Plângere contravenţională. Sentința nr. 9181/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9181/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 8106/212/2014
Dosar nr. 8106 /212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9181
Ședința publică din data de 15.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : I. M. I.
GREFIER: D. M.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent L. C., CNP_, domiciliată în C., ., ..A, ., jud. C. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA CESTRIN, cu sediul în București, sect.6, ..401A.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2014 sub nr._, petenta Lazarică C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013 prin care a fost amendată cu suma de 225 lei pentru că a circulat la data de 16.12.2012 cu autoturismul având nr. de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii petenta a arătat că a vândut autovehiculul în data de 28.09.2012 conform contractului de vânzare-cumpărare către O. Iasar.
În susținerea pretențiilor a anexat următoarele înscrisuri: declarație pentru scoaterea din evidență a mijlocului de transport Dacia 1310 în data de 28.09.2012, răspunsul Ministerului Administrației și Internelor cu nr._/20.02.2013, contractul de vânzare-cumpărare din 28.09.2012, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013.
Petenta nu și-a motivat în drept plângerea contravențională.
Intimatul a depus întâmpinare în termenul legal prin care a arătat că la data de 16.12.2012 pe raza localității O. vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietâ valabilă, motiv pentru care a fost întocmit procesul-verbal menționat.
A mai precizat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit respectând prevederile legale, constatarea contravenției fiind făcută cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control A Rovinietei.
În drept și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI nr.769/2010- norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire a atașat următorele înscrisuri: certificat calificat pentru semnătură electronică pe numele C. D.-G. și planșe foto.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale se aplică tuturor utilizatorilor, utilizatorii fiind persoanele fizice sa juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sa care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
De asemenea a contestat omologarea mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013 petenta Lazarică C. a fost sancționată deoarece autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a fost surprins circulând pe drumurile publice naționale fără a deține o rovienietă valabilă, faptă prevăzută de art.8 alin.(1) din OG nr.15/2002.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat, semnătura electronică fiind legală, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Conform art.8 din OG nr.15/2002 „ (1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă; (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Conform art. 7 din OG nr. 15/2002 „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români” iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b, utilizatori sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Prin urmare, condițiile prevăzute de art. 7 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 pentru a fi subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 sunt două, cumulative, după cum urmează: persoana fizică sau juridică să fie trecută în certificatul de înmatriculare a autoturismului și să fie proprietara sau să poată folosi autoturismul în baza unui drept legal.
Aplicând aceste condiții la speța de față, instanța reține că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ surprins în trafic la data de 16.12.2012 în localitatea O. (conform planșei foto) circulând fără a se fi plătit rovinietă, a fost vândut de către petentă la data de 28.09.2012, conform contractului de vânzare-cumpărare din 28.09.2012 (fila 5) către numitul O. Iasar.
În aceste condiții, chiar dacă petenta apare în evidențele poliței rutiere ca figurând în certificatul de înmatriculare al autoturismului (prima condiție) întrucât cumpărătorul nu și-a respectat obligația legală de a înmatricula autoturismul pe numele acestuia, petenta nu mai este proprietarul autoturismului (a doua condiție) și nici nu s-a făcut dovada că acesta l-ar folosi în baza unui drept legal.
Instanța reține ca aspect esențial al faptului că petenta nu mai era proprietara autoturismului la data de 28.09.2012, faptul că aceasta a făcut opozabil contractul de vânzare-cumpărare către terți, printre care se numără și intimatul, la data de 28.09.2012 prin declarația de scoatere din evidență a mijlocului de transport Dacia înregistrată cu nr. M18611 la SPIT C.. Din răspunsul oferit de Ministerul Administrației și Internelor (fila 7) reiese că petenta a solicitat efectuarea mențiunii de înstrăinare a autoturismului marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._ .
Prin declararea vânzării la SPIT C., contractul de vânzare-cumpărare a dobândit dată certă conform art. 1182 C.civ (aplicabil în speță conform art.26 din Legea 134/2010 Cod proc.civ)., astfel că de la această dată (28.09.2012), petenta nu mai poate fi considerat proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
În consecință, având în vedere că petenta nu era la momentul săvârșirii contravenției proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu acesteia îi revenea obligația să achite rovinietă pentru acest autoturism, astfel că aceasta nu poate fi subiect activ al contravenției reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat prin prezenta plângere.
Față de aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție și în consecință va exonera petenta de obligația de a achita amenda dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Lazarică C., CNP_, domiciliată în C., ., ..A, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică,, cu sediul în București, sect.6, ..401A.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.02.2013 și în consecință exonerează petenta de obligația de a achita amenda dispusă.
Obligă intimata la plata sumei de 20 de lei către petentă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțat în ședință publică azi, 15.09.2014
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. D. M.
red.jud. I.M.I./03.10.2014
tehnored. D.M./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9157/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6281/2014.... → |
|---|
