Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 1177/212/2014
Dosar nr. 1._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 3.837
Ședința publică din data de 04.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., cu sediul în CONSTANTA, .. 135, cam. 4, în contradictoriu cu pârâtul N. C. V., cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 02.04.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.04.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 15.01.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 1._, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtului N. C. V. la plata sumei de 756,20 de lei, cu titlu de rate din preț neachitate, a sumei de 146,26 de lei, cu titlu de dobândă comercială restantă, și a sumei de 756,20 de lei, cu titlu de penalități convenționale de întârziere în cuantum de 1,5% pe zi. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/05.08.2005, prin care pârâtul a cumpărat un bun electrocasnic, asumându-și obligația de a achita prețul acestuia în 24 de rate lunare, conform scadențarului plăților cuprins în anexa contractului, precum și obligația de plată a dobânzii comerciale prevăzute în contract.
Aceasta a mai învederat că pârâtul a efectuat ultima plată în data de 28.05.2008, când a achitat a 13-a rată din preț. De asemenea, reclamanta a menționat că pârâtul, motivat de aceea că nu a plătit la scadența sumele de bani datorate în temeiul contractului, este ținut să plătească și penalitatea de 1,5% pentru fiecare zi de întârziere, prevăzută în art. 5 din contract, care a fost însă plafonată la cuantumul debitului principal – 756,20 de lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969 cod civil și art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat formularului de cerere: contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._/05.08.2005 și anexa nr. 1 a acestui contract, tabel de calcul al penalităților datorate de pârât până la data de 14.01.2014, situația plăților efectuate de pârât până la data de 14.01.2014, copia cărții de identitate a pârâtului, angajamentul de plată semnat de pârât la data de 05.08.2005, precum și factura și chitanța nr._/28.05.2008.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 lit. a teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Dosar nr. 1._
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare în termenul defipt de lege și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărari.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.
În ședința din camera de consiliu din data de 02.04.2014, din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința obligației de plată a sumelor de bani solicitate prin prezenta cerere și a reținut cauza spre soluționare asupra excepției astfel invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție de fond, peremptorie și absolută, întrucât, în caz de admitere a acesteia, soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată nu mai poate fi realizată. Potrivit art. 246 alin. 1 și art. 247 alin. 1 din același act normativ, excepțiile absolute, respectiv, cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune fiind o astfel de excepție, această concluzie decurgând din interpretarea gramaticală și teleologică a prevederilor înscrise în art. 1 alin. 3 și art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În consonanță cu prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 (Noul Cod civil), prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
La data nașterii raportului juridic dedus judecății – 05.08.2005, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._, prescripția dreptului material la acțiune era reglementată de prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit căruia, art. 1 alin. 1: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.” De asemenea, conform art. 3 alin. 1, termenul general de prescripție este de 3 ani. Totodată, potrivit art. 7 alin. 1, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 12 din același act normativ, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. 2, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiect al judecății în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 756,20 de lei, reprezentând ratele cu nr. 13-24 din prețul stabilit potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._, prin care pârâtul, în calitate de cumpărător, a achiziționat de la reclamantă, în calitate de vânzător, un bun electrocasnic în valoare de 1.889,95 de lei, asumându-și obligația de a plăti prețul acestuia către reclamantă în 24 de rate lunare consecutive, începând cu data de 05.09.2005- prima rată, până la data de 05.08.2007 – rata cu numărul 24.
În conformitate cu prevederile art. 4 din contract în referire la Anexa nr. 1 a contractului, ratele nr. 13-24 din prețul bunului achiziționat de pârât trebuiau achitate de acesta în perioada 05.09._07.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că termenul de prescripție a dreptului reclamantei de a cere obligarea pârâtului la plata sumei de 756,20 de lei, reprezentând ratele cu nr. 13-24 din prețul stabilit potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._, s-a împlinit, în condițiile art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2, art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, la data de 05.08.2010, astfel că prezenta cerere de chemare în judecată, introdusă la data de 15.01.2014, a fost formulată și depusă după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, situație în care excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță, urmează a fi admisă, iar capătul de cerere principal, având ca obiect plata sumei de 756,20 de
Dosar nr. 1._
lei, reprezentând ratele cu nr. 13-24 din prețul stabilit potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._, urmează să fie respins, ca fiind prescris.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la capătul de cerere principal, dispozițiile normative invocate în sprijinul acestei soluții și văzând prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, precitate, instanța apreciază că și în privința capetelor de cerere accesorii formulate de reclamantă și având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumelor de bani datorate cu titlu de dobândă comercială și penalitate de întârziere pentru sumele de bani datorate cu titlu de ratele nr. 13-24 din prețul bunului cumpărat de pârât în temeiul contractului, s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă la data de 05.08.2010, astfel că și aceste 2 capete de cerere urmează să fie respinse, ca fiind prescrise.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri de chemare în judecată și constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, instanța apreciază că această este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 453 Cod procedură civilă, precitat, reclamanta nefiind partea care a câștigat procesul, ci partea care a pierdut procesul.
În lumina considerentelor ce preced, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă urmează să fie respinsă, ca fiind prescrisă, iar cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, .. 135, . CUI – RO_, în contradictoriu cu pârâtul N. C. V., cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., ., având CNP –_, ca fiind prescrisă.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 04.04.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 22.04.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 23.04.2014
Dosar nr. 1._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
