Pretenţii. Sentința nr. 7937/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Prezenta cerere a fost legal timbrata cu suma de 50 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publica se prezintă pentru reclamantă consilier juridic C. D. în baza delegației depusă la dosar, lipsind pârâții.

Procedura este legal îndeplinită.

Instanța pune în discuție competenta de soluționare a prezentei cauze.

Reprezentanta reclamantei arată că judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Verificând competența de soluționarea a cauzei, conf. disp. art. 131 C. proc. civ. raportat la art. 1015 coroborat cu art. 94 alin.1, pct.1, lit.j și art. 107 C. proc. civ., constată că Judecătoria C. este competenta general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 258 C. proc. civ., instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.

Se solicită de către reprezentanta reclamantei admiterea probei cu acte, iar în ce privește proba cu interogatoriul pârâților solicită a se lua act că renunță la această probă.

Totodată depune la dosar în copie procesul verbal de eșalonare a debitului încheiat cu pârâții și solicită a se avea în vedere de către instanță.

În baza disp.art.255 C. proc. civ., instanța încuviințează proba cu acte ca fiind pertinentă concludentă și utilă soluționării cauzei.

Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu mai are alte probe de solicitat și cereri de formulat.

Instanța ia act de susținerile părții prezente în sensul ca nu mai are alte probe și cereri de formulat, sens în care in baza disp.art.392 C. proc. civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Având cuvântul reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se aibă în vedere procesul verbal de eșalonare încheiat între părți.

În baza disp.art.394 C. proc. civ. instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.04.2014 sub nr._, reclamanta . chemat în judecată pe pârâții șarpe D. și Ș. P., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 383,43 lei, reprezentând contravaloarea apă/canal aferentă perioadei noiembrie 2013 – ianuarie 2014. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate conform art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006 republ.

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza Contractului nr. 212/05.01.2012 încheiat cu Asociația de proprietari C. Tasaul din loc. Năvodari, . a furnizat apa potabilă și a preluat apa uzată și meteorică a condominiului. În urma solicitării Condominiului și a debitorilor pârâți, în calitate de utilizatori individuali, a fost încheiată anexa la acest contract, în temeiul căreia au fost emise facturile depuse la dosar, facturi care nu au fost achitate de către aceștia până la momentul introducerii acțiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1350 C. civ. și cele ale art. 453 alin. 1 și art. 1028 C. proc. civ.

În probațiune, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: fișa locatarei S. P. (f. 7), notificarea acesteia (f. 8), Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 29/03.11.2011 (f. 34), Convenția de facturare individuală – Anexa A la Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 212/05.01.2012 încheiat cu Asociația de Proprietari (f. 23) și facturile neachitate de către pârât (filele nr. 11-13 din dosar).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâților l-i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă aceștia nu au comunicat răspunsul lor și nici nu au formulat apărări în cauză.

În temeiul art. 258, raportat la art. 255 C. proc. civ., instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

1. Asupra capătului de cerere referitor la debitul principal:

Potrivit art.31 alin.1 și alin. 6 din Legea nr.241 din 22.06.2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare: (1) Furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv (6) Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură”..

Ținând cont de fundamentul contractual al pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 1350 C. civ. (Legea nr.287/2009 privind Codul civil)

Între societatea reclamantă, în calitate de Operator, și pârâți, în calitate de Utilizatori, s-a încheiat Anexa A la Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 212/05.01.2012, înscris pe care pârâtul și l-a însușit prin semnătură (f. 23 și urm.).

Potrivit art. 7 pct. 1 din contractul menționat, operatorul avea obligația să respecte angajamentele asumate prin contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare încheiat cu asociația de proprietari. În temeiul art. 10 din aceeași convenție, utilizatorul individual avea obligația să achite integral și în termen contravaloarea facturilor emise de către operator privind serviciile prestate, inclusiv eventualele debite restante recunoscute de acesta, conform anexei B+D.

În speță, pârâții nu au contestat îndeplinirea acestor obligații de către reclamantă și nici facturile care au fost emise pentru prestarea serviciilor contractate.

Cum reclamanta a furnizat apă pârâților, efectuând deci o prestație, pârâții erau obligați să efectueze plata corespunzătoare acestei prestații.

În privința achitării prestației contractate, instanța constată că, la art. 19 din contractul încheiat între părți, s-a stipulat, în acord cu Legea nr.241/2006, că utilizatorul are obligația să achite contravaloarea facturii în termen de 15 zile de la data emiterii.

Raportat la considerentele ce preced, având în vedere și prevederile art. 1350 alin. 1 C. civ. potrivit cărora orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, instanța urmează a obliga pârâții la plata sumei de 383,43 lei cu titlul debit principal reprezentând contravaloare facturi consum apă/canal, aferente perioadei noiembrie 2013 – ianuarie 2014, conform modului de calcul indicat la fila 7 din dosar.

2. Asupra capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere:

Potrivit art.31 alin. 7 din Legea nr.241 din 22.06.2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare: „ (7)Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; b)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c)valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului”..

Textul legal precitat trebuie coroborat cu art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, care prevede expres cuantumul penalităților de întârziere, după cum urmează:

0,04% pentru fiecare zi de întârziere – cuantum aplicabil din 1.10.2010 până în 23.6.2011 (O.U.G. nr.88/2010 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală);

0,05% pentru fiecare zi de întârziere – cuantum aplicabil din 24.06.2011 (O.U.G. nr.88/2010 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală astfel cum a fost adoptată prin Legea 126/21.06.2011).

În art.20 din contractul încheiat între părți au fost preluate dispozițiile art. 31 alin. 7 din Legea nr.241 din 22.06.2006. Prin urmare, utilizatorul și-a asumat obligația că, în cazul în care nu va achita facturile emise în contul său în termen de 30 de zile de la data scadenței, va trebui să achite penalități de întârziere.

Penalitățile de întârziere se calculează aplicându-se la suma restantă procentul zilnic perceput pentru plata cu întârziere a obligațiilor către bugetul de stat.

Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a obliga pârâtul la plata penalităților aferente debitului principal.

3. Asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, chitanța care atestă plata taxei de timbru (fila 3)

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin.1 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, față de soluția la care a ajuns cu privire la cererea introductivă, în temeiul art. 1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța o va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu privire la plata sumei de 30 lei, reprezentând taxă de notificare, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada achitării acesteia, deși îi revenea această obligație, potrivit art. 452 C. proc. civ., astfel încât, capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi admis doar în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta .> cu sediul în C., .-24, jud. C. în contradictoriu pârâții Ș. D. și Ș. P. domiciliați în Năvodari, ., ..B, ..