Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7620/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7620/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 7620/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIIVLA NR 7620
Ședința publica din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.- M. T.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. P. ., avand CUI_, înregistrata in Registrul Comertului sub nr J 40/_/1994, cu sediul procesual ales in Bucuresti sect 6, ., . cu pârâta S.C. L. S. S.R.L, prin curator R. M. cu sediul profesional in C., Al Malinului nr 5, ., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, reclamanta S.C. S. P. .. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. LIBRARIILE S. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 14.835,76 lei reprezentând contravaloare facturi emise în anul 2011 și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că deși debitoarea a fost notificată în mod repetat, aceasta nu a înțeles să achite integral debitul restant, fără a formula refuzuri la plată.
Mai arată reclamanta că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a apelat la un mediator autorizat și a fost informată cu privire la avantajele procedurii medierii.
În drept, se invocă art. 1170, 1270, 1271, 1516 C.civ., art. 223 al.3 și 194 C.pr.civ. și art. 2 din Legea nr. 192/2006.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, citată prin curator special, conform art. 167 C.pr.civ., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocând Decretul nr. 167/1958, raportat la data emiterii facturilor fiscale de către reclamantă.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a dovedit comunicarea facturilor către pârâtă și în consecință nu s-a dovedit acceptarea lor la plată.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta invocă întreruperea cursului prescripției așa cum este reglementată în Noul cod civil întrucât a promovat anterior o cererea de chemare în judecată a pârâtei având același obiect a cărei judecată s-a suspendat iar recursul promovat împotriva acesteia s-a anulat. De asemenea, cursul prescripției s-a suspendat conform art. 2532 pct. 6 C.civ.
Conform art. 248 al.1 C.pr.civ., Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot, sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța o găsește întemeiată pentru următoarele motive:
În speța de față, se solicită achitarea contravalorii facturilor fiscale nr._/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011 și_/2011.
Față de data emiterii acestora, instanța constată incidența art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit căruia Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în speță cele ale Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Conform art. 1 al.1 din acest act normativ, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în speță termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din același act normativ iar potrivit art. 8 al.1, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Față de aceste dispoziții legale, se constată că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri (25.07.2014).
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la incidența art. 2539 al.2 teza a II-a din Codul civil.
Potrivit art. 2539 al. 2 C.civ., „(2)Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă”.
În speța de față, în dosarul nr._/212/2013, Judecătoria C. a pronunțat la data de 23.03.2015, sentința civilă nr. 3258/2015, prin care a constatat perimată cererea formulată în precedent de reclamanta S. P. .. în contradictoriu cu pârâta S.C. L. S. S.R.L., situație în care este incidentă teza I a art. 2539 al. 2 C.civ., conform căruia în această situație prescripția nu este întreruptă. Teza a II-a a acestui text vizează expres numai cazurile de respingere sau de anulare nu și de perimare a cererii.
De asemenea, nu a fost suspendat cursul prescripției conform art. 2532 pct. 6 din Codul civil invocat de reclamantă, conform căruia „Prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 6.pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție”. Aceasta întrucât simpla adresare a unei convocări în vederea participării la procedura de informare cu privire la avantajele medierii nu echivalează cu derularea unor negocieri pe parcursul cărora să fie suspendat termenul de prescripție.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. P. .. avand CUI_, înregistrata in Registrul Comertului sub nr J 40/_/1994, cu sediul procesual ales in Bucuresti sect 6, ., . cu pârâta S.C. L. S. S.R.L., prin curator R. M. cu sediul profesional in C., Al Malinului nr 5, . 26, jud C., ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-M. TurcuAlina S.
Red jud. C.M.T./27.10.2015
Tehnored.gref. A.S/3conm 28.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7550/2015. Judecătoria... → |
|---|
