Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 12026/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._/20.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. C. GHINDĂREȘTI, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 13.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015 sub nr._, reclamanta P. C. GHINDĂREȘTI a solicitat instanței obligarea pârâtei S.C. V. P. S.R.L. la restituirea sumei de 14.000 lei către . nedatorată și obligarea acesteia la plata sumei de 2.382 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 19.09.2014, precum și în continuare, până la data plății integrale a debitului, la care să se adauge cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin procesul-verbal nr. 3133 din 19.09.2014 s-a constatat de către Curtea de Conturi C. faptul că suma de 14.000 lei achitată de U.A.T. ., conform contractului de servicii nr. 20/02.08.2013, constituie o plată nelegală.
S-a învederat că prin contractul de proiectare și execuție lucrări nr. 8/23.03.2011, societatea Global Ports’s Services S.R.L., în calitate de executant, s-a obligat față de U.A.T. ., să execute, să finalizeze și să remedieze orice defecte ale lucrărilor „canalizare, stație de epurare, înlocuirea rețelei de alimentare cu apă potabilă, sursa de alimentare cu apă potabilă din subteran, înmagazinare și distribuție în localitatea Ghindărești”, sens în care între executant, în calitate de asociat-administrator și societatea pârâtă, în calitate de asociat participant-proiectant, s-a perfectat contractul de asociere pentru proiectare tehnică și execuție lucrări de canalizare, stație de epurare, înlocuire rețea de alimentare cu apă potabilă, sursa de alimentare cu apă potabilă din subteran în ..
Întrucât puțurile săpate în executarea contractului de proiectare și execuție lucrări nr. 8/23.03.2011 nu au corespuns cerințelor de calitate și normelor sanitar-veterinare pentru consumul uman, iar pârâta nu a găsit o soluție viabilă pentru proiectarea unui puț, s-a încheiat contractul de servicii nr. 20/02.08.2013, în baza căruia reclamanta a plătit în mod nedatorat suma de 14.000 lei, reprezentând contravaloarea documentației de proiectare.
A precizat reclamanta că, astfel cum au reținut auditorii publici externi, această nouă proiectare nu a fost oportună și încheierea contractului a condus la prejudicierea bugetului comunei Ghindărești cu suma de 14.000 lei, aceste nereguli provenind din culpa pârâtei deoarece acesteia îi incumba obligația de a găsi o soluție viabilă și de a modifica contractul inițial, astfel încât să nu fie necesară încheierea celui de-al doilea contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1341, 1531, 1635-1642 C.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.04.2014 (f. 72), pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În susținerea poziției sale procesuale, a învederat, în esență, că suma a cărei restituire reclamanta o solicită a fost achitată în mod datorat, în baza contractului de servicii nr. 20/02.08.2013 încheiat între părți, iar obligațiile contractuale asumate de pârâtă au fost executate în mod corespunzător.
Totodată, a menționat pârâta că nu sunt aplicabile dispozițiile privind restituirea prestațiilor efectuate în baza acestui contract, act juridic care, conform art. 1270 C.civ., este obligatoriu între părți, a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, iar reclamanta nu a solicitat desființarea sa.
Referitor la justificarea restituirii prestațiilor pe baza raportului întocmit de Curtea de Conturi C., susținerile reclamantei sunt nefondate întrucât acest act juridic nu poate produce efecte juridice față de pârâtă, conform principiului relativității efectelor actului juridic, nefiind așadar opozabil.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1345-1346, 1635 C.civ.
În dovedirea apărărilor, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, atașat la fila 84, prin care a reiterat, în esență, susținerile expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, adăugând faptul că suma de 14.000 lei este supusă restituirii pentru că a fost încasată în temeiul unui contract a cărui cauză este ilicită.
În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, la propunerea ambelor părți.
Analizând ansamblul materialului probator instanța expune următoarele considerente:
În fapt, între . de achizitor și pârâta S.C. V. P. S.R.L., în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 20/02.08.2013 (f. 39), în temeiul căruia, conform art. 2.1 și 3.1, pârâta s-a obligat să execute documentația de proiectare – faza P-T. „suplimentare sursă apă .”, iar beneficiarul serviciilor și-a asumat obligația corelativă de a plăti suma de 14.000 lei, T.V.A. inclus.
Astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 288/05.11.2013 (f. 67), . către pârâtă suma de 14.000 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/19.09.2013 (f. 68), emisă pentru serviciile prestate în temeiul contractului nr. 20/02.08.2013.
Prin Decizia nr. 97/14.10.2014 emisă de Curtea de Conturi C. în urma desfășurării unui control la .), s-a constatat că unitatea administrativ teritorială a achitat în mod nelegal contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului de servicii nr. 20/02.08.2013 încheiat cu S.C. V. P. S.R.L., reținând că puțurile săpate conform contractului nr. 8/23.03.2011 prin care societatea Global Ports’s Services S.R.L., în calitate de executant, s-a obligat față de U.A.T. ., să execute, să finalizeze și să remedieze orice defecte ale lucrărilor „canalizare, stație de epurare, înlocuirea rețelei de alimentare cu apă potabilă, sursa de alimentare cu apă potabilă din subteran, înmagazinare și distribuție în localitatea Ghindărești”, nu răspund cerințelor de calitate și normelor sanitar-veterinare pentru consumul uman. S-a considerat că proiectantul S.C. V. P. S.R.L., în loc să găsească o soluție viabilă pentru proiectarea puțului inițial în alt perimetru unde apa ar fi fost conformă standardelor de calitate, a preferat să încheie un alt doilea contract, respectiv contractul de prestare servicii nr. 20/02.08.2013, în baza căruia a fost executat proiectul tehnic pentru un puț nou, ce urma să fie realizat în alt loc, fiind astfel încălcate prevederile din O.U.G. privind controlul intern și controlul financiar preventiv.
Prin notificarea nr. 3807/13.11.2014, reclamanta i-a solicitat pârâtei să îi plătească suma de 16.438,20 lei, din care 14.000 lei reprezintă valoarea proiectării conform contractului, iar 2.438,20 lei constituie accesorii calculate de la data plății și până la data emiterii somației.
În drept, din principiul consacrat în art. 1470 Cod civil, conform căruia orice plată presupune o datorie, se reține că plata, ca operațiune juridică, presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. În consecință, în situația în care s-a executat o plată căreia nu îi corespunde o asemenea obligație, plata astfel efectuată este nedatorată, fiind lipsită de cauză și, astfel, supusă repetițiunii. Cu alte cuvinte, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.
Potrivit art. 1165 din același act normativ, contractul este un act juridic generator de obligații.
În conformitate cu dispozițiile art. 1341 alin. (1) C.civ., cel ce plătește fără a datora are dreptul la restituire, care, în temeiul art. 1344 C.civ., se realizează în acord cu dispozițiile cuprinse în art. 1.635 – art. 1649.
Efectul unei plăți nedatorate constă în nașterea unui raport juridic obligațional în temeiul căruia cel care a efectuat plata, solvens, devine creditorul obligației de restituire a ceea ce a plătit în mod nedatorat, iar cel care a încasat suma, accipiens, va fi debitorul acestei obligații.
Analizând temeinicia pretențiilor deduse judecății de reclamantă prin raportare la temeiul juridic în baza căruia aceasta și-a fundamentat cererea, instanța, în demersul său, urmează a verifica îndeplinirea condițiilor plății nedatorate.
În acest sens, se are în vedere faptul că pentru nașterea valabilă a raportului juridic în temeiul căruia pârâta ar putea fi obligată la restituirea către reclamantă a ceea ce a primit, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operațiunii juridice a unei plăți, să fi fost făcută cu titlu de plată; datoria în considerarea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, în sensul că solvensul a avut credința că este debitor al accipiensului.
Astfel cum s-a reținut în precedent, plata sumei de 14.000 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/19.09.2013, a fost efectuată de către . executării de către pârâtă a obligațiilor asumate în temeiul contractului nr. 20/02.08.2013. Acest contract reprezintă voința concordantă a părților și constituie izvorul obligației de plată a sumei de bani, îndatorire la a cărei executare reclamanta era ținută în temeiul principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de art. 1270 C.civ.
În lumina celor ce preced, rezultă că suma a cărei restituire se solicită în prezenta cauză a fost plătită în mod datorat, datoria în considerarea căreia a fost făcută plata existând din punct de vedere juridic, astfel că nu este îndeplinită condiția negativă prevăzută de lege pentru restituirea sumei primite cu titlu de plată nedatorată.
Față de dispozițiile art. 1344 C.civ., întrucât a efectuat plata în mod datorat, reclamanta nu are dreptul la restituirea ei.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor normative înscrise în art. 1635 alin. (1) C.civ., potrivit cărora restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora, se constată că nu poate fi reținută nicio ipoteză reglementată de acest text de lege, care să constituie situația premisă a restituirii sumei de 14.000 lei primite de pârâtă.
Referitor la prevederile art. 1638 din același act normativ, invocate de reclamantă în susținerea cererii introductive de instanță, se reține că prestația primită sau executată în temeiul unei cauze ilicite rămâne întotdeauna supusă restituirii.
Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, condițiile acesteia fiind existența ei, caracterul licit și caracterul moral. Potrivit art. 1236 alin. (2) și art. 1238 alin. (2) C.civ., cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice, iar sancțiunea care operează în caz de cauză ilicită este nulitatea absolută a contractului, dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.
Pentru a se putea dispune restituirea sumei achitate în executarea unui contract a cărui cauză este ilicită, este necesar a se constata în prealabil nulitatea absolută a actului juridic. Or, instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de prestări servicii nr. 20/02.08.2013, astfel că nu poate proceda la analizarea caracterului pretins ilicit al cauzei, sens în care pretențiile reclamantei sunt nefondate, aceasta nefiind îndrituită la restituirea prestațiilor în baza art. 1638 C.civ.
Față de argumentele expuse mai sus, întrucât că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege pentru admiterea cererii referitoare la inexistența din punct de vedere juridic a obligației de a plăti suma de bani solicitată a fi restituită, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14.000 lei.
Relativ la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2.382 lei reprezentând dobândă calculată de la data plății sumei de către reclamantă până la data de 19.09.2014, precum și în continuare, până la data plății integrale a debitului, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia față de capătul de cerere principal, respins, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, reținând că reclamanta nu este îndreptățită la daune-interese moratorii.
În privința cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei de față, sunt avute în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ., în concordanță cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, ale experților, sumele cuvenite martorilor și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Față de soluția de respingere a cererii și constatând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că pârâta a câștigat procesul prin respingerea cererii de chemare în judecată promovate împotriva sa, instanța va admite cererea acesteia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care o va obliga la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr._/15.04.2015 anexate la fila 82 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PRIMĂRIA C. GHINDĂREȘTI, PRIN PRIMAR, cu sediul în localitatea Ghindărești, ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L., cu sediul în C., ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.D./D.Ș.
4 ex./29.10.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
