Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9545/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9545/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 9545/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9545
Ședința Camerei de Consiliu din data de 9 septembrie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta M. A., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Cererea se judecă în Camera de Consiliu, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere prevederile art. 1029 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă și față de împrejurările cauzei, instanța apreciază că nu sunt necesare dezbateri orale, situație în care cererea reclamantei de desfășurare a unei dezbateri orale, prin raportare la prevederile art. 1029 alin. 2 din același act normativ, nu este întemeiată.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1027 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale. De asemenea, instanța respinge proba cu interogatoriul pârâtei, solicitată de reclamantă, apreciind că aceasta nu este utilă în vederea soluționării cauzei, față de cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2015 sub numărul_, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M. A., obligarea acesteia la plata sumei de 142,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă potabilă și de canalizare aferente perioadei octombrie 2014 – ianuarie 2015, a penalităților de întârziere în cuantumul stabilit de reglementările legale în vigoare până la achitarea integrală a debitului, fără a putea depăși valoarea obligației principale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr.29/03.11.2011 și a actului adițional nr. 1, încheiat cu S. V., în calitate de administrator al condominiului din ., ., parter din Năvodari, a furnizat apă potabilă și a preluat apa uzată a condominiului, iar ulterior a încheiat contracte individuale cu proprietarii de apartamente din cadrul condominiului, astfel fiind încheiată și convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 8491/31.07.2013, cu pârâta M. A., în temeiul căreia a prestat pârâtei serviciile de alimentare cu apă și de canalizare, cu obligația corelativă a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 7 din Legea nr. Legea 241/2006, coroborată cu art. 13 alin.3 din contract și art. 20 din convenția individuală, de a plăti prestațiile efectuate de reclamantă în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Reclamanta a mai arătat că s-au emis facturi pentru perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, pe care pârâta nu le-a mai achitat, astfel că la această dată pârâta figurează cu un debit restant în sumă de 142,86 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Noul Cod de procedură civilă, art. 1350 NCC.
În probațiune reclamanta a depus în copie: listing, notificare adresată pârâtei, înregistrată sub nr._/19.02.2015, dovada de comunicare a acesteia, convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 8491/31.07.2013, contractul nr. 29/03.11.2011, actul adițional nr. 67, tabel nominal cu proprietarii spațiilor, facturile fiscale . nr._/31.10.2014,_/28.11.2014,_/30.12.2014,_/30.01.2015.
Pârâta, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ.
Analizând cererea de valoarea redusă prin prisma înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Intre părți se derulează raporturi juridice ce se desfășoară în baza contractului de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare menționat mai sus precum și a convenției de facturare individuală.
Serviciul furnizat de reclamantă este de utilitate publică și este reglementat prin dispozițiile legii 51/2006 – cadrul general și legea 241/2006 privind furnizarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a furnizat servicii pârâtei, iar prestarea acestora nu a fost contestată de aceasta.
Potrivit art. 31 din legea 241/2006:
”(6) Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
(7) Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.”
Pe măsura furnizării serviciului, reclamanta a emis facturi către pârâtă, iar, în urma faptului că aceste facturi nu au fost achitate, pârâta a fost convocată în vederea stingerii diferendului pe cale amiabilă, însă aceasta nu a dat curs acestei invitații.
Reclamanta face dovada existentei relației contractuale si a creanței certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva pârâtei.
Pârâta nu a invocat o cauză de exonerare de la îndeplinirea obligației asumate și nici nu a făcut dovada plății, respectiv nu a invocat faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații, prin urmare împotriva sa și în folosul reclamantei funcționează prezumția de culpă a debitorului cu privire la neexecutarea obligațiilor asumate prin contract.
Reclamanta nu poate fi obligată să facă dovada faptului că debitorul nu și-a respectat obligația de plată, dar debitorul este ținut să dovedească faptul pozitiv contrar celor invocate de reclamant: dovada plății sau echivalent al plății potrivit regulilor aplicabile în materie de obligații sau să dovedească o cauză exoneratoare.
Prin urmare, rezultă potrivit probatoriul administrat coroborat cu prezumția simplă de culpă a debitorului și cu lipsa unei dovezi contrare sau a unei cauze de exonerare, că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la sumele ce rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei.
În consecință, instanța reține că pretențiile reclamantei derivă din contract și din lege și că acestea sunt dovedite prin faptul efectuării prestațiilor specifice obiectului de activitate, urmând să admită cererea și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 142,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă potabilă și de canalizare aferente perioadei octombrie 2014 – ianuarie 2015.
În privința penalităților de întârziere, acestea au fost solicitate de reclamantă în temeiul dispozițiilor contractuale, respectiv art. 19 din convenție, coroborat cu art. 31 alin. 7 Legea nr. 241/2006, potrivit căruia neachitarea facturii de către consumator în 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, conform reglementărilor în vigoare.
Prin urmare, instanța, reținând neachitarea culpabilă de către pârâtă a facturilor emise de reclamantă, în temeiul contractului dintre părți, va admite și capătul de cerere accesoriu și va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere calculate în cuantumul stabilit de reglementările legale în vigoare, ce vor fi calculate de la data scadenței facturilor până la achitarea integrală a debitului, fără a putea depăși valoarea obligației principale, de 142,86 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru de 50 lei, achitată conform dovezii de plată aflată la fila 7, respectiv cheltuielile de comunicare a notificării prin executorul judecătoresc, în cuantum de 30 lei, conform chitanței nr. 26/03.03.2015 aflate la fila 8.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de . sediul în C., .-24, județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu pârâta M. A., CNP_, cu domiciliul în Năvodari, ., .. A, ., județul C., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Obligă pârâta M. A. la plata către reclamantă a sumei de 142,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă potabilă și de canalizare aferente perioadei octombrie 2014 – ianuarie 2015, precum și a penalităților de întârziere în cuantumul stabilit de reglementările legale în vigoare, ce vor fi calculate de la data scadenței facturilor până la achitarea integrală a debitului, fără a putea depăși valoarea obligației principale, de 142,86 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 21.09.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9539/2015. Judecătoria... → |
|---|
