Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 15-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 15101/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din camera de consiliu din data de 15 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . (J40/_/2007; CUI RO_) cu sediul în București .. 41-43 sector 1 și sediul procesual ales în București Calea Floreasca nr. 39 . în contradictoriu cu pârâta S.. B. SRL (CUI_) cu sediul în C. . județul C..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar și a probei cu interogatoriul pârâtei, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 01.10.2015 sub nr._ reclamanta S.C. E. E. S.A. a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, a sumei de 673,45 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta, pe durată nedeterminată, i-a furnizat acesteia energie electrică, emițând facturile fiscale din perioada cuprinsă între 15.04._14 conținând obligația de plată a sumei de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate pe care pârâtul nu și-a îndeplinit-o în termenul de scadență, motiv pentru care acesta este ținut să plătească și suma de 673,45 lei cu titlu penalități de întârziere calculate pentru neplata la scadență a sumelor datorate în temeiul contractului și conform facturilor fiscale depuse în probațiune, prin aplicarea penalității în cuantumul procentual prevăzut de lege pentru dobânzile aplicabile neplății la scadență a obligațiilor bugetare.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns completat și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă. De asemenea, pârâta nu a răspuns în scris la interogatoriul comunicat odată cu formularul cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. E. E. S.A., în calitate de furnizor de energie electrică, și pârâta ., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._/25.06.2002, pe durată nedeterminată, în temeiul căruia reclamanta i-a furnizat pârâtei la locul de consum menționat în contract, energie electrică, iar pârâta avea obligația de a achita contravaloarea energiei furnizate.
În baza contractului menționat, reclamanta a emis facturile fiscale pentru perioada cuprinsă între 15.04._14 conținând obligația de plată a sumei de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate la locul de consum menționat în contract care au fost comunicate pârâtei, nefiind contestate de aceasta nici prin cerere adresată furnizorului de electricitate, nici în fața instanței.
În drept, prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Conform art. 11 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, în vigoare la momentul încheierii contractului de furnizare a energiei electrice nr._/25.06.2002, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, în caz contrar, conform art. 11 alin. 2, clientul fiind ținut a plăti o penalitate de întârziere egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu a 30-a zi de la data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși cuantumul debitului principal.
Potrivit art. 156 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, în vigoare la momentul emiterii facturilor fiscale din speță, în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei.
De asemenea, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Anexa la Ordinul A.N.R.E. nr. 1/2010, în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile calendaristice de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și să comunice consumatorului rezultatul analizei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestației, indiferent dacă factura a fost plătită de consumator sau nu. În cazul în care soluționarea contestației implică verificarea valorilor măsurate, termenul de 10 zile se prelungește cu intervalul de timp dintre ziua în care furnizorul comunică operatorului de măsurare solicitarea de verificare a acestor valori contestate și ziua în care furnizorul primește răspunsul de la operatorul de măsurare, dar nu mai mult de termenul în care operatorul de distribuție este obligat să răspundă la o astfel de solicitare, prevăzut în Standardul de performanță pentru serviciul de distribuție a energiei electrice în vigoare, cu condiția înștiințării consumatorului în scris despre acest fapt, în termenul inițial de 10 zile.
Potrivit art. 969 c. civ. 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 c. civ. 1864 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.
În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă. Pe de ală parte, față de dispozițiile 1079 alin. 1 c.civ. 1864, pârâta a fost cel mai târziu pusă în întârziere odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale emise în perioada cuprinsă între 15.04._14 pe numele pârâtului și conținând obligația de plată a sumei de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate la locul de consum menționat în contract au fost acceptate de pârâtă în mod tacit, dar neechivoc, prin necontestarea acestora în termenul de 10 zile de la primire, prevăzut de dispozițiile legale menționate care a început să curgă cel mai târziu în data de 26.10.2015, când acestea i-au fost comunicate anexat formularului de cerere, prin care era înștiințată cu privire la existența obligației de plată a sumelor de bani solicitate prin prezenta cerere, precum și prin plata parțială a acestora.
Instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Mai mult, pârâta nu a contestat debitul principal, iar împrejurarea necomunicării în scris a răspunsului la interogatoriu, fără motive temeinice, constituie o atitudine procesuală pe care instanța o califica drept o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 358 c.pr.civ.
Astfel, instanța constată că termenul de scadență a expirat, fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată și prin urmare, apreciază că pârâta nu și-a respectat obligațiile ce decurg din contractul de furnizare a energiei electrice acumulând un debit restant de 8757,59 lei fără a face dovada în fața instanței că a achitat suma solicitată de reclamantă, cu toate că obligația de a plăti prețul serviciilor era prevăzut în contract.
Referitor la penalitățile de întârziere, conform art.1082 c.civ. 1864, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, prejudiciu patrimonial concretizându-se în suma de 673.45 reprezentând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate de la împlinirea termenului de 30 de zile de la data scadenței facturilor și până la data sesizării instanței.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că în materie contractuală, simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale generează o prezumție relativă de vină în sarcina debitoarei care în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă.
Din probele administrate reiese faptul că pârâta nu și-a executat obligația de a achita contravaloarea serviciilor de energie electrică la termenele convenite și nu a învederat vreun motiv justificativ în sensul art.1073 c.civ. 1864 pentru neexecutare (de altfel, din această dispoziție legală rezultă că debitorul este cel care trebuie să dovedească executarea sau cauza justificativă, vinovăția sa fiind prezumată relativ).
Potrivit art. 120 alin. 7 Cod de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G. nr. 92/2003, nivelul dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor bugetare, până la data de 01.03.2014, a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, iar ulterior acestei date, a fost de 0,03% pe zi de întârziere.
Astfel, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 673,45 lei pentru neplata integrală și la scadență a facturilor fiscale aferente perioadei 15.04._14.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. E. E. S.A. în contradictoriu cu pârâta . și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate și suma de 673,45 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Potrivit art. 451 alin. 1 c.pr.civ., taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
Având în vedere dispozițiile art. 453 și art. 1032 c.pr.civ., precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâtul care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată potrivit ordinului de plată de la fila 7.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A. (J40/_/2007; CUI RO_) cu sediul în București .. 41-43 sector 1 și sediul procesual ales în București Calea Floreasca nr. 39 . în contradictoriu cu pârâta . (CUI_) cu sediul în C. . județul C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8757,59 lei cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate și suma de 673,45 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./16.12.2015.
tehnored.F.M/16.12.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-12-2015,... → |
|---|
