Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1147/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1147/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1147/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1147
Ședința publică din data de 6 februarie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții . și P. COMUNEI GÂRLICIU, în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală – pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 30 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.10.2014, sub nr._, reclamanții ., P. COMUNEI GÂRLICIU și C. L. AL COMUNEI GÂRLICIU au solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SRL, obligarea acesteia de a restitui suma de_ lei, compusă din:_ lei, reprezentând servicii de inventariere, respectiv 2080 lei, reprezentând majorări de întârziere de 2% pe lună.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat, la data de 14.08.2013, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr. 1017/14.08.2013, cu pârâta S.C. A. I. CONSULT S.R.L., având ca obiect servicii de inventariere, pârâta fiind plătită, în temeiul acestui contract, cu suma de_ lei, prin ordinul de plată nr. 251/12.12.2013, respectiv cu suma de 4000 lei, prin ordinul de plată nr. 70/18.02.2014.
A mai arătat reclamanta că, la data de 21.07.2014, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a jud. C., a emis decizia nr. 66/21.07.2014, prin care a dispus ca unitatea administrativ-teritorială să procedeze la punerea în aplicarea a măsurilor legale pentru recuperarea plăților de servicii de elaborare a unor rapoarte de verificare a situațiilor financiare și a serviciilor de inventariere, motiv pentru care reclamanta a apreciat că, potrivit deciziei Curții de Conturi, respectivele rapoarte de verificare a situațiilor financiare au caracter nelegal, deoarece entitatea are organizat un compartiment de specialitate financiar-contabil care are atribuții în domeniul întocmirii, depunerii și asumării datelor prezentate în situațiile financiare, iar actele normative în vigoare nu prevăd obligativitatea efectuării unor servicii de certificare a acestora.
A apreciat reclamanta că pârâta a primit fără drept, în mod nelegal, contravaloarea prestațiilor efectuate în baza contractului menționat anterior, în raport de data încheierii contractului născându-se dreptul reclamantei de a cere restituirea plății nedatorate.
În subsidiar, a solicitat dispozițiile art. 1345 Cod Civil, privind îmbogățirea fără justă cauză, arătând că sunt îndeplinite condițiile cerute pentru introducerea unei astfel de acțiune, respectiv mărirea patrimoniului pârâtei, micșorarea patrimoniului unității administrative . legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1635 și 1345 Cod Civil.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
La data de 26.10.2014, pârâta S.C. A. I. CONSULT S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. comunei Gârliciu și C. L. Gârliciu, deoarece aceștia nu au fost părți în contractul de prestări servicii menționat anterior.
Pe fondul cauzei, a arătat pârâta că arătând că prestațiile asumate prin contractul nr. 1017 din 14.08.2013 au fost executate în totalitate, contractul fiind încheiat în condiții de legalitate, iar decizia nr. 66/2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a jud. C., nu îi este opozabilă.
A mai arătat pârâta că reclamanta invocă în apărarea sa propria culpă, că inițiativa încheierii contractului i-a revenit reclamantei, iar reclamanta nu a invocat nevalabilitatea contractului și nici neexecutarea acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1270, 1345, 1346, 1635 Cod Civil, Ordinul nr. 2861/09.10.2009, art. 205 și urm., art. 223 alin.3, art. 453 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză au încheiat, la data de 14.08.2013, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr. 1017 (filele 7-8), având ca obiect participarea de către prestator, respectiv societatea pârâtă, S.C. A. I. CONSULT S.R.L., la solicitarea beneficiarului, ., la activitatea de inventariere patrimonială, la redactarea listelor de inventar puse la dispoziție de către compartimentul contabilitate și încheierea procesului verbal al comisiei de inventar.
Se reține că ambele părți recunosc faptul că fiecare dintre părțile contractante și-a îndeplinit pe deplin obligațiile asumate, respectiv pârâta a prestat serviciile menționate anterior, iar reclamanta a achitat pârâtei suma de_ lei, conform facturii . nr._/08.10.2013 și ordinelor de plată nr. 251/12.12.2013 și 70/18.02.2014 (filele 9 și 10).
Ulterior, în urma unui control efectuat în luna iunie 2014, Camera de Conturi C. din cadrul Curții de Conturi a României, a emis decizia nr. 66/21.07.2014, prin care a dispus ca unitatea administrativ-teritorială să procedeze la punerea în aplicarea a măsurilor legale pentru recuperarea plăților de servicii de elaborare a unor rapoarte de verificare a situațiilor financiare și a serviciilor de inventariere.
Față de această decizie, reclamanta a promovat prezenta acțiune, apreciind că, potrivit deciziei Curții de Conturi, respectivele rapoarte de verificare a situațiilor financiare au caracter nelegal, deoarece entitatea are organizat un compartiment de specialitate financiar-contabil care are atribuții în domeniul întocmirii, depunerii și asumării datelor prezentate în situațiile financiare, iar actele normative în vigoare nu prevăd obligativitatea efectuării unor servicii de certificare a acestora.
Cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost întemeiată, în principal, pe dispozițiile art. 1635 NCC, respectiv restituirea prestațiilor, care stabilește următoarele:
„Restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
(2)Ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este, de asemenea, supus restituirii, afară numai dacă cel care a prestat a făcut-o știind că înfăptuirea cauzei este cu neputință sau, după caz, a împiedicat cu știință realizarea ei.
(3)Obligația de restituire beneficiază de garanțiile constituite pentru plata obligației inițiale."
Prin urmare, acțiunea în restituirea prestațiilor poate fi exercitată doar în următoarele cazuri:
-dacă bunurile au fost primite fără drept, situație ce nu se aplică speței de față, deoarece, în cauză, prestația reclamantei, respectiv plata sumei de_ lei, a fost stabilită printr-un contract încheiat de părți, iar pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate;
-din eroare, în prezenta speță nefiind aplicabilă această cauză, plata efectuată fiind corespunzătoare prestațiilor efectuate de către pârâtă;
-în temeiul unui act juridic desființat ulterior, cu efect retroactiv, ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora. Nici acest caz nu este aplicabil în cauza de față, deoarece contractul de prestări servicii, înregistrat sub nr. 1017/14.08.2013, nu a fost desființat, iar obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia au fost executate în întregime, neputându-se vorbi despre o imposibilitate de executare sau despre un eveniment de forță majoră sau un caz fortuit.
În consecință, din moment ce nu este incident nici un caz dintre cele prevăzute de art. 1635 NCC, cererea de restituire a prestațiilor nu este întemeiată.
Referitor la cererea subsidiară, privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 1345 C.proc.civ., se constată că art. 1345 cod civil prevede: „Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”.
Or, îmbogățirea fără justă cauză presupune anumite condiții, respectiv: mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori în bani, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt în sensul că ambele fenomene să fie efectul unei cauze unice, aceste trei condiții, materiale, fiind îndeplinite în cauză, dar și două condiții juridice, respectiv absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea de către cel căruia i s-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
În ce privește ultimele două condiții, este evident că nu ne aflăm în situația în care mărirea patrimoniului pârâtei cu suma de_ și micșorarea patrimoniului reclamantei cu aceeași sumă s-ar fi produs în lipsa unei cauze legitime, în realitate acesta fiind scopul pentru care pârâta a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1017/14.08.2013, un contract sinalagmatic, obligațiile părților fiind interdependente.
Cum pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate și a prestat serviciile convenite, nu are relevanță împrejurarea că reclamanta nu ar fi trebuit să încheie respectivul contract, din prisma oportunității sau legalității acestui contract, instanța nefiind investită cu o astfel de analiză.
Raportat la argumentele expuse anterior, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamantă este neîntemeiată în ambele variante solicitate de către reclamantă, motiv pentru care o va respinge.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., constatând că a pierdut procesul, instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 772/17.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții ., cu sediul în comuna Gârliciu, ., nr. 33, județul C. și P. COMUNEI GÂRLICIU, cu sediul în comuna Gârliciu, ., nr. 33, județul C. în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în C., ., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ având ca obiect acțiune în răspundere contractuală – pretenții, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red.și tehnored. Jud. CD
Ex. 5/11.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1140/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1139/2015.... → |
|---|
