Autorizare desfiinţare lucrări (legea 50/1991). Sentința nr. 7/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 8894/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. 8._
Sentința civilă nr. 7.693/2015
Ședința publică din data de 25.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. M. CONSTANTA și pe pârât M. G., având ca obiect autorizare desființare lucrări.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 26.03.2015, sub numărul 8._, reclamantul P. M. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. G., desființarea lucrărilor de construcții realizate în mod ilegal de către pârât, astfel cum acestea au fost constatate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 90.416/16.07.2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivare, a arătat că pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă prin anterior menționatul proces verbal, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că a efectuat lucrări de construire fără autorizație de construire, constând în desfacere învelitoare din țiglă ceramică și șarpantă din lemn pe toată suprafața imobilului situat în C., ., jud. C., desființarea în proporție de 80% a planșeului din paiantă, recompartimentări interioare constând în desființarea pereților interiori și subzidiri pe suprafața pereților desființați.
Reclamantul a mai învederat că, prin același act administrativ de sancționare, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, în sarcina pârâtului s-a mai stabilit obligația de a opri executarea lucrărilor, de la data comunicării procesului verbal, și de a obține autorizație de construire/desființare pentru lucrările realizate nelegal, în termen de 90 de zile de la comunicarea procesului verbal, în caz contrar, în termen de 30 zile de la împlinirea termenului anterior, de a aduce terenul la starea inițială.
Acesta a mai menționat că, astfel cum rezultă din nota de constatare ., nr._ din data de 18.08.2014, întocmită de funcționari din cadrul Direcției Poliției Locale a M. C., pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care se impune obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construcție realizate nelegal și reținute prin actul administrativ de sancționare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1528 alin. 1 Cod civil, art. 26, art. 28 și art. 32 din Legea nr. 50/1991, art. 192 și art. 453 Cod procedură civilă.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, fiind depuse în acest sens, alăturat cererii introductive de instanță: referatul nr._/25.08.2014, procesul verbal de contravenție nr. 90.416/16.07.2012, adresa de înaintare și dovada de înmânare a acestuia, nota de constatare ., nr._ din data de 18.08.2014, interogatoriul propus a-i fi luat pârâtului, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocațială și dovada plății onorariului de avocat.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege în acest scop, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, lipsa de obiect a capătului principal al cererii de chemare în judecată, solicitând, consecutiv admiterii excepției, respingerea acestuia, cu motivarea că a obținut autorizația de construire nr. 704/28.04.2015, prin care a intrat în legalitate cu privire la lucrările de construire realizate în mod nelegal la imobilul situat în C., ., județul C..
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depusă în acest sens, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul: autorizația de construire nr. 704/28.04.2015.
Totodată, pârâtul a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în termenul defipt de lege, reclamantul a solicitat instanței să respingă cererea, ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a intrării în legalitate a pârâtului prin obținerea autorizației de construire nr. 704/28.04.2015, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, solicitând, totodată, ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: autorizația de construire nr. 704/28.04.2015 și întreaga documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar de părți.
Analizând actele și lucrările asupra excepției lipsei de obiect a capătului principal al cererii de chemare în judecată, reține următoarele:
În fapt, din analiza cuprinsului procesului verbal de contravenție nr. 90.416/16.07.2012, instanța reține că pârâtul a edificat până în data de 16.07.2012, la imobilul-construcție proprietatea sa și a soției sale, situat în C., ., lucrări de construire fără autorizație de construire, constând în desfacere învelitoare din țiglă ceramică și șarpantă din lemn pe toată suprafața construcției situate în C., ., jud. C., desființarea în proporție de 80% a planșeului din paiantă, recompartimentări interioare constând în desființarea pereților interiori, subzidiri pe suprafața pereților desființați, motiv pentru care a fost sancționat, prin actul administrativ de sancționare menționat în cele ce preced, cu amendă în cuantum de 2.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.
Prin același proces verbal, în temeiul art. 28 din același act normativ, în sarcina pârâtului a fost stabilită obligația de a sista efectuarea lucrărilor de construire neautorizate, de la data primirii procesului verbal de contravenție, de a obține, în termen de 90 de zile de la primirea procesului verbal de contravenție, autorizație de construire pentru lucrările edificate fără autorizație, în caz contrar, în termen de 30 zile de la împlinirea termenului de 90 de zile, acordat pentru . aducă imobilul la starea inițială.
În data de 27.07.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal de comunicare (fila 11 dosar), procesul verbal de contravenție nr. 90.416/16.07.2012 i-a fost înmânat pârâtului la domiciliu.
Din nota de constatare ., nr._/18.08.2014, instanța reține că, până în data de 18.08.2014, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin procesul verbal de contravenție anterior menționat, respectiv, de a obține, în termen de 90 de zile de la primirea procesului verbal de contravenție, o autorizație de construire pentru lucrările edificate fără autorizație, în caz contrar, în termen de 30 zile de la împlinirea termenului de 90 de zile, acordat pentru . a aduce imobilul la starea inițială.
Din autorizația de construire nr. 704/28.04.2015 și din documentația care a stat la baza emiterii acesteia, instanța reține că, începând cu data de 28.04.2015, pârâtul a intrat în legalitate, prin obținerea autorizației de construire, cu privire la lucrările a căror edificare fără autorizație a fost constatată prin procesul verbal de contravenție menționat în cele ce preced și care fac obiect al judecății în cadrul prezentei cereri.
Potrivit art. 194 lit. c Cod procedură civilă, unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată este obiectul acesteia, respectiv, pretenția concretă dedusă judecății de reclamant.
Sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei obiectului cererii de chemare în judecată este determinată în funcție de momentul la care intervine lipsa acestui element esențial al cererii. Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost de la început lipsită de obiect, este incidentă sancțiunea anulării acesteia, conform prevederilor art. 196 Cod procedură civilă, iar în situația în care cererea formulată de reclamant a avut un obiect care îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a învesti în mod valabil instanța la momentul introducerii sale, însă pe parcurs a rămas fără obiect, atunci acestea va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Prin raportare la considerentele expuse în precedent, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamant a existat la momentul formulării cererii și că, ulterior obținerii de către pârât a autorizației de construire nr. 704/28.04.2015, prin care acesta a intrat în legalitate cu privire la construcțiile edificate în mod nelegal, obiectul cererii nu mai există, instanța apreciază că excepția lipsei de obiect a capătului principal al cererii, invocată de pârât, este întemeiată și urmează să fie admisă, și, în consecință, capătul principal al cererii de chemare în judecată urmează să fie respins, ca fiind rămas fără obiect.
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamant și având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 550 de lei, dovedit cu chitanța de la fila 5 a dosarului, și taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, dovedită cu chitanța de la fila 6 a dosarului, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat și taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
Totodată, potrivit art. 454 din același act normativ: „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. 5 din Codul civil rămân aplicabile.”
Prin raportare la prevederile legale precitate, instanța reține că îndeplinirea de către pârât a obligațiilor la a căror executare a fost solicitată obligarea acestuia prin cererea de chemare în judecată constituie o cauză de exonerare a pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată numai dacă aceasta este făcută până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, cu excepția situației în care debitorul a fost pus în întârziere sau se afla de drept în întârziere la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
În speță, obligația stabilită în sarcina pârâtului derivă dintr-un delict civil, acesta fiind de drept întârziere, conform art. 1523 alin. 2 lit. e Cod civil, de la momentul împlinirii termenului suspensiv de 4 luni acordat pentru . a început să curgă de la comunicarea procesului verbal de contravenție, în data de 27.07.2012, și s-a împlinit în data de 27.11.2012, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, în data de 26.03.2015.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei și a onorariului de avocat în cuantum de 550 de lei, situație în care, având în vedere că reclamantul este partea care a câștigat procesul, acest capăt de cerere urmează a fi admis, în sensul obligării pârâtului, partea căzută în pretenții, la plata sumei de 570 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de obiect a capătului principal al cererii de chemare în judecată, invocată de pârât.
Respinge, ca fiind rămas fără obiect, capătul principal al cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul P. M. C., cu sediul in CONSTANTA, ., în contradictoriu cu pârâtul M. G., domiciliat in CONSTANTA, ., ., .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 570 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 550 de lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.06.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./10.07.2015 /4.ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6922/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Uzucapiune. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
