Anulare act. Sentința nr. 61/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 13997/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.61
Ședința publica din data de 09.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. L., dom. ales la av. M. T. și pe pârât RBS ROMANIA, având ca obiect anulare act anulare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă pentru reclamant, av. M. T., pentru pârât, av. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Apărătorul pârâtei depune la dosarul cauzei jurisprudență referitoare la fondul cauzei.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Judecatoriei Constanta în soluționarea cauzei, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepției de necompetență materială a judecatoriei având în vedere disp.art. 94 c.p.civ. care reglementează competența judecatoriei si si 95 c.p.civ., conform căruia competența aparține Tribunalului. Solicită declinarea cauzei către Tribunalul Bucuresti având în vedere si competența teritorială a acestuia în soluționarea cauzei față de faptul că domiciliul reclamantului este în Bucuresti, sediul pârâtei este în raza Judecatoriei sector 2 Bucuresti iar domiciliul procesual ales al acesteia nu atrage competența teritorială a Judecatoriei Constanta.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției de necompetență materială a Judecatoriei Constanta având în vedere decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie 3175/18.10.2014 si respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecatoriei Constanta deoarece reclamantul nu are domiciliul la adresa indicată, fiind divorțat, locuind fără forme legale în Constanta, în Sibiu, neavând domiciliu si reședință stabile. Domiciliul indicat în actiune este cel din actul de identitate fără a locui însă la acea adresă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială si a celei de necompetență teritorială invocate de pârâtă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.05.2014 sub număr unic de dosar_, reclamantul T. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta RBS ROMÂNIA, anularea clauzelor cu caracter abuziv din contractul de credit nr. 080828JS_0737 și restituirea sumelor reținute fără drept de către pârâtă în baza acelor clauze.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între acesta și pârâtă a intervenit contractul de credit nr. 080828JS_0737, prin care i-a fost acordată suma de 20.000 de euro, contract care,în opinia reclamantului, conține mai multe clauze abuzive, respectiv clauza nr. 5.1.1. în care este prevăzut comisionul de acordare credit în cuantum de 1% din valoarea totală a creditului; clauza nr. 5.1.3. în care este prevăzut comisionul de rambursare anticipată, parțială sau integrală, a creditului; clauza nr. 10 referitoare la modificarea costurilor, care oferă instituției bancare dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără negociere cu clientul.
S-a mai arătat că, în derularea relațiilor cu banca, aceasta din urmă nu a respectat obligațiile care îi revenea potrivit OUG nr. 50/2010, referitoare la modalitatea de încheiere a unui act adițional cu privire la calculul ratei dobânzii.
În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei cu interogatoriul pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta T. R. Bank of Scotland plc Edinburg – cu care a fuzionat unitatea bancară cu care reclamantul a încheiat contractul de credit – a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei, precum și excepția lipsei de interes cu privire la invocarea caracterului abuziv al clauzelor nr. 5.1.3 și 10 din convenția de credit, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepțiile de necompetență – materială și teritorială – conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
În motivarea excepției de necompetență materială, pârâta a arătat că, potrivit art. 95 din Codul de procedură civilă, instanța de drept comun este tribunalul, căruia trebuie să-i revină competența materială în soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care dispozițiile art. 94 Cod procedură civilă nu stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.
Analizând excepția de necompetență materială a judecătoriei, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată – motivele de fapt și de drept -, dar și prin raportare la înscrisurile depuse de părți în susținerea pozițiilor sale procesuale, precum și cu luarea în considerare a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Dispozițiile legal incidente în speță, relativ la competența materială, sunt următoarele:
Art. 94 pct. 1 lit. h) și lit. j) Cod procedură civilă – Judecătoriile judecă în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabil în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe; orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă – Tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Instanța observă că, indiscutabil, izvorul relațiilor dintre părți este unul contractual.
Reclamantul a demarat prezentul demers judiciar în scopul de a solicita concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes – nesocotit, contestat sau încălcat – fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri.
Dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia. Altfel spus, dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară, aspecte de altfel reținute și în considerentele Deciziei nr. 32/9 iunie 2008, pronunțată în interesul legii de ÎCCJ – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 830/10.12.2008.
Astfel, procedând la calificarea acțiunii, judecătoria constată că, în baza contractului de credit aferent unui împrumut pentru uz personal cu nr. 080828SJ_0737/03.09.2008 având ca obiect împrumutul sumei de 20.000 de euro, au luat naștere pentru ambele părți contractante (actualele părți litigante), drepturi și obligații patrimoniale corelative, reclamantului revenindu-i printre altele, dreptul și obligația de a achita diferite sume de bani, cu un anumit titlu.
Așadar, dreptul a cărui valorificare este urmărită de reclamant prin acțiunea întemeiată pe un act juridic cu efecte patrimoniale, nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale.
D. urmare, observând că pretențiile reclamantului de natură patrimonială se situează sub pragul de 200.000 de lei – în raport de valoarea împrumutului contract de acesta, judecătoria constată că este neîntemeiată excepția necompetenței materiale, invocate de pârâtă, prin întâmpinare,în condițiile în care competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă.
Analizând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C., invocată de pârâtă, prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Dispozițiile legal incidente în speță, relativ la competența teritorială, sunt următoarele:
Art. 107: Regula generală
(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
(2)Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.
Art. 109: Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte
Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.
Art. 113: Competența teritorială alternativă
(1)În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:
3.instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;
8.instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
Art. 116: Alegerea instanței
Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Art. 126: Alegerea de competență
(1)Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
(2)În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.
Instanța constată că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru acordarea Împrumutului pentru uz personal la unitatea bancară ABN AMRO Bank SA din București –filele 76-78 din dosar. Această cerere a fost depusă la data de 27.08.2008, contractul de împrumut fiind încheiat la data de 03.09.2008.
În raport de regula generală, stabilită prin art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța competentă teritorial este instanța de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.
Observând temeiul de drept al cererii formulate de reclamant – Legea nr. 193/2000 -, reținând calitatea acestuia de consumator, potrivit dispozițiilor art. 113 pct. 8 Cod procedură civilă, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul consumatorului, adică al reclamantului. Reclamantul domiciliază în București, Șoseaua P. nr. 312, ., ., sector 6.
Instanța reamintește că alegerea unui domiciliu sau sediu profesional nu poate determina competența instanței la care să se judece litigiul respectiv, întrucât nu poate fi lăsată la discreția părților competența de soluționare a litigiilor, decât într-o manieră controlabilă și previzibilă, care să concorde cu regimul juridic al competenței teritoriale.
În raport de aspectele enunțate mai sus, instanța constată că este întemeiată excepția de necompetență teritorială în ce privește soluționarea cauzei, motiv pentru care va admite excepția și va dispune declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului, care are calitatea de consumator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca nefondată.
Admite excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca nefondată.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul T. L. cu domiciliul ales la av. M. T. in CONSTANTA, .. 8, ., jud.Constanta în contradictoriu cu pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINGURG cu sediul in sector 2, București, B. VACARESCU, nr. 301-311, . Judecătoriei Sectorului 6 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. G. M. O.
Red jud.D.G./23.02.2015
Tehnored.gref. M.O./2com/15.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 62/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria... → |
|---|
