Plângere contravenţională. Sentința nr. 9574/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9574/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9574/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9574
Ședința publică din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. C. C. și pe intimații I. G. AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra excepției lipsei calității procesual pasive a INSPECTORATULUI DE POLITIE JUDETEAN CONSTANTA si asupra fondului cererii de chemare in judecata, au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. în data de 04.08.2014, sub numărul 7._, petentul P. C. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/21.07.2014, pe care l-a contestat sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând anularea acestuia, în motivare, arătând că oprirea sa pe banda de urgență a autostrăzii nu a fost nejustificată, astfel cum a reținut agentul constatator, ci justificată de existența unor indicii cu privire la producerea unei defecțiuni tehnice la autovehiculul pe care îl conducea, explicațiile sale nefiind luate în considerare de către agentul constatator, aceasta situație fiind de natură a atrage nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ de sancționare contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cele ale O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii introductive, și a probei cu martori, ale căror nume și adresă nu au fost indicate.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul I.P.J. C., pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Piatra N. în soluționarea cauzei, prin raportare la prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și la locul constatării contravenției reținute în sarcina petentului, situat în circumscripția Judecătoriei C., apreciind că această din urmă instanță este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauză, iar, pe fond, a arătat că actul administrativ de sancționare contestat, dresat de un agent constatator din cadrul I.G.P.R., este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 74 alin. 3 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, în data de 21.07.2014, a condus autoturismul înmatriculat sub numărul_, pe A4, pe sensul de mers către Agigea, și a oprit fără un motiv întemeiat pe banda de urgență a autostrăzii.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, ale H.G. nr. 1391/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat întâmpinării
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Prin Sentința civilă nr. 1.103/01.04.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N., urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocată de intimat, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanțe, dosarul fiind înregistrat sub același număr.
Judecătoria C., în exercitarea rolului activ, în temeiul art. 78 alin. 1 Cod procedură civilă în referire la art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a dispus, prin încheierea de ședință din data de 11.06.2015, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de intimat, a INSPECTORATULUI G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu motivarea că agentul instrumentator al actului administrativ de sancționare contestat în cauză face parte din structura organizatorică a acesteia, nu a intimatului inițial – I.P.J. C..
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul I.G.P.R., a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenționale formulate, învederând că actul administrativ de sancționare contestat, dresat de un agent constatator din cadrul I.G.P.R., este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, beneficiind de o prezumție relativă de legalitate, autenticitate și veridicitate, ca rod al constatărilor personale ale agentului instrumentator, petentul nedovedind situația contrară, oprirea sa pe banda de urgență a autostrăzii fiind nejustificată, acesta, la interpelarea agentului constatator, cu ocazia controlului efectuat în trafic, învederând că a oprit întrucât la capătul autostrăzii era staționat un echipaj I.S.C.T.R., iar acesta era pasibil de sancționare contravențională pentru nereguli la ansamblul de autovehicule condus.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, ale H.G. nr. 1391/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat întâmpinării
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
La termenul de judecată din data de 03.09.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., a cărei soluționare, în temeiul art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, a unit-o cu soluționarea fondului cauzei.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive și asupra fondului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 21.07.2014 de agentul șef adjunct de poliție H. C. din cadrul intimatului I.G.P..R. – Biroul A2, contravenientul a fost sancționat cu avertisment, fiindu-i, totodată, aplicată sancțiunea contravențională complementară constând în 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 74 alin. 3 și sancționate de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 21.07.2014, ora 11:40, pe Autostrada A4, km. 20, a oprit ansamblul auto_ și_, fără motiv întemeiat, pe banda de urgență a autostrăzii, pe sensul de mers către Agigea.
La rubrica obiecțiuni din cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat, petentul a menționat „nu sunt”.
Prin raportare la dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, republicat, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția de fond, peremptorie și absolută a lipsei calității procesuale pasive a intimatului I.P.J. C., întrucât, în caz de admitere a acesteia, soluționarea pe fond a cererii în contradictoriu cu acesta nu mai poate fi realizată.
În acord cu dispozițiile art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, raportul juridic contravențional de conflict se leagă între contravenient și organul din care face parte agentul constatator, în speță, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, aceste subiecte de drept având și calitatea de părți în cadrul plângerii îndreptate împotriva procesului verbal de contravenție.
În lumina considerentelor ce preced, având în vedere și dispozițiile cuprinse în art. 36 Cod procedură civilă, în acord cu care, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, instanța apreciază că intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportul juridic contravențional de conflict dedus judecății legându-se între contravenient și intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., invocată din oficiu, urmează să fie admisă, iar cererea îndreptată împotriva acestuia urmează să fie respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat – 21.07.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 27 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 04.08.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și punctele de penalizare urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._ se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. În același sens, instanța reține că petentul nu a propus și administrat nicio probă care să dovedească existența unui motiv întemeiat pentru oprirea autovehiculului condus pe banda de urgență a autostrăzii, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de veridicitate de care se bucură actul administrativ de sancționare contestat.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, se interzice circulația, oprirea sau staționarea autovehiculelor pe banda de urgență, cu excepția cazurilor justificate, precum și a autovehiculelor cu regim de circulație prioritar.
În concordanță cu dispozițiile art. 100 alin. 2 din același act normativ, amenda contravențională din clasa a II-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 1, oprirea nejustificată sau circulația pe banda de urgență a autostrăzilor ori oprirea pe partea carosabilă a drumurilor expres sau a drumurilor naționale europene constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare.
Conform art. 98 alin. 2, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, în consonanță cu dispozițiile alin. 4 lit. b ale aceluiași articol, contravențiile din clasa a II-a de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 4 și 5 puncte-amendă. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 iulie 2014, salariul minim brut pe economie este de 900 de lei.
În concordanță cu prevederile art. 95 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ, încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. 2, avertismentul constând în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale
În aceste condiții, având în vedere că acțiunea contravenientului, care și-a oprit autovehiculul pe banda de urgență a autostrăzii, fără a avea un motiv întemeiat în acest sens, întrunește elementele constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină, instanța constată că sancțiunea avertismentului și sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, aplicate acestuia prin procesul verbal contestat, pentru săvârșirea contravenției ce i s-a reținut în sarcină, sunt legale.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului de agentul constatator, având în vedere natura juridică a plângerii contravenționale, de cale de atac exercitată de petent împotriva actului administrativ de sancționare, și împrejurarea că situația petentului nu poate fi agravată în propria cale de atac, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de agentul instrumentator.
Pentru considerentele expuse în precedent, plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., invocată din oficiu.
Respinge, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, plângerea contravențională formulată de petentul P. C. C., CNP –_, domiciliat in ., nr. 25, jud. Constanta, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul in C., ..
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P. C. C., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul in sector 5, București, .. 6, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/21.07.2014.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 10.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./30.09.2015 /4.ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9122/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9557/2015.... → |
|---|
