Succesiune. Sentința nr. 5922/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5922/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1424/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.5922
Ședința din publică din data de 28.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect succesiune-ieșire din indiviziune, acțiune formulată de reclamanta T. V., domiciliată în C., ., ., ., jud.C., în contradictoriu cu pârâtul C. I. D., domiciliat în C., . nr.144, ., jud.C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 23.05.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 28.05.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.01.2013 sub număr de dosar_, reclamanta T. V. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul C. I. D., prin care a solicitat să se stabilească masa succesorală și cotele ce li se cuvin de pe urma defuncților V. L. și V. I. și să se dispună ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în urma decesului surorii sale V. L., survenit la data de 24.11.1998, a moștenit împreună sora sa Zeger R., cota indiviză de ¼ din imobilul apartament situat în mun. C., .. 191, ., restul de ¾ din imobil revenind soțului supraviețuitor V. I.. Reclamanta a precizat că Zeger R. a decedat la data de 09.08.2010, astfel că reclamanta a dobândit și dreptul de proprietate asupra cotei indivize deținute de aceasta din imobilul apartament situat la adresa menționată mai sus. Reclamanta a mai arătat că, în calitate de coproprietar, a achitat taxele și impozitele datorate pe clădire.
Referitor la cota indiviză de ¾ deținută de V. I., reclamanta a precizat că acesta a testat în favoarea mamei pârâtului căreia i-a transmis dreptul de proprietate asupra acestei cote indivize. În urma decesului acesteia, pârâtul C. I. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ¾ din imobil, fiind astfel coproprietar alături de reclamantă.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, certificat de moștenitor suplimentar nr. 23/27.04.2012 eliberat de BNP B. D.-D., certificat suplimentar de moștenitor nr. 26/23.11.2011 eliberat de BNP Tașu S., chitanțe pentru creanțele bugetelor locale, încheiere de certificare nr. 1 din 25.10.2012, emis de BNP Tașu S.. Totodată, reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, a probei cu expertiza tehnică de specialitate și interogatoriul pârâtului.
În drept s-au invocat prevederile art. 1143 Cod civil.
La termenul de judecată din 15.03.2013, reclamanta a depus precizări scrise prin care a arătat că renunță la capătul 1 al cererii, respectiv la a se stabili masa succesorală și cotele ce li se revin părților T. V. și C. I. D..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantei față de succesiunea numitei V. L.. Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în baza testamentului autentificat sub nr. 1341/13.07.2010 la BNP C. A. a devenit proprietar exclusiv asupra bunurilor mobile și imobile rămase de pe urma defunctului V. I..
Totodată, pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea unui drept de creanță în favoarea sa constând în valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral, obligarea reclamantei la plata contravalorii dreptului de creanță prin raportare la cota succesorală stabilită în favoarea acesteia și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în fotocopie: testament autentificat sub nr. 1341/13.07.2010 la BNP C. A., certificat de moștenitor nr. 22/23.02.2011 eliberat de BNP C. A., facturi și chitanțe fiscale (filele 25 - 73). Totodată a solicitat încuviințarea probei testimoniale, proba cu expertiza tehnică de specialitate și interogatoriul reclamantei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1141, 119 și următoarele, art. 274 din C.proc.civ., art. 1100 și art. 700 C.civ. Pârâtul a solicitat judecarea în lipsă.
Reclamanta T. V. a formulat răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională prin care a arătat că, referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de către pârât, a renunțat la capătul de cerere de stabilire a masei succesorale și cotelor cuvenite. A mai solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei față de succesiunea defunctei V. L.. În ceea ce privește solicitările formulate de pârâtul-reconvenient, reclamanta-pârâtă a precizat că nu are cunoștință de îmbunătățirile efectuate de acesta în imobilul în cauză.
Reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru la 50% și achitarea acesteia eșalonat, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 14.06.2013.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 500 lei conform chitanței nr. 4917142PJ/14.03.2013 și cu suma de 3.988 lei conform chitanței nr. CT XWM 5090571PJ din 14.08.2013.
De asemenea, și cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 1.011 lei conform chitanței nr. CT XWM 5090369PJ din 13.08.2013.
La termenul de judecată din data de 20.09.2013, pârâtul prin apărător a arătat că renunță la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare. La același termen, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală a reclamantei după defuncta V. L..
Instanța, la termenul de judecată din data de 01.11.2013, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială, precum și proba cu expertiza tehnico-imobiliară.
În ședința de judecată din 13.12.2013, a fost administrat interogatoriul pentru ambele părți și s-a procedat la audierea martorilor A. R. D., D. M. și A. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 2 din data de 17.12.2001 eliberat de BNP Tașu S. și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 26 eliberat la data de 23.11.2011 de BNP Tașu S., s-au stabilit moștenitorii legali ai defunctei V. L., precum și compunerea masei succesorale rămasă de pe urma acesteia.
Astfel, în masa succesorală a intrat și cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în mun. C., .. 191, ., ., jud. C., cota de ½ din dreptul de coproprietate asupra tuturor părților componente din imobil, precum și cota de ½ din dreptul de folosință asupra terenului aferent locuinței, în indiviziune, imobil pe care defuncta l-a dobândit ca bun comun în timpul căsătoriei cu soțul său V. I.. Moștenitorii legali ai defunctei au fost identificați ca fiind V. I. în calitate de soț postdecedat, căruia i-a revenit cota legală de 2/4, Zeger R., în calitate de soră postdecedată, căreia i-a revenit cota legală de ¼ și reclamanta T. V. căreia i-a revenit cota legală de ¼.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 23, eliberat la data de 27.04.2012 de BNP B. D. D., reclamanta T. V. a dobândit, în calitate de soră, de pe urma defunctei Zeger R. și cota indiviză de 1/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament arătat mai sus.
Instanța constată că reclamanta T. V. a dobândit, prin moștenire legală, în calitate de colateral privilegiat, cota indiviză de ¼ din imobilul apartament situat în mun. C., .. 191, ., ., restul de ¾ din imobil revenind pârâtului C. I. D., în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1341/13.07.2010 la BNP C. A..
Cu titlu preliminar, având în vedere că data deschiderii moștenirii de pe urma defunctei V. L. a avut loc la data de 24.11.1998, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (Noul) Cod civil, acest litigiu este guvernat, în conformitate cu prevederile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, de Codul civil din 1864.
Potrivit art. 728 alin. 1 C.civ., „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.”
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, odată reținută starea de coproprietate asupra imobilului apartament în discuție, cererea formulată privind ieșirea din indiviziune este întemeiată față de dispozițiile normative incidente:
Art. 669 C. civ. – Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește modalitatea de ieșire din indiviziune, instanța a avut în vedere dispozițiile normative prevăzute de procedura împărțelii judiciare:
Art. 6739 C. proc. civ. – La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
La ieșirea din indiviziune, instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar M. B., potrivit căruia imobilul în litigiu are o valoare de circulație de 138.550 lei.
Având în vedere mărimea cotei-părți deținute de fiecare parte, de natura bunului – imobil apartament compus din două camere, precum și voința părților, instanța va dispune sistarea stării de indiviziune și va atribui imobilul apartament pârâtului pe care îl va obliga la plata către reclamantă a unei sulte de 34.638 lei, corespunzătoare cotei de ¼ din imobil, deținută de aceasta.
Totodată, instanța reține că, ori de câte ori situația de fapt din cauza dedusă judecății se încadrează în ipoteza reglementată de alin. 1 al art. 67310 C. proc. civ., instanța este obligată, potrivit alin. 4 al aceluiași text legal, să stabilească termenul în care trebuie plătită sulta compensatorie.
Rațiunea unui astfel de termen este aceea de a asigura un tratament juridic egal pentru toți coindivizarii. În acest sens, prin decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002, Curtea Constituțională a stabilit că în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari, dacă nu s-ar prevedea obligația acestuia de a achita celorlalți, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident și direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.
Având în vedere considerentele ce preced, în temeiul alin. 4 art. 67310 C. proc. civ., instanța va stabili termen pentru plata sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Din probatoriul administrat în cauză (interogatoriul reclamantei-pârâte T. V., interogatoriul pârâtului-reconvenient C. I. D., declarațiile martorilor A. R. D., D. M. și A. F.) instanța reține că pârâtul-reconvenient, ulterior decesului defunctului V. I., a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilului. Aceste lucrări au fost evaluate de către expertul desemnat în cauză la suma de 9280 lei. Deși pârâtul-reconvenient beneficiază de îmbunătățirile aduse spațiului de locuit, instanța reține că lucrările efectuate au avut un caracter necesar și util, contribuind la conservarea imobilului în cauză, aspect ce profită și celuilalt coproprietar, astfel că va admite cererea reconvențională și va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient a sumei de 2320 lei reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire corespunzătoare cotei de ¼ din imobil deținută de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată angajate de reclamanta pârâtă, instanța constată că aceasta a achitat următoarele sume: 4488 lei taxă judiciară de timbru (filele 17 și 93), 700 lei onorariu expert (fila 110) și 1000 lei onorariu avocat (fila 147).
Dată fiind natura cauzei, instanța reține că ambele părți sunt interesate în soluționarea acesteia, astfel că se impune ca aceste cheltuieli să fie suportate de fiecare parte, proporțional cu cota-parte deținută, respectiv câte ¼ reclamanta-pârâtă și ¾ pârâtul-reconvenient C. I. D..
Având în vedere cele ce preced, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a obliga pe pârâtul-reconvenient C. I. D. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 4716 lei reprezentând cheltuieli de judecată (suma de 4716 lei reprezintă 3/4 din suma de 6288 lei compusă din 4488 lei, 700 lei, 1000 lei ).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată angajate de pârâtul-reconvenient, instanța constată că acesta a achitat următoarele sume: 1011 lei taxă judiciară de timbru (fila 96), 300 lei onorariu expert (fila 131) și 1500 lei onorariu avocat (filele 98 - 99), astfel că instanța va obliga reclamanta pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient a sumei de 702,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ¼ din suma de 2811 lei.
Pe cale de consecință, întrucât reclamanta-pârâtă și pârâtul-reconvenient sunt obligați în mod reciproc la plata unor sume de bani, instanța va compensa cheltuielile de judecată suportate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reconvenient până la concurența sumei de 702,75 lei, și va obliga pârâtul-reconvenient C. I. D. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 4013,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată necompensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamanta T. V., domiciliată în C., ., ., ., jud.C., în contradictoriu cu pârâtul C. I. D., domiciliat în C., . nr.144, ., jud.C..
Dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul apartament situat în mun. C., .. 191, ., ., jud. C..
Atribuie imobilul apartament pârâtului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a unei sulte de 34.638 lei, corespunzătoare cotei de ¼ din imobil, deținută de aceasta.
Stabilește termen pentru plata sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul – reconvenient C. I. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. V..
Constată existența unui drept de creanță în favoarea pârâtului-reconvenient constând în valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament situat în mun. C., .. 191, ., ., jud. C., în cuantum de 9280 lei.
Obligă reclamanta-pârâtă la plată către pârâtul-reconvenient a sumei de 2320 lei reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire, corespunzătoare cotei de ¼ din imobil, deținută de aceasta.
Obligă pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 4716 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient a sumei de 702,75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 702,75 lei.
Obligă pârâtul-reconvenient la plata către reclamantul-pârât a sumei de 4013,25 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../03.07..2014
Tehnored. Gref.C.A./4 ex/25.05..2014
Comunicări./2 ex/04.07.2014
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3460/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8719/2014.... → |
|---|
