Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 5062/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. .
Ședința publică din data de 25.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. Minaev
Grefier: M. D.
Pe rol judecarea cererii formulate de petenta S. I. V., dom. ales la av. F. A. M., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. PENTRU PRIMARIA M. CONSTANTA - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională_/31.01.2014.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotarâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 20.02.2014, sub numărul 5._, petenta S. I. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria M. C. – Direcția Poliție Locală – Serviciul Disciplină în Construcții, în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr. 13.429/31.01.2014, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin acesta, în cuantum de 500 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii sale, aceasta a arătat că, prin actul administrativ de sancționare contestat, s-a dispus sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, reținându-se în sarcina sa că s-ar fi deconectat de la sistemul centralizat de încălzire fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C.. A mai învederat că, prin același proces verbal, în sarcina sa a fost instituită obligația de a obține procesul verbal de deconectare din partea R.A.D.E.T. C., în termen de 15 zile, sau, în caz contrar, obligația de a se reconecta la sistemul centralizat de încălzire în 15 zile de la împlinirea termenului statornicit pentru îndeplinirea primei obligații ce i-a fost stabilită în sarcină.
Petenta a învederat că procesul verbal de contravenție contestat este nelegal, întrucât agenții constatatori care l-au dresat nu erau competenți să constate și să sancționeze contravenția ce i s-a reținut în sarcină, prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, prin aceea că, față de prevederile Legii nr. 155/2010, ale Legii nr. 325/2006 și de cele ale art. 15 din O.G. nr. 2/2001, aceștia nu erau special abilitați în acest scop, procesul verbal nefiind întemeiat pe prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție.
De asemenea, aceasta a mai menționat că procesul verbal este nul parțial în privința obligației de a obține procesul verbal de deconectare din partea R.A.D.E.T. C., în termen de 15 zile, și, în caz contrar, al obligației de a se reconecta la sistemul centralizat de încălzire în termen de 15 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații ce i-a fost stabilită în sarcină, întrucât aceste sancțiuni complementare sunt lipsite de fundament legal, nefiind prevăzute de art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, de Legea nr. 325/2006, de Legea nr. 51/2006 sau de Ordinul nr. 91/2007 privind aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, situație în care, în privința acestora, se impune lipsirea de efecte juridice a procesului verbal, prin anularea sa parțială.
Totodată, petenta a arătat că, prin raportare la dispozițiile cuprinse în art. 5 pct. 26, coroborate cu cele cuprinse în art. 33 lit. d din Legea nr. 325/2006, sancționarea sa pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din același act normativ nu este legală, întrucât interdicția instituită de art. 33 lit. d, a cărei încălcare este sancționată prin intermediul art. 45 alin. 1 lit. b, vizează numai protejarea rețelei termice, care se întinde până la utilizator, nu și în cadrul imobilului acestuia, împotriva intervențiilor neautorizate, or, aceasta nu a intervenit asupra rețelei termice, aducând doar modificări instalației de încălzire situate în apartamentul său. A mai precizat că prin acțiunea sa nu s-a produs un dezechilibru al instalației termice care deservește condominiul în care este situată și proprietatea sa imobiliară, scopul activității întreprinse fiind realizarea unui alt sistem de încălzire, pe baza de gaze naturale.
În susținerea capătului de cerere subsidiar, aceasta a învederat că sancțiunea contravențională principală dispusă este disproporționată în raport de gradul de pericol social concret redus al faptei ce i s-a reținut în sarcină, agentul constatator nefăcând dovada că prin săvârșirea faptei ce i s-a reținut în sarcină s-ar fi produs vătămarea intereselor vreunei persoane.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, precum și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată, în fotocopie: procesul verbal de contravenție contestat și adresa de comunicare a acestuia, cartea sa de identitate și acordul de acces la sistemul de distribuție gaze naturale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimata Primăria M. C. și intimatul P. M. C. au invocat, pe cale de excepție, lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei Primăria M. C., cu motivarea că, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 215/2001, această entitate nu are capacitate juridică și, implicit, nici capacitate procesuală de folosință, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul verbal de contravenție este legal, fiind încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de validitate prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, și temeinic, bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege.
De asemenea, intimatul a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 451 – art. 452 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării, în fotocopie: împuternicirea avocațială și chitanța de achitare a onorariului de avocat, procesul verbal de contravenție contestat, transcrierea mecanică a acestuia, adresa de înaintare și dovada de comunicare a acestuia către petentă, precum și fotografia efectuată în momentul constatării contravenției.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în termenul defipt de lege, petenta a solicitat respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei, invocată de aceasta, prin întâmpinare, învederând că, față de prevederile art. 15 și art. 33 din O.G. nr. 2/2001 și de cele ale Legii nr. 215/2001, are calitate procesuală pasivă în cauză P. M. C. – Primăria M. C. – Direcția Poliție Locală. De asemenea, prin înscrisul depus la dosar în data de 16.04.2014, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu un martor.
Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2014, instanța a stabilit că are calitatea de intimat în cauză P. M. C., pentru Primăria M. C. – Direcția Poliție Locală, consecutiv stabilirii cadrului procesual pasiv, respingând, totodată, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei inițiale, invocată de aceasta, ca fiind rămasă fără obiect.
În ședința publică din data de 18.06.2014, petenta, prin apărător, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, depunând chitanța de achitare a onorariului avocațial.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, petenta renunțând la solicitarea de încuviințare și administrare a probei testimoniale. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus ca intimatul să depună la dosar actul administrativ prin care agenții constatatori care au dresat procesul verbal de contravenție contestat în cauză au fost împuterniciți să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de Legea nr. 325/2006, inclusiv pe cea prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din acest act normativ, acesta conformându-se și depunând Dispoziția nr. 2186/11.10.2013 a Primarului M. C..( filele 43-46 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat nr. 13.429, încheiat în data de 31.01.2014 de agenții constatatori A. S. și B. N. din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliție Locală, petenta S. I. V. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, în sarcina sa reținându-se că, în data de 03.10.2013, ora 11:45, a deconectat de la instalația de încălzire apartamentul nr. 11, situat în blocul AE3, de pe ., din municipiul C., fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C.. Prin același act administrativ de sancționare, în sarcina petentei a fost instituită obligația de a obține procesul verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 15 zile, sau, în caz contrar, obligația de se reconecta la sistemul de încălzire al R.A.D.E.T. C., în 15 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 04.02.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a acestuia - fila 22 a dosarului, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă - 19.02.2014, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul de la fila 12, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
În privința criticii formulate de petentă și relativă la necompetența funcționarilor care au dresat procesul verbal de contravenție contestat, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
În conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 de lei și 1.000 de lei.
Conform art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
În concordanță cu prevederile art. 46 alin. 1 din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 45 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai autorităților de reglementare competente și/sau ai autorității administrației publice locale, conform atribuțiilor stabilite în prezenta lege și în Legea nr. 51/2006. Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 325/2006, înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul serviciului public de alimentare cu energie termică constituie obligații ale autorităților administrației publice locale.
Prin Dispoziția Primarului M. C. nr. 2186/11.10.2013, funcționarii A. S. și B. N., din cadrul Primăriei M. C., au fost împuterniciți să constate și sancționeze contravențiile aflate în sfera de competență a autorităților administrației publice locale a municipiului C. prevăzute de Legea nr. 325/2006.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că funcționarii A. S. și B. N., care au încheiat actul administrativ de sancționare contestat în cauză, erau îndrituiți să constate și sancționeze contravenția prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, săvârșită pe raza municipiului C., fiind astfel competenți să dreseze procesul verbal de contravenție contestat, motivul de nelegalitate invocat de petentă fiind, astfel, neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal nr. 13.429/31.01.2014, se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind percepută, în mod nemijlocit, de funcționarii care l-au instrumentat, fiind dovedită cu fotografia depusă de intimat în probațiune și nefiind contestată de către petentă.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006.
În consonanță cu prevederile art. 248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precitate, instanța reține că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în condițiile legii, înțeleasă atât în sens restrâns – Legea nr. 325/2006, cât și în sens larg – actele administrative cu caracter normativ precitate, numai cu avizul prealabil și favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că criticile de nelegalitate formulate de petentă și relative la neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină, prin aceea că aceasta nu a adus nicio modificare sistemului de alimentare centralizată cu energie termică, astfel cum acesta este definit de lege, intervenind numai asupra sistemului de încălzire situat în interiorul unității sale locative individuale, sunt neîntemeiate, elementul material al contravenției ce i s-a reținut în sarcină constituindu-l deconectarea de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, realizat în cauză, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nu modificarea părților componente ale acestui sistem, astfel cum, fără fundament legal, susține petenta.
În cauză, în lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază că acțiunea petentei de a deconecta unitatea sa locativă individuală – apartament, nr. 11, situat în blocul AE3, de pe ., din municipiul C., de la serviciul public centralizat de alimentare cu energie termică organizat la nivelul municipiului C., fără a obține avizul de deconectare din partea furnizorului R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, astfel că sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.
În privința măsurilor dispuse prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză: obținerea, în termen de 15 zile, de către petentă a procesului verbal de deconectare emis de R.A.D.E.T. C. sau, în caz contrar, reconectarea instalației interioare de încălzire și apă caldă menajeră la sistemul centralizat de termoficare, în 15 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații, instanța constată că acestea sunt lipsite de fundament legal, urmând a fi înlăturate din cuprinsul procesului verbal, care va fi anulat în parte, în privința acestora, pentru considerentele ce succed.
Astfel, din analiza prevederilor art. 45 și art. 46 din Legea nr. 325/2006, care instituie răspunderea contravențională pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași legi, instanța reține că pentru contravenția prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din acest act normativ nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni complementare ori măsuri administrative, cu excepția sancțiunii contravenționale principale a amenzii.
Măsuri precum cele dispuse de agenții constatatori prin procesul verbal de contravenție contestat pot fi luate în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, care prevede că: o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, însă numai în ipoteza în care se constată și se aplică sancțiunea amenzii pentru săvârșirea contravenției constând în executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație ori în executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire, a lucrărilor prevăzute la art. 3 din același act normativ.
Conform art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile contravenționale sunt principale, prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol, sau complementare, prevăzute de alin. 3, prin legi speciale putând fi instituite și alte sancțiuni contravenționale complementare decât cele prevăzute în alin. 3, astfel cum prevăd dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol.
În cauză, având în vedere că măsurile dispuse prin actul administrativ de sancționare contestat, constând în: obținerea, în termen de 15 zile, de către petentă a procesului verbal de deconectare emis de RADET C. sau, în caz contrar, reconectarea instalației interioare de încălzire și apă caldă menajeră la sistemul centralizat de termoficare, în 15 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații, nu sunt prevăzute în reglementarea cadru în materie contravențională – O.G. nr. 2/2001, în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției – Legea nr. 325/2006, nefiind incidente nici prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, întrucât nu s-a constatat și sancționat săvârșirea vreuneia din contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și b din același act normativ, instanța apreciază că prin aplicarea acestora se încalcă principiul legalității sancțiunilor contravenționale, subsumat principiului legalității răspunderii contravenționale, situație în care dispoziția din procesul verbal de contravenție contestat privitoare la aplicarea acestor măsuri urmează să fie înlăturată, ca nelegală, iar procesul verbal urmează să fie anulat în privința acestora.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentei din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă, constând în nerespectarea regimului legal de deconectare de la sistemul public centralizat de alimentare cu energie termică, prin neobținerea avizului de deconectare de la furnizor, care este emis numai consecutiv constatării de către acesta a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest scop, în condițiile în care această procedură constituie o garanție a asigurării optimei exploatări a sistemului public centralizat de alimentare cu energie termică, denotă un grad sporit de pericol social, fapt care fundamentează concluzia că responsabilizarea petentei și realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, se poate realiza, în mod corespunzător, prin menținerea sancțiunii contravenționale principale aplicate de agentul constatator - amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 500 de lei.
În privința cererii fiecărei părți de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate în parte, urmând a fi admise în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat și taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 alin. 1 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul. În concordanță cu prevederile alin. 2 al aceluiași articol, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, atunci când este cazul, aceștia putând dispune compensarea cheltuielilor.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea petentei fiind dovedită cu chitanța de achitare a onorariului în cuantum de 500 de lei și cu chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, iar cererea intimatului este dovedită cu chitanța de achitare a onorariului de avocat în cuantum de 290 de lei, situație în care, față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, fiecare dintre părți este îndrituită la rambursarea de către cealaltă parte a 1/2 din cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, corespunzător culpei procesuale a fiecărei părți, astfel, petenta este îndrituită la plata de către intimat a sumei de 260 de lei, iar intimatul este îndrituit a primi plata sumei de 145 de lei.
În temeiul art. 453 alin. 2 teza finală, precitat, instanța urmează a dispune compensarea cheltuielilor de judecată datorate reciproc de părți, până la concurența celei mai mici dintre acestea, 145 de lei, urmând ca, după compensare, intimatul să fie obligat la plata către petentă a sumei de 115 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de petenta S. I. V., cu domiciliul în C., .. 90A, ., ., jud. C. și domiciliu procesual ales la av. F. A. Mar
CONSTANTA, ., ., ., jud. C., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., pentru PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr. 13.429 din data de 31.01.2014.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție contestat în privința măsurilor dispuse prin acesta, respectiv: obținerea de către petentă a procesului verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 15 zile, sau, în caz contrar, reconectarea la sistemul de încălzire al R.A.D.E.T. C., în 15 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații, pe care le înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Obligă petenta la plata către intimat a sumei de 145 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat acordat proporțional culpei procesuale.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 260 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru acordate proporțional culpei procesuale.
Compensează cheltuielile de judecată datorate reciproc de părți până la concurența celei mai mici dintre acestea, 145 de lei, și obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 115 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. Minaev M. D.
Red.jud. I.M./25.06.2014/4ex
Tehnored. M.D./25.06.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 887/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
