Pretenţii. Sentința nr. 7899/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7899/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 8817/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7899
Ședința din data de 23.07.2014
CAMERA DE CONSILIU
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S. S.R.L. cu sediul procesual ales la "U. și Asociații SRL” din B., .. 60, județul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. S.R.L. cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța ia act că prezenta cauză se soluționează în camera de consiliu.
În prealabil, în conformitate cu disp. art. 1027 și art. 107 Cod proc. civ., apreciază că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Constatând că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii medierii și, având în vedere că medierea nu este obligatorie ca urmare a declarării neconstituționale a prevederilor legii medierii, respinge excepția.
Unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și pârâtă este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul disp. art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., o încuviințează și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.03.2014 sub nr._, reclamanta S.C. A. S. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. A. C. S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 4588,53 lei reprezentând debit, precum și la plata dobânzii legale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale constând în livrare de produse, în temeiul cărora s-au emis mai multe facturi fiscale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 C proc civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a învederat instanței că pârâta a achitat parțial debitul, astfel încât solicită obligarea acesteia la plata sumei de 1026,99 lei și a dobânzii legale. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta a precizat că părțile parțiale efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată în temeiul căruia s-au emis mai multe facturi fiscale.
Potrivit ordinelor de plată depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, aceasta a înțeles să efectueze plăți parțiale în datele de 28.03.2014 și 16.04.2014.
Potrivit art. 1270 cod civil „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Art 1350 C civ dispune că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii,
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța reține că potrivitart. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Art. 3 din Decretul nr 167/1958 prevede că termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, conform art 7. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
În plus, instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, instanța apreciază că termenul de prescripție de trei ani aplicabil raportului juridic dedus judecății, a început să curgă de la data emiterii facturilor fiscale.Cu toate acestea, instanța apreciază că prin plățile parțiale efectuate, debitoarea a întrerupt cursul termenului de prescripție, prin recunoașterea implicită a debitului, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și- a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a probat în niciun fel că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Prin urmare, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la plata debitului restant în cuantum de 1026,99 lei.
Totodată, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare.
Prin urmare, se va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente debitului până la achitarea integrală a debitului.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligata și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta ., având CUI RO_, J_, cu sediul procesual ales la "U. și Asociații SRL” din B., .. 60, județul B., împotriva pârâtului .., având CUI_, J_, cu sediul în C., ., județul C., astfel cum a fost modificată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1026,99 lei reprezentând debit .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente debitului până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex.24.07.2014
Tehnored.Ș.F.C.28.07.2014
2com.24.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7898/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014.... → |
|---|
