Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1862/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1862/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1862/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
CAMERA DE CONSILIU
Sentința civilă nr. 1862/2015
Ședința de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta Z. S. SISTEMS SRL, în contradictoriu cu pârât S. F. VIDEO SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în camera de consiliu la data de 18.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, când a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.10.2014, sub nr._, reclamanta Z. S. SISTEMS S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S. FORO – VIDEO S.R.L., la plata sumei de 611,08 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, aferente perioadei noiembrie 2013 – ianuarie 2014, penalități de întârziere calculate la această sumă, în cuantum de 1% pe fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată în sumă de 50 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în baza contractului de monitorizare și intervenție nr.3282/12.05.2009, încheiat între părți, reclamanta a furnizat pârâtei serviciile asumate prin acest contract.
Reclamanta a precizat că pârâta nu a achitat trei dintre facturile emise pentru serviciile prestate de aceasta, în baza contractului menționat mai sus.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, reclamanta a susținut că este îndreptățită a le obține, pârâta fiind obligată a le suporta, în temeiul clauzei penale asumate prin contractul încheiat între părți.
Cererea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 1025-1032 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea ei, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și a depus: contractul de monitorizare și intervenție nr.3282/12.05.2009, factura fiscală nr._/01.11.2013, factura fiscală nr._/09.01.2014 și, respectiv, factura fiscală nr._/29.01.2014, notificare, extras de cont, corespondență între părți.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de monitorizare și intervenție nr.3282/12.05.2009, având ca obiect prestarea activității de monitorizare de către reclamantă în favoarea pârâtei. În temeiul acestuia, reclamanta presta serviciul menționat, pârâta obligându-se să plătească contravaloarea lui, în termenul stipulat în contract.
Prin art. 3 din acest contract, părțile au convenit asupra valorii lunare a serviciilor, iar în art.4 au stabilit termenul de plată.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
În primul rând, având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil și data încheierii contractului nr.3282, instanța constată aplicabile raporturilor contractuale dintre părți dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate să îndeplinească obligațiile asumate.
Nerespectarea acestora atrage răspunderea contractuală a părții culpabile. Sediul materiei se regăsește în dispozițiile art. 1073 și următoarele Cod Civil.
Astfel, conform art.1073 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, potrivit dispozițiilor art. 1087 și art. 1088 Cod Civil.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, pentru parte din suma solicitată de reclamantă cu titlu de debit principal, anume, pentru suma de 499, 48 lei, rezultată din factura fiscală nr._/01.11.2013 și factura fiscală nr._/09.01.2014, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației, reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtei, pentru suma menționată mai sus. Aceasta, deși a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei - prestarea serviciului de monitorizare, nu a achitat la scadență contravaloarea acestor servicii, furnizate conform facturilor nr._/01.11.2013, și, respectiv, nr._/09.01.2014, depuse la dosar, în cuantum de 499,48 lei.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, penalități aferente debitului principal.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a abonamentului lunar, pârâta îi datorează reclamantei penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art. 8 din contractul încheiat între părți, în cuantum de 1% pe fiecare zi de întârziere.
În ceea ce privește suma de 111,60 lei, solicitată de reclamantă cu titlu de debit principal, rezultată din factura fiscală nr._/29.01.2014, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor cuprinse în această factură, ea a fost emisă pentru „service sistem securitate raport din 23.12.2013”.
Verificând contractul încheiat între părți, instanța observă că obiect al acestuia l-a făcut executarea de către reclamantă „a unei activități de monitorizare permanentă (24 de ore pe zi) a sistemului de alarmare și intervenție armată a echipajelor….”.
Corespunzător acestei activități de monitorizare, în cadrul căreia, reclamanta și-a asumat obligațiile prevăzute la art. 10 din contract, s-a stabilit o valoare lunară a serviciilor, de 30 Euro, fără TVA. Pârâta s-a obligat la achitarea abonamentului, în termenul prevăzut la art. 4, iar în caz de nerespectare a acestei obligații, la suportarea de penalități de întârziere.
Prin acest contract, pârâta nu și-a asumat nicio altă obligație de plată.
Pretenția reclamantei referitoare la suma de 111,60 lei excede, deci, obligațiilor asumate de pârâtă prin contract.
Pentru această sumă, ar fi fost necesar, pe de o parte, ca reclamanta să facă dovada prestării serviciilor respective în favoarea pârâtei. Or, reclamanta a depus un raport lucrare service/întreținere din data de 23.12.2013, cuprinzând un alt beneficiar decât pârâta. Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nicio probă că factura emisă pentru suma respectivă ar fi fost acceptată la plată de către pârâtă. Extrasul de cont depus la dosar nu cuprinde și această sumă, iar pentru notificarea depusă la dosar nu s-a făcut nici dovada comunicării acesteia către pârâtă.
În consecință, din probele administrate, instanța nu poate reține, în sarcina pârâtei, obligația de plată a sumei de 111,60 lei, rezultată din factura fiscală nr._/29.01.2014.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea reclamantei, pentru suma de 499,48 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, aferente perioadei noiembrie 2013 – ianuarie 2014 și penalități de întârziere calculate la această sumă, și va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă și art. 1031 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z. S. SISTEMS S.R.L., cu sediul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta S. F. – VIDEO S.R.L. cu sediul în Constanta, AL Nalbei, nr. 2, .. B, ., J. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 499,48 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de monitorizare prestate de reclamantă în perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014 și penalități de 1 %, pe fiecare zi de întârziere, calculate la debitul principal, pentru perioada 03.02.2013 – 30.09.2014.
Respinge restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 19.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/28.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1835/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1838/2015.... → |
|---|
