, încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., solicitând anularea acestuia și în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat în mod nelegal cu amendă de 300 lei, pe motiv că a fost invitat în data de 03.07.2013, ora 08:30, la sediul poliției pentru a oferi lămuriri cu privire la unele fapte de distrugere de care este acuzat și acesta a refuzat să se prezinte. Petentul a arătat că, în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a menționat că nu s-a putut prezenta deoarece nu l-a lăsat administratorul societății, acesta constatând, în mod nelegal, refuzul petentului de a se prezenta, atât timp cât chiar acesta a menționat că administratorul societății nu i-a permis să o facă. Petentul a mai indicat că era la muncă în ziua în care a fost chemat la poliție, dar această mențiune cum că administratorul nu i-a permis să se prezinte, este una nereală.
Petentul a mai precizat că nu a fost citat pentru a se prezenta la postul de poliție, după care revine în plângere și precizează că a fost citat, dar nu cu mențiunea că este acuzat de infracțiunea de distrugere.
În drept, petentul nu a indicat nicio dispoziție legală.
În probațiune, a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.7), contractul individual de muncă (f. 9-11), foaie colectivă de prezență (f. 12), citație (f. 13), carte de identitate (f. 14).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., a formulat întâmpinare (f. 17), depusă la data de 12.11.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat, întrucât, în ziua de 03.07.2013, fiind citat în calitate de martor, nu s-a prezentat la sediul Postului de Poliție S., conform citației din data de 02.07.2013, faptă prevăzută de art. 3 pct. 31 și sancționată de art. 4 alin. 1 din Legea nr.61/1991.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001 și Legea 61/1991R.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus la dosar raportul agentului constatator (f. 18) și dovada comunicării procesului-verbal (f. 19).
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.07.2013, petentul A. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, reținându-se că la data de 03.07.2013, ora 08:30, a fost invitat la sediul Poliției S. pentru a oferi unele lămuriri cu privire la o acuzație de distrugere și a refuzat să se prezinte. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 și este sancționată de art. 4 lit. a din Legea 61/1991 rep.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Critica de nelegalitate referitoare la mențiunea adăugată de către agentul constatator în procesul-verbal cum că petentul nu s-a prezentat deoarece nu a fost lăsat de către administratorul societății, a fost recunoscută de către petent în ședință, în fața instanței de judecată, însă ordinul superiorului nu este o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, de a refuza să se prezinte la organele de poliție deși a fost citat și sunat telefonic pentru a da lămuriri cu privire la o anumită acuzație (astfel cum a recunoscut petentul în ședință), întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 lit. a din Legea 61/1991 rep.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 300 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Din declarația contravenientului în ședința de judecată, instanța a constatat o atitudine de sfidare la adresa organelor de poliție, petentul considerând că nu este obligat să se prezinte decât dacă este chemat de un procuror sau la instanța de judecată.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/04.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul A. I., cu domiciliul în ., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.07.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N. - Ș. C. MădălinaStoian G.
Red.Jud. N.Ș.C.M./21.03.2014
Tehnored.S.G./21.03.2014/4EX
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2254/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
