Pretenţii. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 8963/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 22.10.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Judecător C. I.
GREFIER: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții cu valoare redusă, cerere formulată de reclamanta S.C. G. R. asigurare REASIGURARE S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J40/_/2007, având CUI RO_, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâta P. A., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., ., ., apt. 16, J. C. și cu domiciliul procesual ales la S.C.A. V. Vardol și M. din Mun. C., .. 7, etaj 1, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 29.09.2014, 06.10.2014, 20.10.2014, 21.10.2014 și 22.10.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 25.03.2014, sub nr._ reclamanta S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. A., obligarea acesteia la plata:
-sumei de 7.116,14 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii plătite de reclamantă, în calitate de asigurător, numitei B. V., în calitate de asigurat
- dobânzii legale calculate de la data de 10.06.2011 și până la data plății efective a debitului
- cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că:
(1). la data de 28.01.2011, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea numitei B. V., asigurat CASCO al reclamantei, a fost avariat din vina pârâtei care s-a angajat în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure
(2). reclamanta a despăgubit proprietarul autoturismului avariat cu suma de 7.116,14 lei, sumă care a fost achitată unității service reparatoare la data de 27.04.2011.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 noul Cod de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, raportate la art.998 - 999 C.civ. din 1864 și la art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier).
Cererea a fost legal timbrată conform art.6 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200,00 lei (OP nr.7/01.04.2014 – fila nr.37, din dosar).
Reclamanta nu a solicitat dezbateri orale.
Pârâta a formulat răspuns la cererea de chemare în judecată
Prin răspunsul formulat, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele argumente:
(1). reclamanta reține culpa pârâtei doar bazându-se pe faptul că pârâta nu a formulat plângere penală împotriva conducătorului auto implicat în evenimentul rutier
(2). culpa pârâtei nu este dovedită.
Instanța a respins excepția invocată de pârâtă pentru argumentele expuse în încheierea de ședință aferentă termenului de judecată din data de 15.09.2014.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Conform art.1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de 10.000,00 lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
I. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 7.116,14 lei:
1. Asupra legii civile aplicabile:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat ca temei de drept al acțiunii sale și art.1357 cod civil (Legea nr.287/2009 privind Noul Cod civil), text care reglementează răspunderea pentru fapta proprie.
Însă, instanța reține că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Urmează că pentru o faptă prejudiciabilă săvârșită anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, răspunderea nu va putea fi angajată decât pe temeiul și în condițiile art. 998 - art.999 C.civ. din 1864.
Raportat la data săvârșirii faptei ilicite (28.01.2011) și ținând cont de art. 103 din Legea nr. 71/2011, instanța apreciază că temeiul de drept al acțiunii se circumscrie Codului civil din 1864, respectiv art.998 – art.999.
Potrivit art.998 și art.999 din Codul civil din 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, fiind responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci și de acela pe care l-a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele condiții:
(1) existenta unui prejudiciu – prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existenței sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă;
(2) existența unei fapte ilicite – adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane;
(3) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
(4) existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a actionat.
Cât privește sarcina dovedirii îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanța reține că aceasta incumbă victimei prejudiciului, conform art..249 C.proc.civ.. Prin urmare, în speța dedusă judecății, sarcina probei incumbă reclamantei.
2. În speță - situația de fapt:
La data de 28.01.2011, în jurul orelor 09 :40, numitul B. Ș. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea numitei B. V., pe . Bulevardul Mamaia către . în dreptul imobilului cu numărul 50, a surprins și accidentat cu partea stânga față pe pârâta din prezenta cauză, întrucât aceasta s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure (fila nr.29 și fila nr.24, din dosar).
Autoturismul era valabil asigurat la data producerii evenimentului rutier, conform poliței CASCO nr._, încheiate cu asigurătorul G. Asigurări S.A. (fila nr.25, din dosar).
Ca urmare a cererii de despăgubire formulate de proprietarul autoturismului, reclamanta a deschis dosarul de daună nr._ (filele nr.8, nr.10, din dosar).
În baza autorizației de reparații . nr._/28.01.2011 eliberate de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier și a procesului verbal de constatare a pagubelor întocmit de reclamantă, la data de 27.04.2011, aceasta a achitat unității service reparatoare S.C. Auto G. S.R.L. suma de 7.116,14 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat (fila nr.9 rap. la filele nr.11 și 23, din dosar).
În temeiul art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier), respectiv al art.2210 Cod civil, reclamanta, în calitate de asigurător, se subrogă în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei. În temeiul subrogației legale, reclamanta are dreptul să își recupereze suma pe care a achitat-o pentru repararea autoturismului implicat în evenimentul rutier rezultat din angajarea pârâtei în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure.
3. În speță - îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale:
Instanța apreciază că reclamanta a făcut proba ce-i revenea, aceea a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința pârâtei.
3.1. Asupra faptei ilicite:
Fapta ilicită constă în angajarea pârâtei în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure.
Fapta ilicită astfel descrisă este reținută în Adresa nr._/28.01.2011 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier și în Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr.1738/P/2011 de către P. de pe lângă Judecătoria C. (fila nr.29 și fila nr.24, din dosar).
3.2. Asupra prejudiciului:
Potrivit doctrinei, o primă condiție pentru repararea prejudiciului impune ca prejudiciul să fie cert, adică sigur atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii sale; prejudiciul actual este, prin ipoteză, un prejudiciu cert; prejudiciul se repară în integralitatea sa, indiferent de forma de vinovăție, fiind supuse reparării atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), cât și câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, deci câștigul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans).
Sub aspectul existenței, prejudiciul se concretizează în suma achitată de reclamantă unității service reparatoare S.C. Auto G. S.R.L. – sumă care reprezintă contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat (fila nr.9 rap. la filele nr.11 și 23, din dosar).
Cât privește evaluarea prejudiciului, instanța reține că aceasta s-a făcut în baza calculului reparație nr._ în sistem AUDATEX (filele nr.12 – 18, din dosar).
3. 3. Asupra raportului de cauzalitate:
Impactul dintre autoturism și persoana pârâtei, angajate în traversare prin loc nepermis și fără a se asigura, este cauza generării prejudiciului în patrimoniul reclamantei.
3.4. Asupra vinovăției:
Instanța apreciază că prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâtă, așa cum aceasta a fost descrisă în cele ce preced, și îi este imputabil, în mod exclusiv, sub aspectul culpei cu prevedere. Așa cum rezultă din Adresa nr._/28.01.2011 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier și din Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr.1738/P/2011 de către P. de pe lângă Judecătoria C., culpa îi aparține.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că singura vină pe care o are este aceea că nu ar fi depus plângere penală împotriva conducătorului auto atâta timp cât fapta sa este cea care a generat evenimentul rutier.
4. Soluția instanței:
Pentru aceste considerente, în temeiul art.998 – art.999 Cod civil din 1864, art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (art.2210 Cod civil în vigoare). și al art.249 C.proc.civ., instanța va admite primul capăt de cerere formulat de reclamantă și, pe cale de consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 7.116,14 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii plătite de reclamantă, în calitate de asigurător, numitei B. V., în calitate de asigurat.
II. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 7.116,14 lei:
1. În drept:
Art.1516 alin.1 C.civ.: Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Art.1 alin.3 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar:
Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Art.2. din O.G. nr.13/2011:
În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011:
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin.(3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin.(1), respectiv alin.(2), diminuat cu 20%.
2. În speță:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente sumei de 7.116,14 lei, de la data de 10.06.2011 și până la data plății efective.
În stabilirea momentului de la care curge dobânda legală, instanța va reține dispozițiile art.1523 alin.2 lit.(c) din Codul civil (data la care pârâta și-a exprimat în mod neîndoielnic, față de reclamantă, intenția de a nu achita despăgubirea).
Referitor la exigibilitatea creanței în cuantum de 7.116,14 lei, instanța consideră că se impune a se face o distincție clară între momentul nașterii dreptului asigurătorului de a recupera de la pârâtă suma plătită cu titlu de despăgubiri persoanei păgubite și momentul exercitării acestui drept ; că exercitarea acestui drept, iar nu și nașterea lui, este condiționată de exprimarea voinței asigurătorului de a recupera aceste despăgubiri. Aprecierea instanței se întemeiază pe dispozițiile art.22 alin.3 din Legea nr. 136/1995 (art.2210 alin.3 Cod civil), potrivit cărora asigurătorul poate renunța, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului de regres. Prin urmare, deși din momentul executării plății despăgubirilor către persoana păgubită asigurătorul are împotriva persoanei responsabile de producerea prejudiciului o creanță certă și chiar lichidă, în sensul că sunt cunoscute criteriile în funcție de care se va stabili cuantumul creanței, creanța va deveni exigibilă în momentul în care asigurătorul își va manifesta voința de a exercita dreptul de regres.
Reclamanta i-a notificat pârâtei obligația achitării despăgubirii cu trimitere expresă la Dosarul de daună nr._ și la debitul datorat (fila nr.31, din dosar), aceasta fiind primită de pârâtă la data de 07.12.2011, astfel cum rezultă din confirmarea de primire (fila nr.32, din dosar).
Instanța apreciază că 07.12.2011 este data la care creanța a devenit exigibilă, întrucât la această dată pârâta a luat cunoștință de manifestarea de voință a asigurătorului privind recuperarea sumei achitate persoanei păgubite.
Cum pârâta nu a înțeles să restituie de bună voie suma de 7.116,14 lei pe care reclamanta a achitat-o persoanei păgubite, urmează că, de la data de 07.12.2011 (data refuzului expres al pârâtei de a plăti), pârâta datorează reclamantei dobânda legală, potrivit art.1 alin.3, art.2 și art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011.
3. Soluția instanței:
În temeiul art.1516 C.civ. rap. la art.1 alin.3, art.2 și art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011, instanța va admite și acest capăt de cerere și, în consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aplicată sumei de 7.116,14 lei – dobândă care va fi calculată de la data de 07.12.2011 (data primirii de către pârâtă a convocării la conciliere directă) și până la data achitării efective a sumei menționate.
III. Asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată:
1. În drept:
Art. 1031: Cheltuieli de judecată
(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
(2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
2. În speță:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată.
Pe parcursul judecății, reclamanta a atașat la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, OP nr.7/01.04.2014 – pentru taxa judiciară de timbru – fila nr.37, din dosar.
3. Soluția instanței:
Având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere a pretențiilor acesteia, în temeiul dispozițiile art.1031 alin.1 rap. la art.453 C.proc.civ., instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
IV. Instanța din oficiu:
În temeiul art.1030 alin. 3 C. proc. civ., prezenta hotărâre este executorie de drept.
Raportat la art.1032 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții cu valoare redusă – acțiune formulată de reclamanta S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J40/_/2007, având CUI RO_, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâta P. A., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., ., ., apt. 16, J. C. și cu domiciliul procesual ales la S.C.A. V. Vardol și M. din Mun. C., .. 7, etaj 1, J. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7.116,14 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii plătite de reclamantă, în calitate de asigurător, numitei B. V., în calitate de asigurat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aplicată sumei de 7.116,14 lei – dobândă care va fi calculată de la data de 07.12.2011 (data primirii de către pârâtă a convocării la conciliere directă)și până la data achitării efective a sumei menționate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu OP nr.07/01.04.2014.
Executorie de drept, conform art.1030 alin.3 C.proc.civ..
Cu drept de apel la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.1032 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. /12.02.2015
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8927/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 3731/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
