Pretenţii. Sentința nr. 1478/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1478/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 25987/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1478
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SRL cu sediul în București, sector 5, . și pe pârât H. U. cu ultimul sediu cunoscut în C., ..52 A, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publica se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța constată că s-au depus la dosar precizări de către reclamantă.
Instanța in baza disp.art.150 C.p.civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta . SRL, prin mandatar . management Services SRL a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 5086,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că societatea creditoare a furnizat mărfuri specifice societății pârâte pentru care a emis mai multe facturi fiscale care au fost acceptate la plată de către debitoare, însă neachitate.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 1025 - 1032 C. proc. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând în acest sens facturile fiscale emise și neachitate de către debitoare(f. 12 – 20) probe care au fost încuviințate de către instanță, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254, art. 255 corob. cu art. 158 și art. 292 C. proc. civ.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta a ales să folosească procedura prevăzută de art. 1028 și urm. C. proc. civ. referitoare la cererile cu valoare redusă. În acest sens, instanța constată că au fost respectate dispozițiile legii, sesizarea instanței făcându-se în scris, prin completarea formularului aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013.
Potrivit art. 1.029 C. proc. civ. „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu.”
Pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, deși a fost legal citată în acest sens. În lipsa întâmpinării instanța va aplica dispozițiile art. 1030 alin. 2 C. proc. civ., urmând să pronunțe o hotărâre în baza cererii principale și a actelor care au fost depuse de parte în dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță în ceea ce privește recuperarea creanței aferente facturii ._/29._:
Conform art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, aceleași prevederi fiind cuprinse și în dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod Civil). Așadar, din coroborarea dispozițiilor legale privind aplicarea legii civile în timp, rezultă, în mod neîndoielnic că prescripția extinctivă, invocată pentru o situație în întregime încheiată înainte de . legii noi, rămâne supusă dispozițiilor care au instituit-o.
În consecință, un raport juridic încheiat sub imperiul legii vechi este supus dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, act normativ care reglementează instituția prescripției extinctive și care în art. 18 conține dispoziții procedurale, instituind posibilitatea invocării excepției din oficiu de către instanța de judecată, oricând în cursul judecării cauzei, ceea ce-i conferă caracterul unei excepții de ordine publică, chiar dacă potrivit art. 2512 alin. (2) din Noul Cod civil, instanța de judecată nu mai are această posibilitate. Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul general de trei ani, stabilit de art. 3 alin. 1, care curge de la data când se naște dreptul la acțiune (art. 7 alin. 1).
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune privind recuperarea debitului de 1474,58 lei aferent facturii ._/29._ a început să curgă de la 10.08.2010, data scadenței înscrise în factură, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 26.09.2013, astfel încât termenul general de prescripție de 3 ani a fost depășit, în cauză nefăcându-se dovada existenței vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului termenului general de prescripție. Astfel, deși creditoarea a invocat o plată parțială de 300 lei, care ar fi întrerupt prescripția, din chitanța atașată rezultă că aceasta a fost făcută în vederea stingerii unei părți din debitul aferent facturii din 29.12.2010, or dreptul la acțiune se analizează în raport cu fiecare factură în parte, chiar dacă debitul pretins de reclamant reprezintă o sumă globală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul de 1474,58 lei aferent facturii ._/29.07.2010, și va respinge cererea ca fiind în parte prescrisă.
În ceea ce privește recuperarea sumelor aferente facturilor seria FIBR11BW_/01.02.2011, ._/14.01.2011 și seria FIBR10BW_/29.12.2010 aceasta este întemeiată, pentru considerentele care urmează.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui contract valabil încheiat între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, vinovăția părții care a cauzat prejudiciul, necesitatea punerii debitorului în întârziere și inexistența unei clauze de neresponsabilitate prevăzute de părți în contract.
În dovedirea raporturilor comerciale contractuale intervenite între părți și pentru justificarea pretențiilor materiale în cauză, reclamanta a depus la dosar mai multe facturi, însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă. Potrivit art. 46 Cod . în raport de data emiterii acestor facturi conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru aplicarea noului cod civil - obligațiile comerciale se pot proba și cu ajutorul facturilor, însă cu condiția ca acestea să fi fost acceptate de către debitor. În lipsa acestei acceptări din partea destinatarului, ce poate fi expresă sau tacită, factura face dovadă cu privire la existența actului juridic și la executarea operațiunii care constituie obiectul ei numai împotriva emitentului-creditor.
Prin neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial cert, atât în privința existenței sale, cât și a posibilităților de evaluare, fiind echivalent cu sumele înscrise în facturile seria FIBR11BW_/01.02.2011, ._/14.01.2011 și seria FIBR10BW_/29.12.2010, între prejudiciul cauzat și nerespectarea obligațiilor contractuale existând un raport de cauzalitate direct.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată
Pe de altă parte, instanța reține că în sarcina pârâtei operează o dublă prezumție relativă, respectiv de neexecutare a obligației contractuale și de culpă în neexecutarea obligației, în condițiile prevăzute de art. 1082 C. civ., potrivit cărora, „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.
În acest sens, instanța reține că sarcina probei în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale aparținea pârâtei, întrucât reclamantei nu i se poate pretinde dovedirea unui fapt negativ (neexecutarea obligației de către debitor), iar în cauză pârâta nu a făcut dovada
Pentru aceste considerente, apreciind ca fiind întrunite condițiile răspunderii juridice contractuale și principiul general de drept pacta sunt servanda (forța obligatorie a actului juridic civil), instanța va admite cererea și, pe cale de consecință va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 3612,36 lei către reclamantă reprezentând contravaloarea facturilor seria FIBR11BW_/01.02.2011, ._/14.01.2011 și seria FIBR10BW_/29.12.2010.
Față de solicitarea reclamantei, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, fiind reținută culpa sa procesuală, în temeiul art. 1031 C. proc. civ., instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 1030 alin. 3 C. proc. civ., prezenta hotărâre este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește recuperarea creanței aferente facturii ._/29.07.2010, invocată din oficiu de către instanță.
Admite în parte cererea reclamantei . SRL cu sediul în București, sector 5, . formulată în contradictoriu cu pârâta . cu ultimul sediu cunoscut în C., ..52 A, ., ., jud. C..
Obligă pârâta la plata sumei de 3612,36 lei către reclamantă reprezentând contravaloarea facturilor seria FIBR11BW_/01.02.2011, ._/14.01.2011 și seria FIBR10BW_/29.12.2010.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13.02.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F../24.03.2014/Tehn. E.G.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1958/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9384/2014. Judecătoria... → |
|---|
