Plângere contravenţională. Sentința nr. 1944/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1944/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 20800/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1944
Ședința din data de 25.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent B. N., cu domiciliul în C., ., nr.41, ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., nr.246, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.08.2013, sub nr._, petentul B. N. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.07.2013, încheiat de către intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER, solicitând anularea acestuia.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în fapt și în drept.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 2).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER a formulat întâmpinare (f. 18) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că la data de 06.07.2013, petentul a condus motocicleta cu nr. de înmatriculare_, pe DN2A km 202, cu o viteză de 117 km/h, pe un sector de drum unde limita de viteză maximă este de 70 km/h, abatere care a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. de înmatriculare_, fapta fiind prevăzută de art. 121 lin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
A mai arătat că din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar că cele reținute de organul constatator reflectă adevărul, aspectele susținute de către petent nefiind dovedite. Mai mult, procesul verbal de constatare a contravențiilor este întocmit cu respectarea art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2002.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul înscrisurile aflate la dosar la filele 15-22: fotografii radar, adresa Institutului Național de Metrologie, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar și adresa serviciului rutier Constanta.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.07.2013, petentul B. N. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și 6 puncte de penalizare, reținându-se că la data menționată, ora 20:46, pe DN2A km 202, a condus autoturismul marca SKODA cu nr. de înmatriculare_ și a fost înregistrat de aparatul radar ._, instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, circulând cu viteza de 117 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 70 de km/h. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată potrivit art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost stabilită de către agentul constatator prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia: „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în special în aceste cazuri în care fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se probează cu planșa fotografică depusă de intimat în probațiune, care conține 4 fotografii realizate în intervalul 20:46:54-20.46.56, data de 26.07.2013, cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, din aceste fotografii rezultă că autoturismul petentului, înmatriculat sub nr._, a rulat cu o viteză de 117 km/h, indicată în fotografie în dreptul semnului „T”(Target-Ț.). Astfel, instanța apreciază că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum din C., cu 47 de km/h, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.O.U.G.195/2002 și sancționate potrivit art. 103 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei și 6 puncte de penalizare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/26.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. N., cu domiciliul în localitatea S., județul Tulcea și cu domiciliul procesual ales în C., ., nr.41, ., jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/26.07.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., nr.246, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N. - Ș. C. MădălinaStoian G.
Red.Jud. N.Ș.C.M./21.03.2014
Tehnored.S.G./ 21.03.2014/4EX
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8719/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 5923/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
