Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 723/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 723/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 16922/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 723
Ședința publică din data de 29.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune in raspundere delictuala pretentii, acțiune formulată de reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA, cu sediul în București, .. 40-40 Bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., jud. C., chemați în garanție . SA, cu sediul în București, .. M101, . și B. B. DE A. – R. SRL prin lichidator judiciar ., cu sediul în C., .. 20, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 15.01.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 22.01.2015 și la data de 29.01.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 26.06.2013 și înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra să fie obligat pârâtul la:
- rambursarea sumei de 4.476,96 lei, sumă compusă din 4161,96 lei achitați către autoritățile din Italia cu comisionul bancar aferent (964,25 euro plată și 5 euro comision bancar) și 315 lei pentru traducerea de documente;
- achitarea sumei de 736,95 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 4.161,96 lei, calculată până la data de 21.06.2013 inclusiv;
- achitarea dobânzii legale aferentă sumei de 4.476,96 lei, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data achitării, precum și suma de 347,93 lei, reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.
În esență, s-a arătat că sumele de bani a căror rambursare/achitare o solicită și care sunt evidențiate în factura proformă depusă la dosar (anexa 1), reprezintă în principal despăgubiri civile în sarcina legală a pârâtului plătite de reclamant, cheltuieli legate de plata acestora precum și dobânda aferentă.
În fapt, a arătat reclamanta că la data de 23.12.2009 pârâtul a provocat din vina sa un accident de circulație în Italia în timp ce conducea autovehiculul cu nr._, avariind autovehiculul cu nr. BN 201 DP, astfel că B. Național de Carte V. din Italia l-a avizat cu privire la accident solicitând și verificarea situației asigurării autovehiculului_ . După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/10/I/_ și a verificat situația asigurării autoturismului_ în baza de date CEDAM iar conform răspunsului primit, acest autoturism nu era asigurat la data producerii accidentului.
A arătat în continuare că proprietarul autoturismului cu nr._ este chiar pârâtul T. C., astfel că, având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 din legea nr. 136/1995, precum și Acordul Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului economic European și a altor state, BAAR a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca B. Național din Italia să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislației din Italia.
B. Național Carte V. din Italia a soluționat pretențiile de despăgubire anexând documentele justificative în acest sens, solicitând rambursarea sumei de 964,25 euro compusă din 700 euro despăgubiri, 200 euro taxa de gestiune și 64,25 euro costuri.
A susținut reclamanta că în data de 03.09.2010 l-a notificat pe pârât cu privire la plata despăgubirilor solicitate de B. Național din Italia iar în urma transmiterii de către acest birou a Constatării Amiabile de accident încheiată între pârât și proprietarul autovehiculului avariat BN 201 DP a efectuat o nouă verificare cu privire la situația asigurării autovehiculului_, pe baza seriei de poliță menționată pe această Constatare Amiabilă de Accident.
S-a arătat că în urma demersului de verificare, . Sa i-a comunicat faptul că polița cu numărul menționat pe constatarea amiabilă de accident a fost transferată din gestiunea Sucursale astra C. în gestiunea Brokerului de A. B., iar polița respectivă nu a fost predată de către agentul Brokerului de A. ca poliță emisă sau tipizat neutilizat.
În final, a concluzionat reclamantul că pârâtul nu a dat curs solicitării sale de a achita el însuși sumele solicitate de B. Național din Italia, respectiv suma de 964,25 euro, astfel că, la data de 20.10.2010 a achitat către acest birou din Italia suma solicitată suportând și comisionul bancar de 5 euro înregistrând așadar o cheltuială de 4.161,96 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1670 și art. 1669 alin.1 din codul civil vechi ce reglementează dreptul de regres al cauționatorului, precum și directiva 72/166/CEE.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, ulterior renunțându-se la această probă.
Pârâtul, T. C., legal citat, a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat prescrierea dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, a arătat că raportul juridic obligațional se naște la momentul la care se produce paguba, iar dreptul la acțiune este supus unui termen de prescripție de 2 ani, care începe să curgă de la momentul antemenționat. Față de momentul producerii evenimentului, adică data de 23.12.2009 raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26.06.2014 s-au scurs peste 3 ani și 6 luni de zile, intervenind astfel prescripția extinctivă, atât cea specială, prin derogare de 2 ani, cât și cea generală de 3 ani din Decretul lege nr. 167/1954 aplicabil la acest moment.
A arătat în continuare pârâtul că pentru autoturismul cu nr._ la data de 27.08.2009 a încheiat Polița de A. de Răspundere Civilă Auto RCA ./02/X1/SP nr._ și a fost achitată contravaloarea poliței cu chitanța . nr._, cu reprezentanții de brokeraj ai societății B. B. de asigurare reasigurare Srl C.. Această societate era agreată la data încheierii poliței de către Astra Sa să încheie asigurări RCA cu persoane ce solicitau o astfel de asigurare.
Astfel, a susținut pârâtul că la data evenimentului rutier avea îndeplinită obligația cu privire la asigurarea obligatorie RCA/Carte V. și prin urmare, conform dispozițiilor art. 49 din legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba.
De asemenea, a precizat că a transmis asigurătorului prin email și dovada existenței asigurării RCA/Carte V. pentru auto cu nr. Ct-12-TMO și a răspuns că nu înțelege să achite sumele solicitate de către B. național din Italia, atâta vreme cât avea o asigurare legal încheiată și în termen.
Recunoașterea transferului poliței RCA ./02/X1/SP nr._ de la Astra Asigurări la Asigurări B. broker de A., nu face altceva decât să întărească raportul de prepușenie încheiat între Astra și B.. Intermediarul B. nu făcea altceva decît să presteze servicii în numele și pe seama astra Asigurări. Faptul că nu a fost anunțată asiguratorului Astra ca fiind emisă, utilizată ori neutilizată polița de asigurare, nu scutește Astra de răspunderea prepusului B..
Pârâtul a înțeles să formuleze în cauză și o cerere de chemare în garanție a . sa și . A.-R. Srl solicitând instanței obligarea acestora la plata cuantumului total de 5.561,84 lei reprezentând și cu titlu de: rambursare a sumei de 4.476,96 lei, sumă compusă din 4161,96 lei achitați către autoritățile din Italia cu comisionul bancar aferent (964,25 euro plată și 5 euro comision bancar) și 315 lei pentru traducerea de documente; suma de 736,95 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 4.161,96 lei, calculată până la data de 21.06.2013 inclusiv; achitarea dobânzii legale aferentă sumei de 4.476,96 lei, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data achitării, precum și suma de 347,93 lei, reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, a arătat că la data accidentului avea încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie iar asiguratorul RCA este cel ținut să acorde despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de acre asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
A precizat pârâtul că în fapt, a încheiat Polița auto RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 27.08.2009 și achitată potrivit chitanței . nr._ cu . SA, și nu cu B. B. DE A.-R. SRL, deoarece acesta din urmă nu a fost decât un mandatar legal, astfel că, în caz de accidente, dezdăunarea revine societății Astra Sa și nicidecum societății B. B.. În altă ordine de idei, contractul de mandat cu B. B. nu a fost încheiat tripartidic, ca să suporte anumite consecințe pentru nerespectarea clauzelor de către Astra Sa sau B. B.. De altfel, chemata în garanție Astra recunoaște faptul că Asiguratorul preia la plată contravaloarea prejudiciilor produse terților prin intermediul autoturismului asigurat.
În final, a menționat pârâtul că prin încheierea poliței de asigurare și implicit prin efectuarea plății acesteia pentru Astra Sa prin mandatarul acesteia, reprezintă contractul valabil de asigurare dintre pârât și Astra și în consecință, nu i se poate reține o răspundere civilă și deci nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate în cererea introductivă.
În dovedirea celor susținute, pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de proba cu interogatoriul reclamantului și a pârâtei A.-R. Astra Sa.
Pârâta chemată în garanție A.-R. Astra Sa, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție.
Astfel, a apreciat pârâta că față de dispozițiile art.3 alin.2 din decretul nr. 167/1958 dreptul material la acțiune al pârâtului T. C. ar fi prescris.
De asemenea, a arătat că pârâtul a fost notificat și i s-a solicitat să prezinte situația asigurării autoturismului, având în vedere că din verificarea registrelor interne, acesta nu figura ca fiind asigurat la momentul producerii evenimentului. Astfel, a înștiințat reclamantul asupra faptului că autoturismul cu nr._ marca Opel Astra implicat în evenimentul din data de 23.12.2009 nu figurează în evidențele sale ca fiind asigurat RCA/Carte verde, însă, luând în considerare numărul poliței indicat în constatul amiabil, a rezultat că formularul purtând acel număr a fost transferat din gestiunea sucursalei Astra C. în cea a intermediarului în asigurări B. B. de A..
În continuare a arătat că a încheiat cu . A.-reasigurare Srl contractul de mandat nr. 346/13.10.2006, obiectul acestuia fiind negocierea și încheierea de către intermediarul în asigurări B. de contracte de asigurare, în numele și în contul asiguratorului ASTRA cu diverse persoane fizice și juridice ce urmau să beneficieze de aceste servicii. Urmare a acestei activități comerciale, în conformitate cu prevederile art. 6 din contract, intermediarul era îndreptățit să primească comisioane negociate care reprezentau o cotă procentuală din primele încasate pentru asigurările încheiate direct sau indirect. Pentru derularea activității, îi erau înmânate intermediarului formulare tipizate de polițe de asigurare (inseriate).
A susținut pârâta, că ulterior, intermediarul nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractate constatându-se că un număr de 1273 de polițe din gestiunea sa nu au fost returnate Asiguratorului, fiind produse asiguratorului Astra prejudicii însemnate ca urmare a nedepunerii contravalorii primelor încasate, ori ca urmare a depunerii acestora cu întârziere.
De asemenea, pârâta a confirmat faptul că asiguratorul preia la plată contravaloarea prejudiciilor produse terților prin intermediul autoturismului asigurat, însă a susținut că o minimă condiție necesară este ca autoturismul să figureze ca asigurat în temeiul unui contract de asigurare valabil încheiat. Faptul că intermediarul în asigurări B. a încheiat un contract în numele și pe seama Astra fără să informeze asiguratorul în acest sens și însușindu-și sumele încasate pentru acest contract, nu este de natură să creeze în sarcina asiguratorului . Sa o obligație de a recunoaște contractul de asigurare ca fiind valabil încheiat și să achite despăgubirile în consecință.
În final, a concluzionat că faptele intermediarului B. B. întrunesc pe deplin elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care cererea de garanție urmează să fie admisă numai în ceea ce-l privește pe acesta.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză probele cu înscrisuri și interogatoriul părților, astfel cum au fost solicitate de acestea.
La termenul de judecată din data de 10.06.2014, pârâtul T. C. a formulat în scris cerere de renunțare la judecată împotriva pârâtei .-R. Srl, instanța luând act de această solicitate prin încheierea de ședință din data de 23.09.2014.
Analizând actele dosarului cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâtul T. C., instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 248 alin.1 Cod proc. civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte judecata in fond a pricinii.
In ceea ce priveste legea aplicabila referitoare la problema prescriptiei extinctive, instanta constată incidenta dispozitiilor art. 201 din Legea 71/2011, potrivit cărora prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Din actele depuse la dosar reiese că la data de 20.10.2010 reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA a achitat către B. N. din Italia suma de bani ce face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, avand in vedere că dreptul material la actiune s-a nascut la data de 20.10.2010, respectiv înainte de . Legii 287/2009 privind Codul Civil, instanta constata ca fiind aplicabile prevederile Decretului 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
In drept, potrivit art. 3 alin 1 teza 1 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani, iar conform art. 7 alin. 1, prescriptia incepe să curgă de la data când se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Analizând condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate instanța reține că reclamantul a achitat către B. N. din Italia suma de 1808,25 Euro la data de 20.10.2010, sumă pe care o solicită in prezentul litigiu de la pârât, cu titlu de despăgubiri civile. Prin urmare, de la această dată, respectiv 20.10.2010, s-a născut dreptul la actiune al reclamantului privitor la plata sumei de bani achitată către B. N. din Italia.
Având în vedere că acțiunea a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.06.2013, apreciem că aceasta a fost introdusă in interiorul termenului de prescriptie de 3 ani, și în consecință, excepția urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Analizând înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii instanța constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 23.12.2009 în localitatea Torino din Italia a avut loc un accident rutier in urma căruia a fost avariat autoturismul Alfa Rpmeo cu numărul de înmatriculare BM201DP proprietatea numitului Di Bucci Vicenzo. In urma cercetărilor efectuate de catre agentul de poliție și B. Național Carte V. din Italia s-a stabilit ca vinovat de producerea accidentului a fost conducătorul autoturismului Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de pârâtul T. C. pe numele căruia au fost întocmite înscrisurile.
În documentul Constatare amiabilă de accident este indicat faptul că autovehiculul Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ ar fi fost asigurat pentru RCA/Carte V. la data producerii accidentului, la societatea A.-reasigurare Astra Sa, în baza Poliței de A. de Răspundere Civilă Auto RCA ./02/X1/SP nr._ emisă la data de 27.08.2009.
Acest lucru a fost susținut și de pârât în corespondenta electronica pe care a purtat-o cu reclamantul dar și de societatea de asigurare Astra Sa care s-a apărat în sensul că această poliță ar fi fost transferată din gestiunea sucursalei Astra C. în gestiunea brokerului de asigurare B. B. cu care avea încheiat un contract de contract de mandat nr. 346/13.10.2006, obiectul acestuia fiind de altfel negocierea și încheierea de către intermediarul în asigurări B. de contracte de asigurare, în numele și în contul asiguratorului ASTRAcu diverse persoane fizice și juridice ce urmau să beneficieze de aceste servicii.
Așadar, existenta accidentului de circulație din data de 23.12.2009 în Italia, produs de autovehiculul înmatriculat sub nr._, condus de catre pârât, care a dus la avarierea autoturismului cu nr. BM201DP, costul repararii daunelor, avizarea reclamantului cu privire la accident de catre B. Național Carte V. din Italia si platile efectuate de catre reclamant rezulta din inscrisurile depuse de catre acesta la dosarul cauzei.
Este adevărat ca reclamantul, în calitatea sa de Birou național în România, avea competenta exclusiva de a solutiona cererile de despagubiri pentru un accident de circulație produs în Italia de un autovehicul înmatriculat si cu locul obișnuit de staționare în România, indiferent daca acesta era sau nu asigurat la data producerii accidentului pentru R.C.A./Carte V., fiind obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin intermediul acestui autovehicul chiar dacă nu era asigurat.
După plata despăgubirilor, dacă vehiculul care a produs accidentul era asigurat pentru RCA/Carte V., asigurătorul rambursează biroului gestionar despăgubirile plătite de acesta, cheltuielile legate de plata despăgubirilor și taxa de gestiune, în baza obligației asumate prin contractul de asigurare, iar în cazul în care vehiculul respectiv nu era asigurat, rambursarea se face de persoana vinovata, a carei raspundere civila ar fi trebuit preluata către asigurator în conformitate cu prevederile legale în vigoare, daca pentru autovehicul ar fi încheiat o astfel de asigurare.
Or, în speță, pârâtul a dovedit faptul că autoturismul cu nr._ era la data producerii evenimentului rutier asigurat pentru RCA/Carte V. la . SA, conform poliței ./02/X1/SP nr._ din data de 27.08.2009, achitată potrivit chitanței . nr._/27.08.2009, și în consecință, apreciem că acesta nu se face vinovat de producerea pagubelor de 4.476,96 lei suferite de catre reclamant prin achitarea despagubirilor catre autoritatile din Italia, apreciind că asigurătorul ar fi îndrituit sa ramburseze biroului gestionar despăgubirile plătite de acesta, cheltuielile legate de plata despăgubirilor și taxa de gestiune, în baza obligației asumate prin contractul de asigurare.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 1669 și urm cod civil, coroborat cu art. 49 din legea nr. 136/1995, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B.A.A.R în contradictoriu cu pârâtul T. C..
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii principale, urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul T. C. în contradictoriu cu . SA.
În temeiul art. 453 cod proc. civ, urmează să fie obligat reclamantul să plătească pârâtului T. C. cheltuieli de judecată în cuantum de 1402 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul T. C..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 40-40 Bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., jud. C..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul T. C. în contradictoriu cu . SA, cu sediul în București, .. M101, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului T. C. cheltuieli de judecată în cuantum de 1402 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
6ex/30.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 419/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Evacuare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
