Pretenţii. Sentința nr. 2/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 20742/212/2013
Dosar nr. 20._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 2.487
Ședința publică din data de 07.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect pretenții – procedura privind cererile de valoare redusă, formulată de reclamanta . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR R&R PROINSOLVENTA SPRL, cu sediul în BUZAU, OBOR, ., . cu pârâta ., cu sediul în CONSTANTA, ., .. B, .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.03.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 02.08.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 20._, reclamanta ., prin lichidator judiciar R&R Proinsolvență SPRL, a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 8.697,85 de lei, precum și la plata penalității contractuale de 0,3% pe zi de întârziere, începând cu data de 15.05.2010, pentru factura fiscală nr. 5003/12.05.2010, conținând obligația de plată a sumei de 5.898,97 de lei, și începând cu data de 10.04.2010, pentru factura fiscală nr. 3507/07.04.2010, conținând obligația de plată a sumei de 2.798,88 de lei, până la data plății efective a sumelor înscrise în aceste facturi.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 890P/11.02.2010, în temeiul căruia aceasta i-a prestat servicii de pază pârâtei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003, la evenimentele organizate de aceasta din urmă, prețul serviciilor prestate, stabilit în conformitate cu prevederile contractuale, fiind menționat în facturile fiscale depuse alăturat cererii de chemare în judecată: nr. 5.003/12.05.2010, conținând obligația de plată a sumei de 5.898,97 de lei, și nr. 3.507/07.04.2010, conținând obligația de plată a sumei de 2.798,88 de lei.
Reclamanta a mai precizat că pârâta a fost somată să achite suma datorată prin intermediul somației de plată nr. 149/21.02.2013. De asemenea, aceasta a menționat că, urmare a neachitării de către pârâtă a sumelor datorate în temeiul contractului în termenul de plată prevăzut în contract, se impune obligarea acesteia din urmă la plata penalității de 0,3% pe zi de întârziere, prevăzută de art. 4 din contract, începând cu data de 15.05.2010, pentru factura fiscală nr. 5003/12.05.2010, conținând obligația de plată a sumei de 5.898,97 de lei, și începând cu data de 10.04.2010, pentru factura fiscală nr. 3507/07.04.2010, conținând obligația de plată a sumei de 2.798,88 de lei, până la data plății efective a sumelor înscrise în aceste facturi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 969, art. 970 și art. 1361 cod civil din 1864, precum și art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, aceasta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: facturile fiscale nr. 5.003/12.05.2010 și nr. 3.507/07.04.2010, contractul nr. 890/11.02.2010, somația de plată nr. 149/21.02.2013 și confirmarea de primire a acesteia, notificarea nr. 163/06.03.2012, Încheierea din data de 27.10.2010 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 48._ și Decizia Civilă nr. 1904/24.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București în același dosar.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013 în referire la art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare în termenul defipt de lege și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărari.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.
În ședința publică din data de 05.03.2014, din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința obligației de plată a sumelor de bani solicitate prin prezenta cerere și a reținut spre soluționare cauza asupra excepției astfel invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție de fond, peremptorie și absolută, întrucât, în caz de admitere a acesteia, soluționarea pe fond a cererii nu mai poate fi realizată. Potrivit art. 246 alin. 1 și art. 247 alin. 1 din același act normativ, excepțiile absolute, respectiv, cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune fiind o astfel de excepție, această concluzie decurgând din interpretarea gramaticală și teleologică a prevederilor înscrise în art. 1 alin. 3 și art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În consonanță cu prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 (Noul Cod civil), prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
La data nașterii raportului juridic dedus judecății – 11.02.2010, când a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 890P, prescripția dreptului material la acțiune era reglementată de prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit căruia, art. 1 alin. 1: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.” De asemenea, conform art. 3 alin. 1, termenul general de prescripție este de 3 ani. Totodată, potrivit art. 7 alin. 1, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 12 din același act normativ, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. 2, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiect al judecății în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.697,85 de lei, izvorând din factura fiscală nr. 5003/12.05.2010, conținând obligația de plată a sumei de 5.898,97 de lei, și din factura fiscală nr. 3507/07.04.2010, conținând obligația de plată a sumei de 2.798,88 de lei, emise în temeiul contractului încheiat între părți, pentru serviciile prestate în baza acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 6 din contractul nr. 890P/11.02.2010, plata serviciilor prestate în temeiul contractului trebuia efectuată de pârâtă, în calitate de beneficiară a serviciilor prestate de reclamantă, în termen de 3 zile calendaristice de la data facturării.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că dreptul la acțiune al reclamantei în privința obligației de plată a sumei de 5.898,97 de lei, menționată în factura fiscală nr. 5003/12.05.2010, s-a născut la data de 15.05.2010, astfel că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune în privința obligației de plată a acestei sume s-a împlinit, în condițiile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, la data de 15.05.2013. De asemenea, în privința obligației de plată a sumei de 2.798,88 de lei, menționată în factura fiscală nr. 3507/07.04.2010, instanța reține că dreptul la acțiune s-a născut la data de 10.04.2010, astfel că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune în privința obligației de plată a acestei sume s-a împlinit, în condițiile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, la data de 10.04.2013.
În aceste condiții, având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29.07.2013, în condițiile art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul de la fila 15 a dosarului, instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată și depusă după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, situație în care excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță, urmează a fi admisă, iar capătul principal de cerere urmează să fie respins, ca prescris.
În același sens, instanța reține că somația de plată nr. 149/21.02.2013, formulată de reclamantă, și transmisă pârâtei la data de 25.02.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 8 a dosarului, nu este în măsură a întrerupe curgerea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune în privința obligației de plată a sumelor de bani solicitate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare la prevederile art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile în cauză, și motivat de aceea că prevederile 1014 alin. 2 Cod procedură civilă, în referire la art. 2540 Cod civil, nu se aplică și prescripțiilor începute înainte de . Legii nr. 287/2009 – Noul Cod civil, aceste dispoziții legale neregăsindu-se printre prevederile de excepție menționate în art. 202-205 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009.
Având în vedere considerentele ce preced, față de prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, precitate, instanța apreciază că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune și în privința obligației de plată a creanțelor accesorii, respectiv, a penalității de 0,3% pe zi de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligației principale menționate în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune de reclamantă, situație în care excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința obligațiilor de plată accesorii urmează a fi admisă și, pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată urmează să fie respinsă, în integralitate, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta ., prin lichidator judiciar R&R Proinsolvență SPRL, cu sediul în BUZAU, OBOR, ., . cu pârâta ., cu sediul în CONSTANTA, ., .. B, . - RO21720705, ca fiind prescrisă.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.03.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. .2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1940/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1794/2014.... → |
|---|
