Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1054/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1054/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 22412/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1054/2015
Ședința publică din 05.02.2015
PREȘEDINTE: L. Fatu
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SRL și pe pârât ., având ca obiect actiune in răspundere contractuala/pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 29.01.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. reclamanta S.C. F. P. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de_,86 lei către reclamantă, reprezentând marfă livrată către aceasta și neachitată până la momentul introducerii acțiunii, sumă la care urmează să se adauge dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că facturile solicitate la plată, care sunt acceptate la plată de către pârâtă, reprezintă livrarea de către societatea reclamantă de condimente, în valoare totală de_,98 lei, din care pârâta a achitat doar_,12 lei, rămânând un debit de_,86 lei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 1516 și art. 1522 C. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2270 lei.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând în acest sens facturile fiscale a căror contravaloare o solicită, precum și interogatoriul pârâtei.
Aceste probe au fost încuviințate de către instanță, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254, art. 255 corob. cu art. 158 și art. 292 C. proc. civ.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că, între părți, operațiunile generatoare de raporturi juridice s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, respectiv comandă urmată de executare, livrarea comenzii făcându-se potrivit facturilor emise de reclamantă și acceptate la plată. Astfel, reclamanta a probat existența raporturilor contractuale dintre părți, specifice vânzării-cumpărării de produse, obligația de plată a prețului acestora fiind asumată de pârât atât prin semnarea facturilor fiscale cuprinzând contravaloarea produselor, cât și prin achitarea lor parțială, astfel încât neexecutarea obligației de plată de către pârâtă se prezumă și revenea acestuia sarcina de a proba plata.
În acest sens, sunt facturile fiscale nr. 4446/05.12.2013, nr. 4498/20.12.2013, nr._/07.01.2014, nr._/03.03.2014, nr._/21.02.2014, nr._/20.02.2014, nr._/03.04.2014 și nr._/26.03.2014.
Prin răspunsul la interogatoriul ce i-a fost adresat, pârâtul a recunoscut existența acestor facturi și debitul datorat.
Devin aplicabile astfel dispozițiile art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a contractelor dintre părți, precum și ale art. 1516 C. civ., conform căruia „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,86 lei reprezentând rest neachitat al facturilor fiscale nr. 4446/05.12.2013, nr. 4498/20.12.2013, nr._/07.01.2014, nr._/03.03.2014, nr._/21.02.2014, nr._/20.02.2014, nr._/03.04.2014 și nr._/26.03.2014.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la dobânda legală, și acesta este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 1.530 C. civ. „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.
În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, creditorul are dreptul la daune-interese sub forma dobânzii legale, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. În acest sens sunt dispozițiile art. 1535 C. civ., potrivit cărora „ (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
De asemenea, potrivit art. 2 din O. G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar potrivit căruia „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Față de solicitarea reclamantei, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, fiind reținută culpa sa procesuală, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 2270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL, CUI – RO_, sector 1, București, STIRBEI VODA, nr. 2, ., . cu pârâta ., CUI – RO_, cu sediul in CONSTANTA, TOPOLOG, nr. 2, ., .> Obligă pârâta să achite reclamantei suma de_,86 lei reprezentând rest neachitat al facturilor fiscale nr. 4446/05.12.2013, nr. 4498/20.12.2013, nr._/07.01.2014, nr._/03.03.2014, nr._/21.02.2014, nr._/20.02.2014, nr._/03.04.2014 și nr._/26.03.2014.
Obligă aceeași pârâtă la plata dobânzilor legale aferente fiecărei sume restante, calculată de la data scadenței până la data achitării efective a debitului restant.
Obligă pârâta la plata sumei de 2270 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi 05.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C. proc. civ.
Președinte Grefier
L. F. M. I.
Red. L.F. 09.04.2015
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2099/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 922/2015.... → |
|---|
