Uzucapiune. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 837/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6.542/2015
Ședința publică din data de 04.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. M., pe pârâta ., și pe intervenienta forțată P. E., având ca obiect uzucapiune și accesiune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 28.05.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei în data de 13.01.2014, sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul P. M. a solicitat instanței că, în contradictoriu cu pârâta ., să constate că a dobândit, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 3.020 de m.p., situat în comuna C., ., județul C., precum și, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.
În motivare, a arătat că, începând cu anul 1964, părinții săi – P. T., decedat în data de 29.01.2000, și P. M., au stăpânit în fapt terenul în suprafață de aproximativ 3.000 de m.p., situat în comuna C., ., județul C., asupra căruia solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pe care au edificat în anul 1966, prin forțe proprii, o casă și dependințe.
De asemenea, acesta a mai învederat că, începând cu anul 1964, autorii săi au stăpânit bunul imobil în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburați de nimeni și sub nume de proprietar, achitând la primărie toate taxele și impozitele legale, fiind cunoscuți în ..
Totodată, reclamantul a mai învederat că, din momentul nașterii sale, în anul 1971, locuiește în imobil și, ulterior decesului tatălui său, având în vedere și declarațiile în formă autentică de renunțare a celorlalți moștenitori ai tatălui său: P. E., mama sa, în calitate de soție supraviețuitoare, P. N. și M. M., în calitate de copii, frații săi, la dreptul de proprietate pe care l-ar fi avut asupra acestui imobil, în calitate de moștenitori ai autorului lor, tatăl său, defunctul P. T., a continuat să stăpânească bunul imobil în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburat, sub nume de proprietar, achitând toate taxele și impozitele aferente acestuia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1846, 1847, 1860 și art. 1890 cod civil din 1864.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu 2 martori, a probei cu expertiza topografică și a probei cu expertiza imobiliară, fiind depuse în acest sens, alăturat cererii introductive, înscrisuri în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul. (filele 8-30)
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 2.335 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin raportare la valoarea de circulație a bunului imobil stabilită prin expertiză.
Legal citată, cu un exemplar al cererii introductive și al înscrisurilor anexate acesteia, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări.
Prin încheierea de ședință din data de 01.09.2014 (filele 86-87), a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de reclamant, i-ar acestuia i-a fost acordat ajutor public judiciar sub forma avansării de către expert a onorariului experților desemnați în cauză, în cuantum de 2.000 de lei.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2015, având în vedere și solicitarea reclamantului în acest sens, a fost dispusă introducerea în cauză, în calitate de intervenientă forțată, a numite P. E..
La termenul de judecată din data de 28.05.2015, instanța a luat act de renunțarea intervenientei forțate, în favoarea reclamantului, la dreptul de proprietate pe care aceasta îl are asupra bunului imobil litigios, compus din teren și construcție, în calitate de titular, alături de defunctul P. T., al comunității devălmașe de bunuri a soților, în compunerea căreia intră și acest bun.
De asemenea, în cadrul aceleiași ședințe, reclamantul, prezent personal, a învederat că renunță la dreptul la cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri, instanța urmând a acorda relevanță acestei manifestări de voință.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, proba cu 2 martori, proba cu expertiza topografică și proba cu expertiza imobiliară, solicitate de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză (filele 102-107), terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată are o suprafață de 3.020 de m.p., este identificat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-1 din planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105) și este situat în comuna C., ., județul C..
Terenul a fost stăpânit de către P. T. și intervenienta forțată P. M., autorii reclamantului, începând cu anul 1967, până în data de 29.01.2000, când a intervenit decesul lui P. T., astfel cum rezultă din certificatul de deces de la fila 18 din dosar, în mod exclusiv, moment din care, până în anul 2013, acesta a fost stăpânit în mod exclusiv de intervenienta forțată, astfel cum rezultă din coroborarea declarației celor 2 martori audiați în cauză (filele 97-98) cu informațiile privitoare la situația juridică și istoricul de rol fiscal ale terenului (fila 25). De asemenea, din adeverința emisă de Primăria Comunei C. (fila 25), reiese că terenul face parte din domeniul privat al comunei C..
Imobilele construcții au fost edificate pe același teren, de către autorii reclamantului, în anul 1967, această situație de fapt reieșind din coroborarea mențiunilor din istoricul de rol fiscal cu declarațiile martorilor.
În prezent, construcțiile edificate de autorii reclamantului sunt, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, următoarele: C1 – locuință, cu amprenta la sol de 109 m.p., C2 – bucătărie de vară, cu amprenta la sol de 49 m.p., C3 – anexe gospodărești, cu amprenta la sol de 64 m.p., și C4 – platformă (fundație), cu amprenta la sol de 104 m.p..
Din coroborarea acelorași depoziții testimoniale cu înscrisurile emanând de la Primăria Comunei C., instanța reține că reclamantul este cunoscut în comunitate ca proprietar al terenului, a stăpânit în mod public și continuu imobilul, iar cu privire la acesta nu au existat niciun fel de divergențe cu alte persoane care să fi tulburat în fapt sau în drept stăpânirea acestuia, același aspect fiind relevat și cu privire la autorii acestuia, numiții P. T. și P. E..
Din anul 2013, când M. (fostă P.) M., P. N., în calitate de copii, și P. E., în calitate de soție supraviețuitoare, au renunțat, prin declarații autentice, în favoarea reclamantului, la dreptul de proprietate pe care l-ar fi avut, alături de reclamant, asupra bunului imobil, compus din teren și construcții, situat în situat în comuna C., ., județul C., în calitate de succesibili ai lui P. T., astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 9-24 și 27-30, reclamantul a dobândit calitatea de continuator al personalității autorului său P. T., continuând, astfel, posesia exercitată anterior de autorul său asupra bunului, alături de intervenienta forțată P. E..
Având în vedere manifestarea de voință exprimată de intervenientă forțată P. E. în ședința publică din data de 28.05.2015, în sensul renunțării la dreptul de proprietate pe care aceasta îl are asupra bunului imobil litigios, compus din teren și construcție, în calitate de titular, alături de defunctul P. T., asupra comunității devălmașe de bunuri a soților, în compunerea căreia intră și acest bun, în prezent, reclamantul este unicul continuator al posesiei începute de autorii săi, fiind unica persoană îndreptățită să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil, teren și construcție, prin efectul prescripției achizitive, respectiv, prin cel al accesiunii imobiliare artificiale.
În drept, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin prescripție achizitivă, instanța reține că aceasta reprezintă modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:
- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul dintre viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă, respectiv, art. 1846 Cod civil din 1864, în acord cu care, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru. De asemenea, potrivit art. 1847 din același act normativ, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile, art. 1890, toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
În privința posesiei, instanța reține că existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – „corpus”, care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire, și elementul intențional sau psihologic – „animus rem sibi habendi”,care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real.
Referitor la prima dintre condițiile enunțate, cea privind termenul de exercitare a posesiei, instanța apreciază că aceasta este îndeplinită ca efect al joncțiunii posesiei reclamantului cu acea a autorilor acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 1860 Cod civil. Astfel, reclamantul stăpânește terenul din anul 2013, iar autorii acestuia l-au stăpânit din anul 1967, până în anul 2013. Prin urmare, perioada de timp scursă până la introducerea cererii este mai mare de 30 de ani.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, privind exercitarea unei posesii utile, instanța, de asemenea, apreciază că în persoana reclamantului sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată de acesta nefiind afectată de niciunul dintre viciile enumerate în precedent.
Astfel, în ceea ce privește elementul material, s-a reținut că reclamantul și autorii acestuia au exercitat acte materiale de stăpânire exclusivă și continuă a imobilului, compus din terenul și din construcțiile identificate prin raportul de expertiză, în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în actele materiale exercitate. De asemenea, aceștia și-au achitat impozitele și taxele aferente imobilului stăpânit, fiind înregistrați în evidențele fiscale, fapt care reflectă intenția acestora de a stăpâni imobilul pentru sine, fiind astfel întrunit și elementul psihologic necesar.
În consecință, fiind dovedită existența celor două elemente ale posesiei în persoana reclamantului și a autorilor acestuia, caracterul util al acestei posesii și termenul de 30 de ani cerut de lege pentru a putea prescrie, instanța reține că starea de fapt a posesiei întrunește condițiile pentru a se putea transforma într-o stare de drept.
Pentru aceste considerente, cererea formulată, astfel cum a fost precizată, urmează să fie admisă și, pe cale de consecință, reclamantului urmează să îi fie constatat dreptul de proprietate, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, asupra imobilului teren în suprafață de 3.020 de m.p., identificat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-1 din planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, situat în comuna C., ., județul C..
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, instanța reține că, în acord cu prevederile art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra, acest text de lege instituind o prezumție în temeiul căreia proprietarul terenului poate dobândi prin efectul accesiunii imobiliare proprietatea construcției ridicate pe teren.
În speță, calitatea de proprietar a reclamantului a fost constatată de instanță în urma considerentelor expuse în precedent, dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii având efect declarativ, astfel că reclamantul dobândește calitatea de proprietar de la momentul primului act de manifestare a posesiei.
Cum construcțiile au fost ridicate pe teren după ce autorii reclamantului au intrat în posesia acestuia, conform celor mai sus reținute, instanța urmează să dea eficiență prezumției de proprietate instituite de art. 492 Cod civil și să constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcțiilor edificate pe terenul identificat în cele ce preced, astfel cum acestea au fost identificate în planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel: C1 – locuință, cu amprenta la sol de 109 m.p., C2 – bucătărie de vară, cu amprenta la sol de 49 m.p., C3 – anexe gospodărești, cu amprenta la sol de 64 m.p., și C4 – platformă (fundație), cu amprenta la sol de 104 m.p..
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamant și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a reclamantului de la ultimul termen de judecată stabilit în cauză, în sensul renunțării la dreptul de a solicita cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cererii, și, în temeiul art. 408 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008, având în vedere că valoarea de circulație a bunului imobil, de 42.400 de lei (fila 114), dobândit de reclamant prin prezenta hotărâre depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat în cauză, de 2.000 de lei, prin încheierea din data de 01.09.2014, acesta va fi obligat la plata către stat a sumei de 2.000 de lei, de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar sub forma onorariilor de expert.
La rămânerea definitivă, hotărârea va fi comunicată Compartimentului executări civile din cadrul Judecătoriei C., pentru luarea măsurilor de dare în debit a reclamantului, Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C., în temeiul art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, republicată, și organului fiscal competent, în temeiul art. 771 alin. 6 din Codul fiscal, republicat, aprobat prin Legea nr. 571/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul P. M.,CNP-_, cu domiciliul ales la avocat C. E.
din localitatea O., ., jud. Constanta, în contradictoriu cu pârâta ., și cu intervenienta forțată P. E., CNP-_, domiciliata in localitatea Tariverde, ., ..
Constată că reclamantul a dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 3.020 de m.p., identificat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-1 din planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, situat în comuna C., ., județul C..
Constantă că reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 3.020 m.p., astfel cum acestea au fost identificate în planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P. G. L. (fila 105), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel: C1 – locuință, cu amprenta la sol de 109 m.p., C2 – bucătărie de vară, cu amprenta la sol de 49 m.p., C3 – anexe gospodărești, cu amprenta la sol de 64 m.p., și C4 – platformă (fundație), cu amprenta la sol de 104 m.p..
Ia act că reclamantul renunță la dreptul asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri și respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul la plata către stat a sumei de 2.000 de lei, de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar sub forma onorariilor de expert.
La rămânerea definitivă, hotărârea va fi comunicată Compartimentului executări civile din cadrul Judecătoriei C., pentru luarea măsurilor de dare în debit a reclamantului, Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., în temeiul art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, republicată, și organului fiscal competent, în temeiul art. 771 alin. 6 din Codul fiscal, republicat, aprobat prin Legea nr. 571/2003.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 04.06.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./24.07.2015 /4.ex.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări (legea 50/1991). Sentința nr.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6591/2015.... → |
|---|
