Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 9121/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9121/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 9121/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.9121/26.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. S. Ș. în contradictoriu cu pârâta G. B. ROMANIA, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 12.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.08.2015, apoi la data de 26.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 1.02.2015 sub nr._, reclamantul S. S. Ș. a chemat în judecata pe pârâtul G. B. ROMANIA solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 48.000 lei reprezentând despăgubiri morale pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a demarării procedurii de executare silită împotriva acestuia în condițiile în care creditul contractat de reclamant fusese achitat în integralitate anterior formulării cererii de executare silită.
În motivarea de fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 28.10.2013 a aflat că a fost pornită împotriva acestuia procedura executării silite de către B. B. I. în favoarea creditoarei G. B. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contract de leasing finaciar nr.CL 152/27.08.2007, încheiat în scopul achiziționării unui autoturism de la Cardinal Leasing IFN C..
Precizează reclamantul că a aflat despre demararea procedurii de executare silită de la soția sa, deoarece acesta era plecat în Marea Britanie pentru a munci, fiind pensionat de foarte puțin timp, motivul plecării sale din țară fiind acela de a procura resurse bănești în vedere achitării unei rate lunare în cuantum de 730 CHF aferentă unui credit imobiliar contractat de la o altă instituție bancară.
Mai arată reclamantul că pârâta nu l-a contactat în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, iar lipsa de diligență a acesteia a cauzat reclamantului daune morale și materiale deoarece acesta și-a pierdut locul de muncă din Marea Britanie, i-au fost atinse demnitatea și onoarea, în condițiile în care acesta a lucrat toată viața în sistemul M.AI., iar soția sa, la aflarea veștii despre demararea procedurii de executare silită, a suferit un șoc atât de puternic, încât a intrat în depresie
În susținerea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 7-33) și a solicitat administrarea probei testimonial.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.252-256 NCC.
Legal informat cu privire la cererea reclamantului în procedura prealabilă prevăzută de art.201 NCPC, pârâtul a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., iar pe fondul cererii, a solicitat respingerea cererii ca nefondată justificat de faptul că pretențiile reclamantului nu întrunesc condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Astfel, în ceea ce privește prejudisiul solicitat de reclamant, respectiv suma de 48.000 lei, pârâtul arată că acesta poate fi dovedit doar prin prezentarea de acte juridice care să ateste atingerea onoarei sau înrăutățirea stării de sănătate, iar nu prin avansarea arbitrară a unei sume care coincide cu suma de bani pentru a cărei recuperare s-a pornit executarea silită.
În ceea ce privește fapta ilicită, pârâta arată că demararea procedurii de executare silită reprezintă o procedură prevăzută de lege, astfel încât nu este culpa băncii faptul că reclamantul sau soția acestuia au simțit o stare de emoție urmare a executării silite demarate în mod legal de pârâtă, iar starea de depresie prin care a trecut soția reclamantului trebuia să fie dovedită prin acte medicale de reclamant.
Nu în ultimul rând, precizează pârâta că nu poate fi reținută vinovăția acesteia, iar reclamantul urmărește prin promovarea prezentei acțiuni doar o îmbogățire fără justă cauză.
În drept, a invocat dispozițiile art.12, 205 și urm, 245, art.1357, 1358 și urm.NCC.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin intermediul căruia a arătat, în esență, că la data de 27.08.2007, prin contractul de leasing financiar nr.CL 152 încheiat între CARDINAL LEASING IFN SA și reclamant, acesta din urmă a achiziționat în regim de leasing, pe o durată de 60 de luni, un autoturism marca Volkswagen Cross Golf, dar apreciază acesta că a achitat în integralitate prețul autoturismului anterior datei finale de scadență.
Referitor la starea de sănătate psihică a soției sale, arată reclamantul că demararea procedurii de executare silită a avut un impact psihologic negative extrem de mare asupra acesteia, în condițiile în care soția reclamantului cunoștea faptul că obligațiile financiare fuseseră achitate de soțul său în integralitate.
Nu în ultimul rând, reclamantul arată că pârâta a încercat, cu rea-credință și neprofesionalism, să obțină o îmbogățire fără justă cauză.
La termenul de judecată din data de 17.06.2015 instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C. invocată de pârâtă prin întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. C..
Instanța este competentă să soluționeze cererea în temeiul art. 94 alin. 1 lit j și art. 107 NCPC.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că cererea reclamantului este nefondată pentru motivele următoare:
În fapt, reclamantul a încheiat cu CARDINAL LEASING IFN SA în calitate de finanțator, contractul de leasing financiar nr.CL 152 din 27.08.2007 pentru o durată de 60 de luni și cu o valoare inițială a Vehiculului de 19.150 euro și o valoare totală a contractului de_,55 EURO (f.57-63 dosar).
Finanțatorul din contractul de leasing financiar nr.152/27.08.2007 a cesionat creanța din acest contract la data de 19.03.2007 către pârâta . prin contractul de cesiune de creanță nr.2667/19.03.2007.
Prin cererea de executare silită formulată la data de 30.09.2013 de către intimate ., s-a solicitat executorului B. I. demararea procedurii de executare silită a reclamantului S. S. pentru recuperarea sumei de_,45 lei, reprezentând debit datorat în temeiul contractului de leasing financiar nr.152/27.08.2007 încheiat cu . SA.
Prin Încheierea nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 s-a încuviințat executarea silită, iar ulterior s-a emis încheierea nr.03/28.10.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa nr.07/14.01.2014 de înființare a popririi.
Prin S.C. nr.6667/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de reclamantul din prezenta cauză și s-a dispus anularea executării silite ce forma obiectul dosarului de executare 861/2013 al B. B. I., ca urmare a constatării prescripției dreptului pârâtei din prezenta cauză de a solicita executarea silită a reclamantului.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 48.000 lei reprezentând despăgubiri morale ca urmare a demarării procedurii de executare silită în condițiile în care creditul era achitat în integralitate, situație care a cauzat reclamantului pierderea locului de muncă din Marea Britanie, a adus o atingere onoarei acestuia deoarece a lucrat toată viața în sistemul M.A.I. și a cauzat soției acestuia un putenic șoc emoțional și o stare de depresie.
În drept, potrivit art. 1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă ilicită; să existe un prejudiciu produs; între fapta produsă si prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.
Dreptul la răspunderea civilă delictuală, nefăcând parte din categoria drepturilor intim legate de persoană, constituie un element activ al patrimoniului unei personae.
În cauza de față instanța constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, lipsind fapta ilicită a acesteia.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 48.000 lei ca urmare a atingerii aduse onoarei acestuia prin începerea executării silite împotriva sa, pentru pierderea locului de muncă de către reclamant din Marea Britanie și pentru starea de depresie în care s-a aflat soția reclamantului.
Potrivit art. 72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectare limitelor prevăzute de art. 75 C.civ.
Conform art.75 C.civ., nu constituie o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și a demnității persoanei atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
În baza art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercițiul acestor libertăți comportă însă, îndatoriri și responsabilități, putând fi supus unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care reprezintă măsuri necesare, într-o societate democratică, în scopul asigurării securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii crimei, protecției sănătății și a moralei, protecției reputației și a drepturilor altor persoane, pentru a evita divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Exercitarea unui drept încetează a mai fi legitimă atunci când scopul urmărit de titularul său este acela de a cauza un prejudiciu altuia, încălcând finalitatea juridică și scopul socio-economic în vederea cărora a fost consacrat prin lege, altfel spus, se abuzează de drept atunci când, respectând litera legii, se violează spiritul ei. Abuzul de drept se sancționează cu refuzul organului jurisdicțional de a proteja dreptul folosit abuziv, iar atunci când se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, va fi antrenată răspunderea civilă prin plata de daune interese.
Ca primă condiție a răspunderii civile delictuale, instanța va analiza dacă s-a săvârșit o faptă materializată în realitatea obiectivă și dacă această faptă are un caracter ilicit, respectiv dacă demararea procedurii de executare silită de către pârâtă împotriva reclamantului din prezenta cauză reprezintă o faptă ilicită.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale reprezintă orice faptă prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzete prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei personae. În cauza de față fapta pârâtei G. B. SA pretins a fi ilicită a constat în formularea cererii de începere a executării silite împotriva reclamantului în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing finaciar nr.CL 152/27.08.2007.
Potrivit dispozițiilor art.664 alin.1 NCPC, executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit alin.2, cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronic sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Astfel, prin formularea cererii de executare silită la B. B. I. pârâta și-a exercitat dreptul prevăzut de lege.
Instanța reține că exercitarea prerogativelor recunoscute dreptului subiectiv al persoanei nu poate fi considerată o faptă ilicită, chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului au fost aduse anumite restrângeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, cu excepția situației în care se constată o exercitare abuzivă a drepturilor prevăzute de lege. În exercițiul normal al dreptului, cel care se folosește de dreptul său subiectiv nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva. Abuzul de drept reprezintă exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale și există în acele situații în care titularii drepturilor civile le-ar utiliza, cu intenție, într-un mod dăunător pentru celelalte subiecte de drept, renunțându-se la imperativul corelării permanente a acestor drepturi cu interesul obștesc. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o altă persoană, iar o astfel de exercitare a drepturilor va da naștere obligației de dezdăunare potrivit art.1353 NCC. Abuzul de drept presupune un element subiectiv constând în exercitarea cu rea-credință a dreptului subiectiv civil și un element obiectiv care constă în deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, faptul săvârșit neputând fi explicat în mod legitim.
Față de înscrisurile din dosarul de executare silită nr.861/2013 al B. B. I., instanța apreciază că pârâta nu și-a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula cerere de începere a executării silite împotriva reclamantului din prezenta cauză și nu se poate reține astfel că pârâta și-a utilizat dreptul cu intenția de a îl prejudicial de reclamant, neexistând o faptă ilicită a pârâtei.
În ceea ce privește prejudicial invocat de reclamant, instanța va avea în vedere următoarele considerente.
În prezentul litigiu, reclamantul nu a prezentat nici un înscris cu care să facă dovada eventualelor consultații medicale sau tratamente de specialitate (psiholog sau doctor psihiatru) pe care le-ar fi urmat soția acestuia ca urmare a stării de depresie cauzată de începerea procedurii de executare silită împotriva soțului acesteia.
În plus, deși reclamantul susține că își găsise un loc de muncă în Marea Britanie, pe care l-a pierdut din cauza demarării procedurii de executare silită împotriva sa, instanța constată că la dosarul cauzei acesta nu a depus contractul de muncă încheiat cu angajatorul din Marea Britanie care ar fi putut atesta cu certitudine cuantumul drepturilor salariale de care beneficia lunar reclamantul, perioada pentru care s-ar fi încheiat un astfel de contract de muncă și nici o dovadă a încetării acestor raporturi de muncă. Singurele înscrisuri depuse de reclamant la dosarul cauzei sunt o dovadă a dreptului acestuia de a desfășura activitatea de șofer, biletul de avion care atestă deplasarea acestuia în Marea Britanie în data de 12.10.2013 și sumele de bani trimise de reclamant soției sale în data de 08.11.2013 și 10.12.2013 în cuantum de 3094,08 lei și 3094,93 lei (f.8-18 dosar).Pe cale de consecință, cuantumul eventualelor drepturi salariale de care a beneficiat reclamantul în Marea Britanie nu a putut fi stabilit în nici un fel, instanța neputând cu de la sine putere să cuantifice acest prejudiciu.
Martorul G. C. a declarat că reclamantul urma să primească în Marea Britanie un salariu de 1500 de lire sterline, dar nu a putut preciza cu certitudine pentru ce perioadă fusese încheiat contractul de muncă de către reclamant.
Instanța apreciază că, în lipsa unor înscrisuri care să ateste existența unui raport de muncă dintre reclamant și firma de transport din Marea Britanie, nu se poate reține fără putință de tăgadă cuantumul drepturilor salariale și perioada eventualului contract de muncă.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant, pentru starea de depresie prin care a trecut soția acestuia, instanța observă, sub un prim aspect și pentru considerentele expuse mai sus că acestea nu sunt întemeiate, iar sub al doilea aspect, că acesta nu este îndreptățit a le cere.
În situația în care prejudiciul reprezintă consecința vătămării personalității morale a celui păgubit, exercitarea dreptului la răspundere civilă delictuală, implicând o apreciere strict personală din partea victimei, aparține în exclusivitate acesteia.
Atât timp cât soția reclamantului nu a formulat personal pretenții pentru prejudiciul moral suferit în urma demarării executării silite împotriva soțului său, reclamantul nu poate în prezent solicita daune morale pentru soția sa și pentru șocul emoțional și starea de depresie prin care a trecut aceasta.
În consecință, constatând că nu sunt întrunite cerințele legale, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamant.
În raport cu soluția pronunțată în cauză, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul S. S. Ș., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional secundar al SOCIETĂȚII CIVILE de AVOCAȚI AA I., D. și Asociații din C., ., nr.82, jud.C., în contradictoriu cu pârâta G. B. ROMANIA, cu sediul în București, ., nr.11, ..5-6, sector 2.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. D. Ș.
Red.jud.M.V./28.08.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./08.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7901/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9119/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
