Plângere contravenţională. Sentința nr. 9557/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9557/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9557/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9557
Ședința publică din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent V. M. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 08.05.2015, petentul V. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea în parte a procesului verbal de contravenție ., nr._/08.05.2015 în sensul înlăturării sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, motivând că situația de fapt reținută în cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat este reală, însă menținerea sancțiunii contravenționale complementare aplicate prin acesta ar fi de natură să creeze mari neajunsuri de ordin financiar familiei sale, aceasta în condițiile în care este singurul angajat din familie, are de restituit un credit contractat în franci elvețieni, iar tratamentul soției sale, bolnavă de cancer, este costisitor.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă a fost calificată de instanță drept plângere contravențională.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii introductive.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de petent, cu motivarea că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, sancțiunile aplicate prin acesta fiind legale și proporționale cu gradul de pericol al contravenției imputate.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002, ale H.G. nr. 1391/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu mijloace materiale de probă, depunând alăturat întâmpinării: fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, certificatul de aprobare model, atestatul operatorului radar, adresa Serviciul Poliției Rutiere, precum și cazierul contravențional al petentului.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și cu mijloacele materiale de probă, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 08.05.2015 de agentul șef adjunct de poliție I. D. din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (în continuare, Regulamentul) și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 08.05.2015, ora 02:54, a condus autoturismul marca Mercedes, înmatriculat sub nr._, pe ., zona Palas, din municipiul C., cu viteza de 107 km/h. Prin același act administrativ de sancționare, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, și a fost dispusă și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul art. 111 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat – 08.05.2015, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 2 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 08.05.2015, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și suspendarea dreptului de a conduce, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._ se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, la stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de petent folosindu-se de cinemometrul instalat pe autospeciala de poliție. De asemenea, în același sens, din cuprinsul fotografiei depuse de intimat în probațiune (fila 10) rezultă că petentul a condus autoturismul marca Mercedes, înmatriculat sub nr._, pe ., zona Palas, din municipiul C., cu viteza de 107 km/h.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulament, conducătorii de autovehicule au obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, determinată prin raportare la categoria din care face parte vehiculul condus de aceștia. În conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 de km/h.
În conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 111 alin. 1 lit. c, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 102 alin. 3 din același act normativ.prevederi din Art. 196 din capitolul VII, sectiunea 2, subsectiunea 1 (Regulament din 2006) la data 01-dec-2006 pentru Art. 102 din capitolul VII
Art. 196
(1) Conducatorului de autovehicul sau tramvai, depistat în trafic încalcând o norma rutiera pentru care se dispune sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce si care prezinta la control dovada înlocuitoare a permisului de conducere retinut pentru o fapta savârsita anterior, aflata în termenul de valabilitate, i se retine dovada prezentata si i se elibereaza o noua dovada, a carei valabilitate nu poate depasi termenul de valabilitate al primei dovezi.
(2) Daca cea de-a doua fapta este una dintre cele prevazute la art. 102 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, politistul rutier elibereaza titularului permisului o dovada înlocuitoare fara drept de circulatie.
(3) Dovada înlocuitoare a permisului de conducere, retinuta în conditiile prevazute la alin. (1), se trimite la serviciul politiei rutiere al judetului care îl are în evidenta pe contravenient, împreuna cu raportul de retinere.
Art. 197
(1) Permisul de conducere al unei persoane declarate inapta din punct de vedere medical de catre o institutie medicala autorizata se retrage de catre serviciul politiei rutiere pe raza caruia îsi desfasoara activitatea medicul de familie care are în evidenta persoana respectiva.
(2) Seful serviciului politiei rutiere dispune retragerea permisului de conducere si îl pastreaza la sediul unitatii pâna la încetarea cauzelor pentru care a fost retras. în situatia în care conducatorul de autovehicul sau tramvai are domiciliul ori resedinta pe raza altui judet, seful serviciului politiei rutiere care a dispus masura tehnico-administrativa trimite permisul de conducere la serviciul politiei rutiere din judetul care îl are în evidenta, împreuna cu un raport de retragere.
Potrivit art. 98 alin. 2, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, în consonanță cu dispozițiile alin. 4 lit. d ale aceluiași articol, contravențiile din clasa a IV-a de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 9 și 20 de puncte-amendă. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1091/2014 pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul minim brut pe economie este de 975 de lei.
În concordanță cu prevederile art. 95 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ, încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. 2, avertismentul constând în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale
În aceste condiții, având în vedere că acțiunea contravenientului, care și-a condus autovehiculul cu 107 km/h în localitate, depășind astfel cu mai mult de 50 de km/h viteza maximă admisă pentru sectorul de drum pe care a circulat, întrunește elementele constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină, instanța constată că sancțiunea avertismentului, sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, aplicate petentului prin procesul verbal contestat, pentru săvârșirea contravenției sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, sunt legale.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale a avertismentului aplicate petentului de agentul constatator, având în vedere natura juridică a plângerii contravenționale, de cale de atac exercitată de petent împotriva actului administrativ de sancționare și împrejurarea că situația petentului nu poate fi agravată în propria cale de atac, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de agentul instrumentator.
În privința solicitării petentului de înlăturare a sancțiunii contravenționale complementare aplicate de agentul constatator, constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de contravenient, constând în nerespectarea regimului legal de viteză pe drumurile publice, are un grad ridicat de pericol social, aceasta în condițiile în care, în cadrul sistemului sancționator progresiv instituit de legiuitor pentru sancționarea depășirii vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum, petentul a săvârșit contravenția cea mai gravă, depășind viteza maximă admisă de rulare cu mai mult de 50 de km/h, săvârșind o contravenție sancționată cu amendă din clasa a IV-a de sancțiuni.
În același sens, instanța reține că depășirea vitezei maxime admise constituie a doua cauză de producere a accidentelor de circulație soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății ori cu decesul participanților la trafic, astfel cum rezultă din datele publice disponibile pe domeniul de internet: www.politiaromana.ro, astfel că, și pentru acest motiv, apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale complementare aplicate de agentul constatator, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra gradului de pericol social ridicat al contravenției ce i s-a reținut în sarcină și asupra urmărilor pe care o astfel de faptă le poate avea.
În cauză, deși exercitarea dreptului de a conduce de către petent are o înrâurire importantă asupra posibilității acestuia de obținere a mijloacelor financiare necesare traiului, dată fiind situația financiară și familială dificilă a acestuia, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că nu se impune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare aplicate acestuia prin actul administrativ de sancționare contestat, cu motivarea că din analiza cazierului contravențional al petentului rezultă că acesta, în perioada cuprinsă între 29.11._15, exceptând prezenta contravenție, a mai nesocotit în 8 rânduri, de 7 ori anterior și o dată ulterior săvârșirii prezentei contravenții, prevederile legale în materia circulației pe drumurile public, depășind viteza maxima de deplasare și fiind astfel sancționat contravențional de 8 ori.
În aceste condiții, având în vedere perseverența contravențională a petentului, care a nesocotit în mod repetat regimul legal de viteză stabilit pentru circulația pe drumurile publice, instanța apreciază că nu se poate dispune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare aplicate acestuia, impunându-se, cu necesitate menținerea acesteia, în vederea responsabilizării petentului și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta.
Pentru considerentele expuse în precedent, cererea formulată de petent urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul V. M., domiciliat in MURFTLAR, AL ZAMBILELOR, nr. 1, ., jud. Constanta, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul in CONSTANTA, ., împotriva procesului verbal ., nr._/08.05.2015.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 10.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./16.09.2015 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9574/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
