Obligaţie de a face. Sentința nr. 412/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 14156/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 412
Ședința publică din data de 22.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta F. C., cu sediul în C., .. 194, jud. C. și pe pârât D. C., cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 08.01.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 15.01.2015 și la data de 22.01.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la Tribunalul C. sub nr. de dosar_, reclamanta F. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. C. C. să dispună:
-obligarea pârâtei de a permite efectuarea controlului financiar de gestiune pentru verificarea integrității patrimoniului Consumcoop C. (D. C.) și pentru stabilirea datoriilor pe care aceasta le avea la data retragerii, de către organele desemnate de federalcoop conform art. 96 din legea 109/1996, aplicabilă la data retragerii Consumcoop din F. din data de 17.12.2002.
-obligarea pârâtei de a permite ca, constatările controlului să fie aduse la cunoștința adunării generale a D. C., în adunarea general convocată înmaximum 30 de zile de la finalizarea controlului conform art. 96 alin.2 din legea nr. 109/1996 aplicabilă la data retragerii.
- obligarea pârâtei de a permite stabilirea părților sociale vărsate și dividendele cuvenite Consumcoop la data retragerii conform art. 97 din legea nr. 109/1996.
-obligarea pârâtei de a permite stabilirea părții indivizibile care trebuia predate Consumcoop O. sau după caz F. prevăzută la art. 160-162 și la art.177 conform art. 98 din legea nr. 109/1996 aplicabilă la data retragerii din 17.02.2002.
-evacuarea pârâtei din imobilele componente din partea indivizibilă stabilită prin expertiă de expert D. V. în litigiul dintre părți din dosar_ . Restul imobilelor stabilite prin prezentul control al integrității patrimoniului urmează să facă obiectul unui dosar ulterior de evacuare.
-obligarea pârâtei la daune interese, în caz de refuz, de a permite efectuarea activităților susmenționate.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 17.12.2002 Adunarea generală a Consumcoop C. a hotărât retragerea din F. C., astfel că, la data de 05.05.2003 prin Hotărârea nr. 3/2003 a luat act de hotărârea Consumcoop, retragerea rămânând definitivă. Consiliul de administrație al F. prin hotărârea nr. 2/2003 a dispus în baza art. 96 din legea nr. 109/1996 efectuarea unui control de gestiune la Consumcoop C. pentru verificarea integrității patrimoniului și pentru stabilirea datoriilor pe care Consumcoop C. le are.În baza art. 177 din aceeasi lege s-a dispus stabilirea părții indivizibile pe baza bilanțului contabil la zi iar activul și pasivul să fie preluat prin redistribuire de consumcoop cel mai apropiat, respectiv Consumcoop O..
S-a menționat că la data de 23 iunie 2003 organele de control ale F. s-au deplasat la sediul Consumcoop C. pentru a efectua controlul financiar de gestiune, dar președintele Consumcoop a refuzat să permit organelor de control efectuarea verificării patrimoniului și datoriilor. La data de 30.06.2003, reprezentanții Consumcoop O., însoțiți de delegați din partea F. C. s-au prezentat pentru preluarea imobilelor care figurau în evidențele de gestiune ale Consumcoop C. ca parte indivizibilă, însă președintele Consumcoop s-a opus, fiind încheiat un process verbal de refuz.
A arătat reclamanta că a formulat acțiuni pentru evacuarea pârâtei din imobilele care fac parte din fondul indivizibil. Astfel, instanțele din G., Sibiu, A. I., Pitești și unele din C. au admis acțiunile de evacuare, dar altele au respins aceste cereri.
Reclamanta a menționat că a solicitat prin acțiune desemnarea unui expert neutru care să realizeze activitățile din art. 96, respective verificarea integrității patrimoniului și stabilirea datoriilor precum și a părții indivizibile prevăzute de art. 177 din legea nr. 109/1996 aplicabilă la data retragerii pentru motivul că D. C. refuză în continuare acest control, și care a format obiectul dosarului nr._ . S-a solicitat obligarea predării părții indivizibile prin evacuarea din restul de imobile care au mai rămas nepredate.
Tribunalul C. a respins prin sentința civilă nr. 3687/06.05.2011 acțiunea, în principal, apreciind că un expert nu se poate substitui organelor de control ale F., iar Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 111/. a respins apelul considerând că eventuala opoziție din partea cooperative retrase ar fi putut fi sancționată în cadrul unei obligații de a face, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept, s-au invocate prevederile art. 1516 și 1530, legea nr. 109/1996 iar în probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Tot prin întâmpinare, a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, inadmisibilitatea acțiunii cu privire la primele 3 capete de cerere, prescripția dreptului material la acțiune și autoritatea de lucru judecat.
Astfel, s-a arătat că reclamanta este o societate cooperativă de gradul II, nou înființată ca societate in baza legii nr. 1/2005. În speță, nu există identitate între reclaamnta F. C.-cooperativă de gr.II, înființată și înregistrată la ORC în anul 2005, în baza legii nr. 1/2005, și raportul litigios dedus judecății. Reclaamnta își întemeiază cererea pe legea nr. 109/1996, lege abrogată în urmă cu 10 ani. În acea lege, fosta federal județeană federalcoop avea organe de control și atribuții invocate în prezenta acțiune, dar în present legea este abrogate, federala Județeană încetând ca persoană juridică, iar reclamanta nu este successor în drepturi cu privire la activitatea de control pe care și-o arogă și nici asupra patrimoniului celorlaltor cooperative.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, cu excepția capătului de cerere ce vizează evacuarea, s-a arătat că acțiunea este fondată de reclamantă pe legea nr. 109/1996, lege care este abrogate din anul 2005, astfel că orice acțiune trebuie să aibă un temei legal actual, întrucât, o acțiune lipsită de temei legal este inadmisibilă.
S-a mai arătat că, deși acțiunea este calificată cu obiectul obligație de a face, scopul este unul patrimonial – dobândirea de bunuri imobile de la o altă persoană juridică, și cum dreptul la acțiune s-a născut potrivit susținerilor reclamantei la data de 17.12.2002 când susține că a luat act de hotărârea Consumcoop de a se retrage din Federala Județeană, s-au scurs mai bine de 9 ani până la data introducerii acțiunii.
A mai arătat pârâta că în speță există autoritate de lucru judecat, deoarece cu privire la primele trei capete de cerere, instanța s-a pronunțat în mod irevocabil în dosarul nr._ prin respingerea acțiunii, litigiul purtându-se între aceleași părți, astfel că, prin compararea cauzelor se observă că finalitatea urmărită de reclamantă este aceeași, chiar dacă prezentele capete de cerere sunt formulate cu alte cuvinte. În susținerea autoității de lucru judecat pentru acțiunea în evacuare a arătat că instanțele de judecată s-au pronunțat irevocabil cu privire la toate imobilele ce fac obiectul acestui capăt de cerere, respectiv în dosarele nr._ , 915/./2006, 8008/./2006, 911/. C..
Prin sentința civilă nr. 1736/05.06.2013 Tribunalul C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria C..
La termenul de judecată din data de 19.11.2013 reclamanta a declarat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind daunele cominatorii, iar instanța a luat act de această renunțare.
Pentru soluționarea excepțiilor instanța a atașat spre consultare dosarele civile nr._ ,_, 915/./2006, 8008/./2006, 911/. C..
Autoritatea de lucru judecat este reglementată ca o prezumție legală, absolute irefragabilă în art. 1201 cod civil și ca o excepție de fond, peremptorie și absolută de art. 166 cod proc. civ.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Așa fiind, constatăm că în dosarul civil nr._ al Tribunalului C. a existat un litigiu între aceleași părți, existând identitate de obiect și cauză, acțiunea fiind fundamentată pe dispozițiile art. 96,97, 177 din legea 109/1996, prezenta acțiune fiind fondată pe aceleași temeiuri juridice. În ceea ce privește primele trei capete de cerere din prezenta cauză, apreciem că Tribunalul C. le-a tranșat prin pronunțarea sentinței civile nr. 3687/06.05.2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 111/. pronunțată de Curtea de Apel C. și irevocabilă prin decizia nr. 7041/15.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează evacuarea pârâtei din imobilele componente din partea indivizibilă, și acesta a fost clarificat în mod irevocabil prin respingerea cererii ca neîntemeiată, în cadrul dosarelor nr._ ale Tribunalului C. (prin sentința civilă nr. 3687/06.05.2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 111/. pronunțată de Curtea de Apel C. și irevocabilă prin decizia nr. 7041/15.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), nr. 3326 /. C. (actual_ – sentința civilă nr. 1487/09.03.2007 irevocabilă prin decizia nr. 210/. a Curții de Apel C.), nr. 915/. C. (sentința civilă nr. 6048/29.09.2006, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel C. 98/16.04.2007, iar în ciclul 2 procesual prin decizia nr. 14/. a Curții de Apel C. - dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia 162/20.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, dosar nr. 910/. civilă nr. 7539/. rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 47/. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 567/15.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr. 8008/. nr. 1545/. a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 222/. a Curții de Apel C., sentința nr. 1249/. pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr. 916/. prin decizia nr. 205/. pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1631/27.05.2009, dosar nr. 911/. C. cu sentința nr. 4594/., rămasă definitivă prin decizia nr. 19/. aCurții de Apel C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 614/26.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere soluțiile date de instanțele de judecată în cadrul dosarelor mai sus indicate, și comparând cauzele, apreciem că finalitatea urmărită de reclamantă în prezenta cauză este aceeași ca și în cauzele anterioare. Astfel, există identitate de obiect, chiar dacă acesta este formulat diferit în cadrul cererilor de chemare în judecată, dar scopul final urmărit este același.
Față de toate considerentele arătate, instanța urmează să respingă cererea, întrucât există autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta D. C. C..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F. C., cu sediul în C., .. 194, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. C. C., cu sediul în C., ., jud. C., pentru intervenirea autorității de lucru judecat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/10.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 659/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 419/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
