Plângere contravenţională. Sentința nr. 9981/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9981/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 2610/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9981
Ședința publică din 01.10.2014
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională acțiune formulată de petent M. G. domiciliat în oraș Năvodari, Al. Panseluțelor nr.2, ., . în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua apelare a cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile potrivit disp art 153 NCPC .
Instanța este legal învestită, timbrajul fiind asigurat corespunzător.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură, intimata a depus relațiile solicitate la termenul anterior.
Nemaifiind cereri prealabile, în temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2014 sub nr._, petentul M. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata CNADNR anularea procesului - verbal . nr_/07.11.2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat in esența ca procesul verbal a fost încheiat in lipsa sa si nu i-a fost comunicat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, și a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/07.11.2011 petentul a fost sancționat cu amendă de 250 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 constând în aceea că a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național fara a deține rovinieta valabila.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Întrucât din probele administrate în prezenta cauză la cererea petentului, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în faptul de a conduce autoturismul pe drumul național fara a deține rovinieta valabila, constituie contravenție și se sancționează de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002.
Cu toate acestea, instanța constată că potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul- verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Instanța apreciază că prescripția executării sancțiunii contravenționale poate fi invocată pe calea plângerii contravenționale. Art. 31 din O.G. nr. 2/2001 prevede că: împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, fără a se arăta că această plângere ar viza întotdeauna motive de nulitate a procesului- verbal. Pe de altă parte, art. 34 din același act normativ stabilește că instanța hotărăște asupra sancțiunii, ceea ce înseamnă că trebuie verificat, inclusiv, faptul dacă această sancțiune poate fi executată, respectiv dacă nu a intervenit prescripția executării sancțiunii. Procedura contravențională trebuie să asigure verificarea nu numai a legalității procesului- verbal, ci și a posibilității efective de angajare a răspunderii contravenționale, prin analiza unor aspecte precum decontravenționalizarea faptei sau decesul contravenientului, precum și a existenței vreunui impediment de executare a sancțiunii, precum prescripția.
Conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal se va înmâna sau după caz se va comunica în copie contravenientului. Art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede totodată că, În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar art. 27 din același act normativ reglementează modalitățile de comunicare, respectiv prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Procesul- verbal contestat în cauză nu a fost semnat de către petent.
Pentru a face dovada comunicării procesului- verbal, intimata a depus la dosarul cauzei dovada de comunicare prin afișare, precizând ca este singura modalitate de comunicare a acestuia, afișarea fiind făcuta la data de 17.11.2011.
Sarcina probei respectării unei proceduri capabile să asigure transmiterea și primirea comunicării aparține emitentului actului.
Prin decizia 10/2013 a ICCJ s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință: in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Prin urmare nu numai ca aceasta comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire dar s-a facut si dupa o luna de la aplicarea sancțiunii. Ca atare, în termen de o lună de la data întocmirii acestuia, 07.11.2011, executarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris.
Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea si va anula procesul verbal de contravenție . nr._/07.11.2011 ca nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petent M. G. domiciliat în oraș Năvodari, Al. Panseluțelor nr.2, ., . în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/07.11.2011 încheiat de CNADNR SA ca nelegal.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 01.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 23.10.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 9509/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1274/2014.... → |
|---|
