Plângere contravenţională. Sentința nr. 9573/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9573/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 14445/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR 9573
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Meral B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala - CP_, acțiune formulată de petentul I. I., cu domiciliul în Constanta, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, cu sediul în Constanta, ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul prin reprezentant convențional – avocat D. B., care depune împuternicire, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, constată că în conf. cu disp. art. 131 Cod pr. civ. rap. la art 31 al 2 din O.G. nr.2/2001 instanța este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reprezentantul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Având în vedere disp. art. 258 rap. la 255 N. Cod proc. civ. și apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, instanța o încuviințează pentru părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat. Face referire la disp art 70 din OG 2/2001. Învederează că prenumele petentului este menționat greșit în procesul verbal și pentru acest motiv petentul nu a putut achita amenda în termen de 48 de ore. Învederează că intimatul nu dă o dovadă în acest sens.
La interpelarea instanței, precizează că petentul nu a solicitat intimatului să consemneze refuzul de a-i da posibilitatea să achite amenda.
Solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
Instanța, în temeiul disp. art.394 Cod proc.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.04.2014 sub nr._, petentul I. I. C. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/09.05.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru faptul că nu purat centura de siguranță. Acesta a învederat instanței că procesul- verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 întrucât prenumele său este consemnat în mod eronat. Petentul a mai precizat că în data de 12.05.2014 a fost la agenția fiscală pentru a achita jumătate din cuantumul amenzii, însă i s-a comunicat că nu se poate încasa contravaloarea amenzii deoarece prenumele său este menționat greșit în procesul- verbal.
În probațiune s-a depus copie a procesului- verbal contestat.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal constând în raportul agentului constatator și declarații.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție seria_/09.05.2014 petentul fost sancționat contravențional cu amenda de 170 lei pentru că în data de 09.05.2014 ora 10.31 a condus auto marca VW cu nr_ pe . purta centura de siguranță, faptă prevăzută și sancționată de art. 36 alin 1 din O.U.G. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului cu privire la nulitatea procesului- verbal cauzate de consemnarea eronată a prenumelui său, constatând că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor indicate de art 16 și art 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 16 din O.G. nr 2/2001: (1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
Art. 17 din O.G. nr 2/2001 dispune urmatoarele: sub sancțiunea nulității absolute, în cuprinsul procesului- verbal trebuie indicat: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prin urmare, instanța apreciază că agentul constatator a întocmit procesul- verbal cu respectarea dispozițiilor legale arătate, în condițiile în care consemnarea drept „G.” a celui de- al doilea prenume al contravenientului, în loc de „C.” reprezintă în mod evident o eroare materială. Din datele de identificare ale petentului din procesul- verbal, instanța apreciază că persoana contravenientului a fost identificată în mod suficient, astfel încât nu există nici un dubiu cu privire la identitatea acestuia.
În plus, susținerile petentului în sensul că i s-a cauzat o vătămare prin imposibilitatea de achitare a jumătate din cuantumul amenzii, nu au fost probate în nici un mod. Acesta s-a limitat a învedera instanței că în data de 12.05.2014 a fost la agenția fiscală pentru a achita jumătate din cuantumul amenzii, însă i s-a comunicat că nu se poate încasa contravaloarea amenzii deoarece prenumele său este menționat greșit în procesul- verbal. Pe cale de consecință, instanța apreciază că aceste apărări au caracter pur formal, nefiind dovedite de către petent, căruia îi revine sarcina probei cu privire la asemenea susțineri.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța reține că potrivit prevederilor legale, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Astfel, agentul de poliție a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație, iar petentul nu a făcut dovada existenței vreunui caz de înlăturare a vinovăției sale în săvârșirea contravenției.
De altfel, petentul nu a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, limitându- se a critica procesul- verbal doar din punct de vedere al legalității, nu și al temeiniciei.
Așadar, din probele administrate, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul - verbal, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului- verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenzile contravenționale aplicate în minimul prevăzut de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. I. C., CNP_, cu domiciliul în Constanta, ., ., . împotriva procesului-verbal . nr._/09.05.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Constanta, ., J. C..
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Meral B. M. B.
Red jud MB:/23.10.2014
Tehnored gref MB: 07.10.2014
4 exemplare
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8079/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria... → |
|---|
